DÜZGÜNER c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 48188/11 Mehmet Zafer DÜZGÜNER împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 iunie 2017 într-un comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Moroou-Vikström, judecători, și Hasan Bak După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, Mehmet Zafer Düzgüner, este un resortisant turc născut în 1990 și rezident în Van. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul D. Aslan, avocat la Van. Guvernul turc ( Fără a invoca un articol specific din Convenție, reclamantul susținea că statul nu și-a îndeplinit obligația de a-și proteja dreptul la viață. După ce a recalificat cauza invocată de reclamant la unghiul articolului 2 din convenție, cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acesteia. Observațiile au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea din 7 septembrie 2016 a grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare din 27 ianuarie 2017, grefa a reamintit reclamantei că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea de informații în răspuns a fost încheiat începând cu 29 octombrie 2016 și că nu a solicitat prelungirea. Atenția sa a fost atrasă asupra articolului 37 (a) Convenției, conform căreia Curtea poate șterge o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că un reclamant nu intenționează să o mențină. Această scrisoare a rămas, de asemenea, fără răspuns. Printr-o scrisoare din 28 februarie 2017, avocatul reclamantului a informat Curtea cu privire la schimbarea adresei sale. Ulterior, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 21 martie 2017, Curtea a trimis scrisorile menționate anterior. Această scrisoare a ajuns bine la solicitant, la 31 martie 2017, care nu a răspuns. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție]. În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și comunicat în scris la 20 iulie 2017. Hasan Bak

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

48188/11

Mehmet Zafer DÜZGÜNER

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 juin 2017 en un comité composé de :

Ledi Bianku,

président,

Valeriu Grițco,

Stéphanie Mourou-Vikström,

juges,

et Hasan Bakırcı,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 juin 2011,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Mehmet Zafer Düzgüner, est un ressortissant turc né en

1990 et résidant à Van. Il a été représenté devant la Cour par M

e

D. Aslan, avocat à Van.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Sans invoquer un article spécifique de la Convention, le requérant soutenait que l’État avait manqué à son obligation de protéger son droit à la vie.

Après avoir requalifié le grief soulevé par le requérant sous l’angle de l’article 2 de la Convention, la requête a été communiquée au Gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de celle

‑

ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du 7 septembre 2016 du greffe est demeurée sans réponse.

Par une lettre du 27 janvier 2017, le greffe a rappelé la partie requérante que le délai qui lui était imparti pour la présentation d’observations en réponse était échu depuis le 29 octobre 2016 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Son attention a été attirée sur l’article 37

§

1

a) de la Convention, aux termes duquel la Cour peut rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure qu’un requérant n’entend pas la maintenir. Cette lettre est également demeurée sans réponse.

Par une lettre du 28 février 2017, l’avocat du requérant informa la Cour du changement de son adresse. Par la suite, par une lettre recommandée avec accusé de réception du 21 mars 2017, la Cour a renvoyé les lettres précitées. Cette lettre est bien parvenue au requérant, le 31 mars 2017, qui n’y a pas répondu.

EN DROIT

À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Fait en français puis communiqué par écrit le 20 juillet 2017.

Hasan Bakırcı

Ledi Bianku

Greffier adjoint

Président