SIMION c. ROUMANIE

Comunicat la 22 iunie 2016 Secțiunea a patra Cerere nr. 43684/11 Marinela SIMION și Florian SIMION împotriva României, introdusă la 25 august 2010 EXPOSAT DEFĂRȚII Reclamanții, dl Marinela Simion și dl Florian Simion, sunt cetățeni români născuți în 1957 și, respectiv, în 1955 și reședința în Pitești și, respectiv, în București. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cauzei În 1998, reclamanții încheie cu statul, în temeiul Legii nr. 112/1995 privind situația juridică a anumitor bunuri imobile de uz casnic, un contract de achiziționare a unui apartament care fusese anterior naționalizat. În anul 2000, foștii proprietari, inclusiv D.A., au sesizat instanțele interne cu o acțiune în anulare a acestui contract.

Prin hotărârea din 28 ianuarie 2002 a tribunalului județ d'Argeș, confirmată ulterior printr-o hotărâre din 29 septembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contractul a fost anulat. Reclamanții au fost recunoscuți drept de detenție pe avantaj până la rambursarea de către foștii proprietari a valorii investițiilor pe care le-au realizat acolo. La 10 martie 2008, D.A. sesizează Tribunalul de Primă Instanță din Pitesti cu privire la o acțiune de expulzare a reclamanților de la apartment. Prin hotărârea din 18 noiembrie 2008, Tribunalul de Primă Instanță a respins acțiunea. în termen de 15 zile de la data pronunțării hotărârii din 12 ianuarie 2010, tribunalul județean al lui Argeș, hotărând în cadrul unei formațiuni formate din doi judecători, a dat dreptul la cererea D.A.

și a luat o hotărâre a reclamanților. Acesta a fost indicat în dispozitivul de arestare pe care îl putea face obiectul unei căi de atac în termen de 15 zile de la data notificării sale ( c recurs in 15 zile de comunicare Reclamanții au introdus o cale de atac împotriva lui Pitești. În ședința din 8 aprilie 2010, tribunalul de apel adresat părților, în temeiul dispozițiilor legale privind admisibilitatea căilor de atac în funcție de obiectul litigiului (a se vedea mai jos partea din dreptul intern), să își prezinte argumentele cu privire la admisibilitatea căii de atac în speță, ținând seama de valoarea chiriei apartamentului.

Prin hotărârea din 15 aprilie 2010, pronunțată printr-o formare compusă din trei judecători, Tribunalul de Primă Instană din Pitești a declarat recursul reclamanților inadmisibil, pe motiv că: din cauza valorii obiectului litigiului, hotărârea din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului de Primă Instană din Pitești nu era susceptibilă de recurs, ci numai de recurs. Curtea de apel a judecat, precum și, la 12 ianuarie 2010, tribunalul județean al dlui Argeș era, de fapt, pronunțat cu privire la recurs, chiar dacă a stat într-o altă formare decât cea impusă de lege (Chiar șii intrtr-o compunere greșită) ) și că dreptul la un proces echitabil nu a fost ignorat deoarece părțile au beneficiat de un dublu grad de jurisdicție și că instanța a fost decisă într-un termen rezonabil.

La Tribunalul din 15 aprilie 2010 a fost adoptat cu majoritatea celor doi judecători. Al treilea judecător a emis o opinie separată ; în opinia sa, instanța de apel ar fi trebuit să retrimite cauza instanței județeale d'Argeș pentru ca acesta din urmă să se pronunțe asupra acțiunii în formarea a trei judecători impuse de lege. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante în speță ale Codului de procedură civilă în vigoare în momentul faptelor și al Legii nr. 307/2004 privind organizarea judiciară sunt rezumate în cauza Jenić Mocanu c. România 11770/08, §§ 12-13, 17 decembrie 2013). În special, art. 282 dispunea, printre altele, că hotărârile pronunțate în litigii a căror valoare a obiectului nu depășea 100 000 lei românești nu erau susceptibile de a face apel.

GRIEF Invochează art. 6 din convenție, reclamanții se plâng de lipsa de echitate a procedurii civile în cauză. În special, acestea susțin că cauza nu a fost ascultată de o instanță judecătorească stabilită prin lege, în măsura în care formarea de judecată a tribunalului departamental d mail'Argeș care a pronunțat hotărârea definitivă în speță era compusă din doi judecători și nu din trei, așa cum impunea legea internă. A fost ascultată în mod echitabil contestația privind drepturile civile ale reclamanților, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție? În special, instanța care s-a confruntat cu cauza reclamanților în acțiune era instituită prin lege, așa cum se prevede la art. 6 alin. (1) din Convenție

Communiquée le 22 juin 2016

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 43684/11 Marinela SIMION et Florian SIMION contre la Roumanie introduite le 25 August 2010

EXPOSÉ DES FAITS

Les requérants, M me Marinela Simion et M. Florian Simion, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1957 et en 1955 et résidant respectivement à Pitești et à Bucarest. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. 1. Contexte de l’affaire En 1998, les requérants conclurent avec l’État, en vertu de la loi n o 112/1995 sur la situation juridique de certains biens immeubles à usage d’habitation, un contrat d’acquisition d’un appartement qui avait été auparavant nationalisé. En 2000, les anciens propriétaires, dont D.A., saisirent les tribunaux internes d’une action en annulation de ce contrat.

Par un arrêt du 28 janvier 2002 du tribunal départemental d’Argeș, confirmé ensuite par un arrêt du 29 septembre 2004, de la Haute Cour de cassation et de justice, le contrat fut annulé. Les requérants se virent reconnaître un droit de rétention sur l’appartement jusqu’au remboursement par les anciens propriétaires de la valeur des investissements qu’ils y avaient réalisés. 2. L’action en expulsion Le 10 mars 2008, D.A. saisit le tribunal de première instance de Pitești d’une action en expulsion des requérants de l’appartement. Par un jugement du 18 novembre 2008, le tribunal de première instance rejeta l’action. Il était indiqué dans le dispositif du jugement qu’il pouvait faire l’objet d’un appel dans les quinze jours à compter de sa notification ( cu apel în termen de 15 zile de la comunicare ). Par un arrêt du 12 janvier 2010, le tribunal départemental d’Argeș, statuant en une formation composée de deux juges, fit droit à l’appel de D.A.

et ordonna l’expulsion des requérants. Il était indiqué dans le dispositif de l’arrêt qu’il pouvait faire l’objet d’un recours dans les quinze jours à compter de sa notification ( cu recurs în 15 zile de la comunicare ). Les requérants saisirent la cour d’appel de Pitești d’un recours. À l’audience du 8 avril 2010, la cour d’appel demanda aux parties, en application des dispositions légales relatives à la recevabilité des voies de recours en fonction de l’objet du litige (voir ci-dessous la partie droit interne), de présenter leurs arguments quant à la recevabilité du recours en l’espèce, en tenant compte de la valeur du loyer de l’appartement.

Par un arrêt du 15 avril 2010, rendu par une formation composée de trois juges, la cour d’appel de Pitești déclara le recours des requérants irrecevable, au motif qu’en raison de la valeur de l’objet du litige, le jugement du 18 novembre 2008 du tribunal de première instance de Pitești n’était pas susceptible d’appel mais seulement de recours. La cour d’appel jugea ainsi que, le 12 janvier 2010, le tribunal départemental d’Argeș s’était en fait prononcé sur le recours, alors même qu’il avait siégé dans une autre formation que celle requise par la loi ( chiar și într-o compunere greșită ) et que le droit à un procès équitable n’avait pas été méconnu puisque les parties avaient bénéficié d’un double degré de juridiction et que l’affaire avait été décidée dans un délai raisonnable.

L’arrêt du 15 avril 2010 fut adopté à la majorité de deux juges. Le troisième juge rédigea une opinion séparée ; de son avis, la cour d’appel aurait dû renvoyer l’affaire au tribunal départemental d’Argeș pour que ce dernier statue sur le recours dans la formation de trois juges exigée par la loi. B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes en l’espèce du code de procédure civile en vigueur au moment des faits et de la loi n o 304/2004 sur l’organisation judiciaire sont résumées dans l’affaire Jenița Mocanu c. Roumanie (n o 11770/08, §§ 12-13, 17 décembre 2013). En particulier, l’article 282 1 disposait, entre autres, que les décisions rendues dans des litiges dont la valeur de l’objet ne dépassait pas 100 000 lei roumains n’étaient pas susceptibles d’appel.

GRIEF Invoquant l’article 6 de la Convention, les requérants se plaignent du défaut d’équité de la procédure civile en cause. En particulier, ils allèguent que l’affaire n’a pas été entendue par un tribunal établi par la loi, dans la mesure où la formation de jugement du tribunal départemental d’Argeș ayant rendu l’arrêt définitif en l’espèce était composée de deux juges et non pas de trois, comme l’exigeait la loi interne.

QUESTION AUX PARTIES

La contestation sur les droits de caractère civil des requérants a-t-elle été entendue équitablement, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ? En particulier, le tribunal qui a connu de la cause des requérants en recours était-il établi par la loi, comme l’exige l’article 6 § 1 de la Convention ?