GÜNGÜR v. TURKEY

Decizia nr. 33360/09 Mehmet Salih GÜNGÜR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 28 iunie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2009, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Mehmet Salih Güngür, reclamantul, dl Mehmet Salih Güngür, este un național turc, născut în 1948 și locuiește în Diyarbakır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Yașar, un avocat care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor.

Reclamantul s-a plâns, fără să se bazeze pe orice dispoziție specifică a Convenției, că a devenit handicapat ca urmare a unei injecții pe care le-a primit la un spital public, care și-a încălcat dreptul la sănătate și a susținut în continuare, în temeiul articolului 6 din Convenție, că răspunsul judiciar în ceea ce privește prejudiciul său a fost ineficient. În cele din urmă, el s-a plâns în temeiul articolului 6 cu privire la durata procedurii administrative relevante și în temeiul articolului 13 cu privire la lipsa unor remedii eficace în acest sens. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații.

Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 18 ianuarie 2016, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale s-a expirat la 14 aprilie 2015 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele duc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 26 ianuarie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție.

În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 iulie 2016. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 33360/09 Mehmet Salih GÜNGÜR against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 28 June 2016 as a Committee composed of: Ksenija Turković, President, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 May 2009, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Mehmet Salih Güngür, is a Turkish national, who was born in 1948 and lives in Diyarbakır. He was represented before the Court by Mr M. Yașar, a lawyer practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained, without relying on any particular provisions of the Convention, that he had become handicapped as a result of an injection he had received at a public hospital, which had violated his right to health. He further maintained under Article 6 of the Convention that the judicial response in respect of his injury had been ineffective. He lastly complained under Article 6 of the length of the relevant administrative proceedings and under Article 13 of the lack of effective remedies in that respect.

The applicant’s complaints were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter. By letter dated 18 January 2016, sent by registered post, the applicant’s representative was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 14 April 2015 and that no extension of time had been requested. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application.

The applicant’s representative received this letter on 26 January 2016. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 21 July 2016. Hasan Bakırcı Ksenija Turković Deputy Registrar President