SIMION c. ROUMANIE

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIE Cerere nr. 43684/11 Marinela SIMION și Florian SIMION împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 5 septembrie 2017 într-un comitet compus din Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Egidijus Kūris, Iulia Motoc, judecători, și Andrea Tamietti, g refier adjunct de secțiune, având în vedere cererea sus-menționată formulată la 25 august 2010, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 17 februarie 2017 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamanții, Marina Simion și domnul Florian Simion, sunt cetățeni români născuți în 1957 și, respectiv, 1955 și reședința în Pitești și București. Guvernul român (inclusiv la mai puțin de 1 iulie) a fost reprezentat de agentul său, C. Brumar, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plângeau de lipsa de echitate a unei proceduri civile la care fuseseră parte. În special, aceștia susțineau că cauza nu a fost ascultată de o instanță stabilită prin lege, în măsura în care formarea de judecată a tribunalului departamental d mail'Argeș care a pronunțat hotărârea definitivă în cauza respectivă era compusă din doi judecători și nu din trei, așa cum impunea legea internă. Cererea a fost comunicată guvernului în După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 17 februarie 2017 guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a rezolva problema ridicată de plângere. În plus, acesta a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Declarația este astfel formulată în versiunea sa originală în limba engleză The Government declaration, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgment of the violation of Article 6, as privices the legality of the tribunal. The Government are présed to pay Ms. Marinela Simion and to Mr. Florian Simion, together, as just satisfaction, the sum of 3,240 EUR (three thousand two hundred and forty euro), amount which they consider reasonable in the light of the Court. This sum is to cover all damage aswell as the costs and expenses and will be free of any fiscals that may be applicable. Această sumă va fi plătită în Romanian lei at the rate at the data of payment to the personal account of the aplicants within three months from the data of the notification of the pursuant to Article 37 alineatul (1) litera (c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus trree percentage puncts. Therefore the Government respectfully invită Court to rule that the examination of the present application is no longer justid and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the convention. Prin scrisoarea din 8 mai 2017, recurenta a indicat că nu a fost satisfăcută de termenii declarației unilaterale pe motiv că suma propusă de guvern era insuficientă pentru a compensa consecințele încălcării drepturilor garantate prin art. 6 alineatul (1) din convenție. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003-VI ; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului la un proces echitabil, în special în ceea ce privește componența formațiunii de judecată a instanței judecătorești din statul în cauză fiind pronunțată în litigiu în raport cu cerințele articolului 6 din Convenție ca această instanță să fie stabilită prin lege ( Jenița Mocanu c. România, n 11770/08, § 37-42, 17 decembrie 2013; a se vedea, de asemenea, Ignat c. România [Comitetul], n 58613/08, §§ 22-27, 21 iunie 2016 și Loghin c. România [Comitetul], n 1468/08, § 25-30, 21 iunie 2016). 12. Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei propuse, care este în conformitate cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea (art. 37 alineatul (1) în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 din convenție și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate decid să elimine cererea de rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 28 septembrie 2017. Andrea Tamietti Paulo Pinto de Albuquerque Adjunct Președinte

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

43684/11

Marinela SIMION et Florian SIMION

contre la Roumanie

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 5 septembre 2017 en un comité composé de

:

Paulo Pinto de Albuquerque,

président,

Egidijus Kūris,

Iulia Motoc,

juges,

et de Andrea Tamietti, g

reffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 25 août 2010,

Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 17

février

2017 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante

à cette déclaration

;

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

1.

Les requérants, M

me

Marinela Simion et M. Florian Simion, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1957 et en 1955 et résidant à Pitești et à Bucarest.

2.

Le gouvernement roumain («

le Gouvernement

») a été représenté par son agente, M

me

C. Brumar, du ministère des Affaires étrangères.

3.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignaient du défaut d’équité d’une procédure civile à laquelle ils avaient été parties. En particulier, ils alléguaient que l’affaire n’avait pas été entendue par un tribunal établi par la loi, dans la mesure où la formation de jugement du tribunal départemental d’Argeș ayant rendu l’arrêt définitif en l’espèce était composée de deux juges et non pas de trois, comme l’exigeait la loi interne.

4.

La requête a été communiquée au Gouvernement

.

EN DROIT

5.

Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 17

février 2017 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.

6.

La déclaration est ainsi libellée dans sa version originale anglaise

:

«

The Government declare, by a way of this unilateral declaration, its acknowledgment of the violation of Article 6, as regards the legality of the tribunal.

The Government are prepared to pay Ms. Marinela Simion and to Mr. Florian Simion, together, as just satisfaction, the sum of 3,240 EUR (three thousand two hundred and forty euros), amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore the Government respectfully invite the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.

»

7.

Par une lettre du 8 mai 2017, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale

au motif que la somme proposée par le Gouvernement était insuffisante pour compenser les conséquences de la violation de ses droits garantis par l’article 6 § 1 de la Convention.

8.

La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si

:

«

pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

»

9.

La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

10.

À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

(question préliminaire) [GC],

n

o

26307/95, §§

75

‑

77, CEDH 2003-VI

; voir également

WAZA Sp. z o.o. c.

Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03, 18

septembre 2007).

11.

La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à un procès équitable, notamment quant à la composition de la formation de jugement du tribunal s’étant prononcé en l’affaire par rapport aux exigences de l’article 6 de la Convention que ce tribunal soit «

établi par la loi

» (

Jenița Mocanu

c. Roumanie

, n

o

11770/08, §§

37-42, 17

décembre 2013

; voir également,

Ignat c. Roumanie

[Comité], n

o

58613/08, §§

22-27, 21 juin 2016, et

Loghin c. Roumanie

[Comité], n

o

1468/08, §§

25-30, 21

juin 2016).

12.

Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37 §

1

c)).

13.

En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article

37 §

1

in fine

).

14.

Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (

Josipović c. Serbie

(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris

;

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article

37 § 1 c) de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 28 septembre 2017.

Andrea Tamietti

Paulo Pinto de Albuquerque

Greffier adjoint

Président