SAKİN v. TURKEY

Reclamantul, dl Ethem Sakin, este un național turc, care s-a născut în 1961 și este în prezent în închisoare în închisoarea închisă Bolu TType. El este reprezentat în fața Curții de către dl C. Yetkiner, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 4 ianuarie 2010, reclamantul a fost luat în detenție preliminară la închisoarea închisă Bilecik M-Type („Părțile din Bilecik”), în așteptarea procedurii penale împotriva lui în acuzația de crimă. El a fost inițial plasat într-o celulă de fumat (koğuș, o unitate de viață multiocupantă) rezervată numai deținuților în detenție preventivă. La o dată neespecificată în 2011, Curtea Bilecik Assize a constatat că reclamantul este vinovat pentru trei condamnare de crimă. Reclamantul a interzis această hotărâre. Nu există informații suplimentare în dosar în ceea ce privește rezultatul procedurii de recurs. Potrivit informațiilor și documentelor furnizate de administrația închisorii Bilecik, reclamantul a schimbat celulele de un total de șapte ori în timpul detenției sale la închisoarea Bilecik între 4 ianuarie 2010 și 26 decembrie 2012. Toate modificările au fost efectuate la cererea reclamantului. Se pare că două dintre aceste schimbări au fost făcute pentru a-și accepta dorința de a rămâne într-o celulă nefumătoare, iar celelalte modificări au fost făcute în urma conflictelor cu colegii lui de celulă. Se pare, în plus, că, în timp ce unele dintre celulele în care a rămas au fost alocate exclusiv deținuților în detenție preliminară, alții au fost alocați atât celor în detenție preliminară, cât și celor condamnați. La 20 martie 2012, reclamantul a trimis o scrisoare către Hotărârea Generală a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție a Ministerului Justiției, solicitând transferul la o altă închisoare. A susținut că nu este în siguranță în închisoarea Bilecik, unde avea mulți dușmani. A menționat, de asemenea, în aceeași scrisoare că, ca nefumător, împărtășește o celulă cu fumatori și că și au fost condamnați în celulă. Prin scrisoarea din 9 mai 2012, Hotărârea Generală a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție a informat procurorul public din Bilecek că acuzațiile reclamantului cu privire la siguranța sa în închisoare au fost considerate nefondate. Prin urmare, reclamantul ar putea continua să-și îndeplinească condamnarea în condiții „adecvate pentru statutul său”. La 1 și 8 ianuarie 2013, reclamantul a trimis scrisori Ministerului Justiției și Comitetul de anchetă privind drepturile omului al Marei Adunări Naționale a Turciei („Comitetul de anchetă privind drepturile omului”), susținând, respectiv, că directorul și alți ofițeri din închisoarea Bilecik au aplicat presiuni psihologice asupra lui. De asemenea, reclamantul s-a plâns în scrisorile sale cu privire la problema accommodării fumatorilor cu nefumători și deținuți cu condamnați în aceleași celule. 10. La 11 februarie 2013, Comitetul de anchetă privind drepturile omului a informat reclamantul că scrisoarea sa a fost comunicată biroului Bilecik al Direcției Generale de Penitenciare și Centre de Detenție. 11. Între timp, la 26 decembrie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă Çanakkale E-Type („Princea închisă Çanakkale”) pentru motive disciplinare. Reclamantul a afirmat că la închisoarea Çanakkale a fost plasat într-o celulă de 4,5 metri, cu alte unsprezece deținuți. Potrivit informațiilor furnizate de Guvern, totuși, celulă în care reclamantul a rămas măsurat 5,7 cu 5 metri și a adăpostit nouă alți deținuți. 12. La 30 mai 2013, reclamantul a trimis o scrisoare Direcției Generale a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție pentru a se plânge de condițiile de viață înguste la închisoarea Çanakkale. 13. În răspunsul său din 18 iunie 2013, Hotărârea Generală a Centrelor de Penitenciare și Detenție a informat reclamantul că închisoarea Çanakkale are o capacitate maximă de 704 de prizonieri, dar că avea doar 647 de deținuți în timpul materialului. Hotărârea Generală a adăugat că două sute și șapte noi instituții penale vor fi create în următorii cinci ani, în urma cărora deținuții vor fi găzduiți în condiții mai favorabile. 14. La primirea informațiilor furnizate de Hotărârea Generală a Centrelor de Penitenciare și Detenție, la 27 iunie 2013, reclamantul a scris o scrisoare de răspuns, susținând că cifrele furnizate nu reflectă capacitatea reală a închisoarei, ci capacitatea suprainflată care rezultă din utilizarea paturii triple. 15. Între timp, la 11 și 24 iunie 2013, reclamantul a trimis scrisori similare de plângere consiliului de monitorizare a penitenciarului Çanakkale, care, în răspunsul său din 9 iulie 2013, a informat reclamantul că plângerile sale vor fi luate în considerare la următoarea vizită la închisoare în cauză. 16. Se pare că, la 30 iulie 2013, Consiliul de monitorizare a penitenciarei Çanakkale a vizitat închisoarea Çanakkale și s-a întâlnit cu reclamantul. În scrisoarea din 3 septembrie 2013, Consiliul de monitorizare a informat reclamantul că plângerile sale au fost luate în considerare și că acestea vor fi comunicate Ministerului Justiției în raportul său intermediar trimestrial. 17. Între timp, la 19 august 2013, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă de tip T Kocaeli (no.1) („Princera Kocaeli”) după cererea sa de a fi mai aproape de familie. 18. La 23 august 2013, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională Turcă („Curtea Constituțională”), prin post, pentru a se plânge de problema de suprapopulare la închisoarea Çanakkale. 19. Prin scrisoarea din 29 august 2013, Registrul Curții Constituționale a informat reclamantul că cererea sa nu poate fi înregistrată deoarece nu a respectat normele procedurale privind depunerea cererilor prevăzute la art. 47 alineatul (1) din Legea nr. 6216 privind instituirea și Regulamentul de procedură al Curții Constituționale a Turciei și art. 63 din Regulamentele interne ale Curții Constituționale (Anayasa Mahkemesi İçtüzüğü), care prevede că cererile individuale trebuie depuse direct la Curtea Constituțională în persoană, sau prin intermediul instanțelor locale sau a reprezentațiilor din străinătate. În consecință, cererile depuse prin post nu ar fi acceptate. 20. Într-o dată neespecificată, reclamantul a fost transferat la închisoarea închisă Bolu TType. 21. Secțiunea 4 din Legea nr. 4675 privind judecătorii de executare stabilește datoriile judecătorilor de executare, după cum urmează: „1. Să examineze și să rezolve plângerile referitoare la admiterea deținuților și deținuților la instituțiile penale și la centrele de detenție, la plasament, la încălzire, încălzire și îmbrăcăminte, la hrană, igienă, la examenul medical și la tratamentul pentru protecția sănătății fizice și psihice, la relațiile lor cu lumea exterioară, ... și la alte activități de acest gen. Examinarea și soluționarea plângerilor referitoare la executarea condamnărilor, transferul acestora, ... ... Examinarea rapoartelor elaborate și comunicate de consiliile de monitorizare a instituțiilor penale și centrelor de detenție cu privire la observațiile lor privind instituțiile penale și centrele de detenție care intră sub jurisdicția lor, și să declare orice plângere.” 22. Secțiunea 5 din Legea nr. 4675, care reglementează procedura de cerere la judecătorul de executare, prevede următoarele: „Reclamarea poate fi depusă direct la judecătorul de executare prin intermediul unei cereri, sau prin intermediarul biroului procurorului public sau administrarea instituției penale [sau] centrul de detenție. Cererea depusă în afară de judecătorul de executare se transmite acesteia o dată și în termen de trei zile cel mult. Se înregistrează plângerile formulate oral și se transmite reclamantului o exemplară. ...” 23. În conformitate cu art. 6 alin. (5) și (6), se poate depune o opoziție împotriva unei hotărâri a judecătorului de executare cu instanța locală. 24. Guvernul a prezentat 14 exemple de hotărâri formulate de Curtea Constituțională cu privire la cererile individuale deținute de deținuți din diferite închisori. Hotărârea emise de Curtea Constituțională în cererea nr. 2013/2025 este deosebit de remarcabilă din cauza pertinenței sale la prezenta cerere. Cererea în cauză a fost depusă la 25 septembrie 2012, la doar două zile de la intrarea în vigoare a noului remediu în fața Curții Constituționale. Detenentul reclamant s-a plâns, printre altele, de practicile ilegale ale administrației închisorii, inclusiv de a-l plasa în cazare cu fumatori, în ciuda faptului că a suferit de astm. Curtea observă că plângerile deținute în ceea ce privește practicile ilegale ale administrației închisorii, inclusiv plasându-l în locație cu fumatori, au fost declarate inadmisibile de către Curtea Constituțională pentru neepuizarea recourslor disponibile, având în vedere faptul că deținutul nu a adus plângeri în fața unui judecător de executare.