- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 iunie 2016
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Inadmisibil
Sakin împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Ethem Sakin, este un național turc, care s-a născut în 1961 și este în prezent în închisoare în închisoarea închisă Bolu TType. El este reprezentat în fața Curții de către dl C. Yetkiner, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 ianuarie 2010, reclamantul a fost luat în detenție preliminară la închisoarea închisă Bilecik M-Type („Părțile din Bilecik”), în așteptarea procedurii penale împotriva lui în acuzația de crimă. El a fost inițial plasat într-o celulă de fumat (koğuș, o unitate de viață multiocupantă) rezervată numai deținuților în detenție preventivă.
La o dată neespecificată în 2011, Curtea Bilecik Assize a constatat că reclamantul este vinovat pentru trei condamnare de crimă. Reclamantul a interzis această hotărâre. Nu există informații suplimentare în dosar în ceea ce privește rezultatul procedurii de recurs. Potrivit informațiilor și documentelor furnizate de administrația închisorii Bilecik, reclamantul a schimbat celulele de un total de șapte ori în timpul detenției sale la închisoarea Bilecik între 4 ianuarie 2010 și 26 decembrie 2012. Toate modificările au fost efectuate la cererea reclamantului. Se pare că două dintre aceste schimbări au fost făcute pentru a-și accepta dorința de a rămâne într-o celulă nefumătoare, iar celelalte modificări au fost făcute în urma conflictelor cu colegii lui de celulă.
Se pare, în plus, că, în timp ce unele dintre celulele în care a rămas au fost alocate exclusiv deținuților în detenție preliminară, alții au fost alocați atât celor în detenție preliminară, cât și celor condamnați. La 20 martie 2012, reclamantul a trimis o scrisoare către Hotărârea Generală a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție a Ministerului Justiției, solicitând transferul la o altă închisoare. A susținut că nu este în siguranță în închisoarea Bilecik, unde avea mulți dușmani. A menționat, de asemenea, în aceeași scrisoare că, ca nefumător, împărtășește o celulă cu fumatori și că și au fost condamnați în celulă. Prin scrisoarea din 9 mai 2012, Hotărârea Generală a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție a informat procurorul public din Bilecek că acuzațiile reclamantului cu privire la siguranța sa în închisoare au fost considerate nefondate.
Prin urmare, reclamantul ar putea continua să-și îndeplinească condamnarea în condiții „adecvate pentru statutul său”. La 1 și 8 ianuarie 2013, reclamantul a trimis scrisori Ministerului Justiției și Comitetul de anchetă privind drepturile omului al Marei Adunări Naționale a Turciei („Comitetul de anchetă privind drepturile omului”), susținând, respectiv, că directorul și alți ofițeri din închisoarea Bilecik au aplicat presiuni psihologice asupra lui. De asemenea, reclamantul s-a plâns în scrisorile sale cu privire la problema accommodării fumatorilor cu nefumători și deținuți cu condamnați în aceleași celule. 10. La 11 februarie 2013, Comitetul de anchetă privind drepturile omului a informat reclamantul că scrisoarea sa a fost comunicată biroului Bilecik al Direcției Generale de Penitenciare și Centre de Detenție.
11. Între timp, la 26 decembrie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă Çanakkale E-Type („Princea închisă Çanakkale”) pentru motive disciplinare. Reclamantul a afirmat că la închisoarea Çanakkale a fost plasat într-o celulă de 4,5 metri, cu alte unsprezece deținuți. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, totuși, celulă în care reclamantul a rămas măsurat 5,7 cu 5 metri și a adăpostit nouă alți deținuți. 12. La 30 mai 2013, reclamantul a trimis o scrisoare Direcției Generale a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție pentru a se plânge de condițiile de viață înguste la închisoarea Çanakkale. 13. În răspunsul său din 18 iunie 2013, Hotărârea Generală a Centrelor de Penitenciare și Detenție a informat reclamantul că închisoarea Çanakkale are o capacitate maximă de 704 de prizonieri, dar că avea doar 647 de deținuți în timpul materialului.
Hotărârea Generală a adăugat că două sute și șapte noi instituții penale vor fi create în următorii cinci ani, în urma cărora deținuții vor fi găzduiți în condiții mai favorabile. 14. La primirea informațiilor furnizate de Hotărârea Generală a Centrelor de Penitenciare și Detenție, la 27 iunie 2013, reclamantul a scris o scrisoare de răspuns, susținând că cifrele furnizate nu reflectă capacitatea reală a închisoarei, ci capacitatea suprainflată care rezultă din utilizarea paturii triple. 15. Între timp, la 11 și 24 iunie 2013, reclamantul a trimis scrisori similare de plângere consiliului de monitorizare a penitenciarului Çanakkale, care, în răspunsul său din 9 iulie 2013, a informat reclamantul că plângerile sale vor fi luate în considerare la următoarea vizită la închisoare în cauză.
16. Se pare că, la 30 iulie 2013, Consiliul de monitorizare a penitenciarei Çanakkale a vizitat închisoarea Çanakkale și s-a întâlnit cu reclamantul. În scrisoarea din 3 septembrie 2013, Consiliul de monitorizare a informat reclamantul că plângerile sale au fost luate în considerare și că acestea vor fi comunicate Ministerului Justiției în raportul său intermediar trimestrial. 17. Între timp, la 19 august 2013, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă de tip T Kocaeli (no.1) („Princera Kocaeli”) după cererea sa de a fi mai aproape de familie. 18. La 23 august 2013, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională Turcă („Curtea Constituțională”), prin post, pentru a se plânge de problema de suprapopulare la închisoarea Çanakkale.
19. Prin scrisoarea din 29 august 2013, Registrul Curții Constituționale a informat reclamantul că cererea sa nu poate fi înregistrată deoarece nu a respectat normele procedurale privind depunerea cererilor prevăzute la art. 47 alineatul (1) din Legea nr. 6216 privind instituirea și Regulamentul de procedură al Curții Constituționale a Turciei și art. 63 din Regulamentele interne ale Curții Constituționale (Anayasa Mahkemesi İçtüzüğü), care prevede că cererile individuale trebuie depuse direct la Curtea Constituțională în persoană, sau prin intermediul instanțelor locale sau a reprezentațiilor din străinătate. În consecință, cererile depuse prin post nu ar fi acceptate. 20. Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă Bolu TType.
21. Secțiunea 4 din Legea nr. 4675 privind judecătorii de executare stabilește datoriile judecătorilor de executare, după cum urmează: „1. Să examineze și să rezolve plângerile referitoare la admiterea deținuților și deținuților la instituțiile penale și la centrele de detenție, la plasament, la încălzire, încălzire și îmbrăcăminte, la hrană, igienă, la examenul medical și la tratamentul pentru protecția sănătății fizice și psihice, la relațiile lor cu lumea exterioară, ... și la alte activități de acest gen.
Examinarea și soluționarea plângerilor referitoare la executarea condamnărilor, transferul acestora, … Examinarea rapoartelor elaborate și comunicate de consiliile de monitorizare a instituțiilor penale și centrelor de detenție cu privire la observațiile lor privind instituțiile penale și centrele de detenție care intră sub jurisdicția lor, și să declare orice plângere.” 22. Secțiunea 5 din Legea nr. 4675, care reglementează procedura de cerere la judecătorul de executare, prevede următoarele: „Reclamarea poate fi depusă direct la judecătorul de executare prin intermediul unei cereri, sau prin intermediarul biroului procurorului public sau administrarea instituției penale [sau] centrul de detenție.
Cererea depusă în afară de judecătorul de executare se transmite acesteia o dată și în termen de trei zile cel mult. Se înregistrează plângerile formulate oral și se transmite reclamantului o exemplară… ” 23. În conformitate cu art. 6 alin. (5) și (6), se poate depune o opoziție împotriva unei hotărâri a judecătorului de executare cu instanța locală. 24. Guvernul a prezentat 14 exemple de hotărâri formulate de Curtea Constituțională cu privire la cererile individuale deținute de deținuți din diferite închisori. Hotărârea emise de Curtea Constituțională în cererea nr. 2013/2025 este deosebit de remarcabilă din cauza pertinenței sale la prezenta cerere. Cererea în cauză a fost depusă la 25 septembrie 2012, la doar două zile de la intrarea în vigoare a noului remediu în fața Curții Constituționale.
Detenentul reclamant s-a plâns, printre altele, de practicile ilegale ale administrației închisorii, inclusiv de a-l plasa în cazare cu fumatori, în ciuda faptului că a suferit de astm. Curtea observă că plângerile deținute în ceea ce privește practicile ilegale ale administrației închisorii, inclusiv plasându-l în locație cu fumatori, au fost declarate inadmisibile de către Curtea Constituțională pentru neepuizarea recourslor disponibile, având în vedere faptul că deținutul nu a adus plângeri în fața unui judecător de executare.
1. The applicant, Mr Ethem Sakin, is a Turkish national, who was born in 1961 and is currently serving a prison sentence in the Bolu TType Closed Prison. He is represented before the Court by Mr C. Yetkiner, a lawyer practising in Istanbul.
The Turkish Government (“the Government”) are represented by their Agent.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 4 January 2010 the applicant was taken into pre-trial detention at the Bilecik M-Type Closed Prison (“Bilecik Prison”), pending the criminal proceedings against him on a charge of murder. He was initially placed in a smoking cell (koğuș, a multi-occupancy living unit) reserved for inmates in pre-trial detention only.
On an unspecified date in 2011 the Bilecik Assize Court found the applicant guilty on three counts of murder. The applicant appealed against that judgment. There is no further information in the case file as regards the outcome of the appeal proceedings.
According to the information and documents provided by the Bilecik Prison administration, the applicant changed cells a total of seven times during his detention at Bilecik Prison between 4 January 2010 and 26 December 2012. The changes were all effected at the applicant’s request. It appears that two of those changes were made to accommodate his wish to stay in a non-smoking cell, and the remaining changes were made following conflicts with his cell-mates. It further appears that while some of the cells he stayed in were allocated exclusively to inmates in pre-trial detention, others accommodated both those in pre-trial detention and convicts.
On 20 March 2012 the applicant sent a letter to the General Directorate of Prisons and Detention Centres of the Ministry of Justice, requesting his transfer to another prison. He argued that he was not safe in the Bilecik Prison, where he had many enemies. He also mentioned in the same letter that as a non-smoker he was sharing a cell with smokers, and that there were also convicts in his cell.
By a letter dated 9 May 2012 the General Directorate of Prisons and Detention Centres informed the Bilecek public prosecutor’s office that the applicant’s allegations regarding his safety in prison had been found to be groundless. The applicant could, therefore, continue to serve his sentence in conditions “suitable to his status”.
On 1 and 8 January 2013 the applicant sent letters to the Ministry of Justice and the Human Rights Inquiry Committee of the Grand National Assembly of Turkey (“the Human Rights Inquiry Committee”), respectively, alleging that the warden and some other officers at the Bilecik Prison had applied psychological pressure on him. The applicant also complained in his letters about the problem of accommodating smokers with non-smokers and detainees with convicts in the same cells.
On 11 February 2013 the Human Rights Inquiry Committee informed the applicant that his letter had been communicated to the Bilecik office of the General Directorate of Prisons and Detention Centres.
In the meantime, on 26 December 2012 the applicant had been transferred to the Çanakkale E-Type Closed Prison (“Çanakkale Prison”) on disciplinary grounds. The applicant claimed that at the Çanakkale Prison he had been placed in a cell measuring 4.5 by 4.5 metres, with eleven other inmates. According to the information provided by the Government, however, the cell where the applicant stayed measured 5.7 by 5 metres and accommodated nine other inmates.
On 30 May 2013 the applicant sent a letter to the General Directorate of Prisons and Detention Centres to complain about the cramped living conditions at the Çanakkale Prison.
In its reply dated 18 June 2013, the General Directorate of Prisons and Detention Centres informed the applicant that the Çanakkale Prison had a maximum capacity of 704 prisoners, but that it had accommodated only 647 prisoners at the material time. The General Directorate added that two hundred and seven new penal facilities would be set up in the next five years, following which prisoners would be accommodated in more favourable conditions.
Upon receiving the information provided by the General Directorate of Prisons and Detention Centres, on 27 June 2013 the applicant wrote a letter of reply, claiming that the figures provided did not reflect the real capacity of the prison, but the overinflated capacity that resulted from the use of triple bunk beds.
In the meantime, on 11 and 24 June 2013 the applicant had sent similar complaint letters to the Çanakkale Prison Monitoring Board, which in its response of 9 July 2013 informed the applicant that his complaints would be taken into consideration at their next visit to the prison in question.
It appears that on 30 July 2013 the Çanakkale Prison Monitoring Board visited the Çanakkale Prison and met with the applicant. In its letter dated 3 September 2013, the Monitoring Board informed the applicant that his complaints had been taken into consideration and that they would be communicated to the Ministry of Justice in its quarterly interim report.
In the meantime, on 19 August 2013 the applicant had been transferred to the Kocaeli T-Type Closed Prison (no.1) (“Kocaeli Prison”) following his request to be closer to his family.
On 23 August 2013 the applicant lodged an individual application with the Turkish Constitutional Court (“the Constitutional Court”), by post, to complain about the overcrowding problem at the Çanakkale Prison.
By a letter dated 29 August 2013, the Registry of the Constitutional Court informed the applicant that his application could not be registered because he had failed to comply with the procedural rules on the submission of applications set out in section 47(1) of Law no. 6216 on the Establishment and Rules of Procedure of the Constitutional Court of Turkey and section 63 of the Internal Regulations of the Constitutional Court (Anayasa Mahkemesi İçtüzüğü), which stipulated that individual applications had to be lodged directly with the Constitutional Court in person, or through local courts or representations abroad. Applications submitted by post would not, therefore, be accepted.
On an unspecified date the applicant was transferred to the Bolu TType Closed Prison.
Section 4 of Law no. 4675 on Enforcement Judges lays down the duties of Enforcement Judges as follows: “1. To examine and resolve complaints concerning the admission of convicts and detainees to penal institutions and detention centres, [their] placement, accommodation, heating and clothing, feeding, hygiene, [their] medical examination and treatment for the protection of their physical and mental health, [their] relations with the outside world, ... and other such activities. 2. To examine and resolve complaints concerning the execution of the convicts’ sentences, ... [their] transfer, … 4. To examine the reports prepared and communicated by the monitoring boards of penal institutions and detention centres on their observations on the penal institutions and detention centres falling under their jurisdiction, and to rule on any complaints.”
Section 5 of Law no. 4675, governing the application procedure to the enforcement judge, provides as follows: “... Complaint[s] may be lodged directly with the enforcement judge by way of a petition, or through the intermediary of the office of the public prosecutor or the administration of the penal institution [or] detention centre. Applications lodged other than with the enforcement judge shall be transmitted to the latter at once and within three days at the most. Complaints made orally shall be recorded and a copy [of the record] shall be given to the applicant… ”
In accordance with section 6(5) and (6), an objection may be lodged against a decision of an enforcement judge with the local assize court.
The Government submitted fourteen examples of decisions delivered by the Constitutional Court concerning individual applications lodged by prisoners from different prisons. The decision delivered by the Constitutional Court in application no. 2013/2025 is particularly noteworthy on account of its pertinence to the present application. The application in question was lodged on 25 September 2012, only two days after the entry into force of the new remedy before the Constitutional Court. The applicant prisoner complained, inter alia, of the unlawful practices of the prison administration, including placing him in accommodation with smokers despite the fact that he suffered from asthma. The Court observes that the prisoner’s complaints regarding the unlawful practices of the prison administration, including placing him in accommodation with smokers, were declared inadmissible by the Constitutional Court for non-exhaustion of the available remedies, on account of the prisoner’s failure to bring his complaints before an enforcement judge.