Sakin împotriva Turciei

SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 20616/13 Ethem SAKhen împotriva Turciei depusă la 4 martie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ethem Sakin, este un național turc, născut în 1961. El este în prezent în detenție la închisoarea İzmit T-Type, în așteptarea procedurii penale împotriva lui. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Condiții de detenție a reclamantului La 4 ianuarie 2010, reclamantul a fost luat în detenție preliminară la închisoarea Bilecik M-Type („Princera Bilecik”), în așteptarea procedurii penale împotriva acestuia în acuzarea de crimă. Ca nefumător, reclamantul a solicitat să împărtășească o celulă (koğuș , o unitate de viață multi-ocupație) cu alți non-fumatori.

El a fost, totuși, alocat unei celule de fumat, care, în plus, a găzduit deținuți, precum și prizonieri pensionari. Se pare că reclamantul a depus o serie de plângeri la autoritățile interne relevante, inclusiv la administrația penitenciară, la Hotărârea Generală a Penitenciarilor și Centrelor de Detenție a Ministerului Justiției („Hotărârea Generală”) și la Procurorul Public Bilecik, de-a lungul anilor cu privire la detenția sa cu persoane condamnate împotriva dispozițiilor juridice relevante, precum și la detenția sa cu fumatori. De asemenea, el s-a plâns de faptul că autoritățile închisorii nu pot separa prizonierii în funcție de tipul lor de crimă, ceea ce a dus la împartarea celulelor cu hoți, traficanți de droguri și infractori sexuali în ciuda protestelor sale.

La 9 mai 2012, în răspunsul unei scrisori de plângere de la solicitant, Hotărârea Generală a ordonat că reclamantul să fie reținut „în conformitate cu statutul său”. Între 4 ianuarie 2010 și 9 august 2012, celula reclamantului a fost schimbată de cinci ori din motive administrative. Se pare că cel puțin două dintre aceste modificări au fost solicitate de către reclamant însuși în urma conflictelor cu anumite partenere celulare. La 9 august 2012, reclamantul a fost plasat în cele din urmă într-o celulă nefumătoare. Cu toate acestea, la 17 octombrie 2012, el a fost mutat din nou la o celulă fumătoare. La 26 decembrie 2012, reclamantul a fost transferat la închisoarea de tip Çanakkale E („Prițiune de tip Çanakkale”) și a fost plasat într-o celulă care a acomodat un total de 12 deținuți într-o zonă care a măsurat 4,5 x 4,5 metri, unde deținuții au dormit în paturi triple.

La 30 mai 2013, reclamantul a trimis o plângere Direcției Generale cu privire la condițiile de viață înguste la închisoarea Çanakkale. În răspuns, la 18 iunie 2013, Hotărârea Generală a trimis o scrisoare procurorului public Çanakkale, care să fie comunicată reclamantului, indicând că, în conformitate cu dosarele lor, închisoarea în cauză a avut o capacitate de 704 deținuți și a adăpostit doar 647 deținuți în acel moment. Cu toate acestea, nu se referă la rata de ocupare în celulele individuale sau zonele lor de suprafață. De asemenea, Hotărârea Generală a cerut procurorului să raporteze orice opinii sau sugestii privind presupusele deficiențe fizice la închisoarea Çanakkale, inclusiv o cerere de alocare a mai multor fonduri, dacă este necesar.

Iunie 2013 reclamantul a scris o scrisoare de răspuns, susținând că cifrele furnizate nu reflectă capacitatea reală a închisoarei, ci capacitatea suprainflată care rezultă din utilizarea paturii triple. Între timp, la 11 și 24 iunie 2013, reclamantul a trimis scrisori similare de plângere Consiliului de supraveghere a penitenciarei Çanakkale, care, în răspunsul său din 9 iulie 2013, au informat reclamantul că plângerile sale vor fi luate în considerare la următoarea vizită la închisoare în cauză. La 23 august 2013, reclamantul a depus o cerere individuală la Curtea Constituțională, prin post, pentru a se plânge de problema suprapopulației la închisoarea Çanakkale. La 29 august 2013, a fost informat că cererea sa nu a putut fi înregistrată, deoarece nu a respectat procedura de cerere individuală.

Scrisoarea a explicat că în conformitate cu secțiunea 47 § 1 din Legea nr. 6216 (pentru instituirea și Regulamentul de procedură al Curții Constituționale a Turciei), cererile individuale pot fi depuse numai direct la Curtea Constituțională în persoană, sau prin intermediul instanțelor locale sau a reprezentațiilor în străinătate, dar în orice caz nu prin post, așa cum a făcut reclamantul. La o dată neespecificată, reclamantul a fost transferat la închisoarea İzmit T Type. Procedura penală împotriva reclamantului La o dată neespecificată în 2011 Curtea Bilecik Assize a constatat că reclamantul a fost vinovat de trei condamnari de crimă. Reclamantul a recurs împotriva acestei hotărâri. Se pare că procedura de recurs este încă în așteptare în fața Curții de Casație.

Legea internă nr. 5275 privind executarea condamnărilor și măsuri preventive Secțiunile relevante ale Legii nr. 5275 privind executarea condamnărilor și măsurilor preventive prevăd următoarele: „Acomodarea condamnaților secțiunea 63 ... (3) ... condamnații și deținuții în reținere nu sunt autorizați să se reunească și să se contacteze [un alt], cu excepția circumstanțelor specificate în Lege… Instituții în care ordinele de detenție sunt executate Secțiunea 111 (1) Deținuții reținuți sunt deținuți în ... centre de detenție sau, în absența unor resurse financiare suficiente, în zonele alocate în special de alte închisori închise… Secțiunea 113 (1) Deținuții rezidenți se acoperă în camere separate în conformitate cu tipul de infracțiune [care sunt acuzați de] și cu riscul de securitate pe care îl prezintă, cât mai mult posibil financiar…

” Legea nr. 6216 privind stabilirea și Regulamentul de procedură al Curții Constituționale a Turciei Normele detaliate care reglementează procedura de cerere individuală la Curtea Constituțională în temeiul Legii nr. 6216 privind instituirea și Regulamentul de procedură al Curții Constituționale a Turciei pot fi găsite în cazul Hasan Uzun c. Turcia (dec.), nr. 10755/13, §§§ 25, 30 aprilie 2013). COMPLAINTE Fără a cita dispozițiile particulare ale Convenției, reclamantul se plânge că condițiile de detenție ale sale la închisoarea Bilecik M-Type au constituit „turtură psihologică”. El se plânge în special de faptul că autoritățile închisoare nu a despărțit fumatorii de nefumători și deținuții recluși de la condamnați atunci când aloca celulele.

El se plânge, de asemenea, de absența unei practici de a grupa prizonieri în conformitate cu tipurile lor de crimă, care a dus la împărtășirea unei celule cu traficanți de droguri, infractori sexuali și hoți, inclusiv cu o persoană care a agresat fiica unui prieten al său. Reclamantul susține, în continuare, că celula sa de la închisoarea de tip E Çanakkale, unde a fost transferat ulterior, a fost suprapopulat, alocând 12 deținuți într-o zonă de 4,5 x 4,5 metri, ceea ce a pus și o tensiune psihologică semnificativă asupra lui. Într-o scrisoare prezentată la 13 septembrie 2013, reclamantul susține, de asemenea, că condițiile procedurale stricte pentru depunerea unei cereri individuale la Curtea Constituțională, inclusiv obligația de a introduce cereri individuale (adică.

nu de post) într-un termen de 30 de zile foarte limitat, l-a împiedicat să aducă plângeri în fața instanței, având în vedere că nu are nici un avocat sau familie în afara închisoarei pentru a-l ajuta cu această procedură. El se plânge, de asemenea, de taxa ridicată de aplicare (aproximativ 74 euro (EUR)), pe care el pretinde că nu-l poate permite. Reclamantul a fost supus unor tratamente inumane și degradante în încălcarea articolului 3 din Convenție din cauza condițiilor materiale ale detenției sale la închisoarea Çanakkale E-Type și Bilecik M-Type, în special datorită suprapopulației celulei sale în primul rând și a fost forțată să participe la fumatorii din urmă (a se vedea Florea c. România, nr. 37186/03, § 60, 14 septembrie 2010; și Aden Ahmed v. Malta , nr. 55352/12, § 87, 23 iulie 2013)? Guvernul este invitat să prezinte informații și materiale care descriu regulamentul privind fumatul în închisoarea turcă.

Acestea sunt invitate în continuare să prezinte informații detaliate cu privire la condițiile de detenție ale reclamantului la închisoarea Çanakkale E-Type și Bilecik M-Type, în special în ceea ce privește cât timp a avut de a împărtăși celulele cu fumatori, dacă sănătatea sa s-a deteriorat din cauza rămânerii în celulele fumatoare, dacă fumatul a fost permis în zonele comune, dimensiunea și ocuparea diferitelor celule în care a stat, cât timp a putut petrece în aer liber, disponibilitatea ventilației, accesul la lumina naturală și la aerul și respectarea cerințelor sanitare de bază. Reclamantul a fost reținut împreună cu condamnații la închisoarea de tip Bilecik M, în contradicție cu termenele Legii nr. 5275 privind executarea sentințelor și măsuri preventive („Legea nr. 5275”) și, dacă este cazul, de ce?

Această presupusă neregularitate în detenția reclamantului a dus la o încălcare a articolului 3 din Convenția în substanță? În plus, reclamantul a fost supus unui regim de detenție mai strict ca urmare a acestei practici? Lipsa de separare a prizonierilor în funcție de tipul lor de crimă a pus o tulpină psihologică disproporționată asupra reclamantului?

A existat vreun recurs judiciar pentru reclamant în ceea ce privește plângerile sale de mai sus și, în special, a fost reclamantul de a prezenta aceste plângeri în fața Curții Constituționale (Hasan Uzun c. Turcia (dec.), nr. 10755/13, 30 aprilie 2013)? Existau vreo obstacole procedurale sau practice în fața reclamantului care l-au împiedicat să acceseze Curtea Constituțională și care afectează esența dreptului la o instanță în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea Čamovski c. Croația, nr. 38280/10, §§ 37, 23 octombrie 2012)? Guvernul este invitat să prezinte informații cu privire la modalitățile depunerii unei cereri individuale la Curtea Constituțională dintr-o închisoare și la circumstanțele în care un individ poate solicita asistență juridică Guvernul este invitat să sprijine răspunsurile lor cu exemple concrete, inclusiv prin prezentarea unor cazuri de eșantionare care implică cereri individuale la Curtea Constituțională de către prizonieri și prin acordarea de succes a asistenței juridice persoanelor care doresc să utilizeze acest remediu

SECOND SECTION

Application no. 20616/13 Ethem SAKİN against Turkey lodged on 4 March 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ethem Sakin, is a Turkish national, who was born in 1961. He is currently in detention at the İzmit T-Type Prison, pending the criminal proceedings against him. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. 1. Conditions of the applicant’s detention On 4 January 2010 the applicant was taken into pre-trial detention at the Bilecik M-Type Prison (“the Bilecik Prison”), pending the criminal proceedings against him on the charge of murder. As a non-smoker, the applicant requested to share a cell ( koğuș , a multi-occupancy living unit) with other non-smokers. He was, nevertheless, allocated to a smoking cell, which moreover accommodated convicts as well as remand prisoners.

It appears that the applicant lodged a number of complaints with the relevant domestic authorities, including the prison administration, the General Directorate of Prisons and Detention Centres of the Ministry of Justice (“the General Directorate”) and the Bilecik Public Prosecutor, over the years concerning his detention with convicted persons contrary to the relevant legal provisions, as well as his detention with smokers. He also complained of the failure of the prison authorities to separate the prisoners according to their type of crime, which led to his sharing cells with thieves, drug dealers and sexual offenders despite his protests. On 9 May 2012, in response to a letter of complaint from the applicant, the General Directorate ordered that the applicant be detained “in accordance with his status”.

Between 4 January 2010 and 9 August 2012, the applicant’s cell was changed five times for administrative reasons. It appears that at least two of those changes were demanded by the applicant himself following conflicts with certain cell mates. On 9 August 2012 the applicant was eventually placed in a non-smoking cell. However, on 17 October 2012 he was moved again to a smoking cell. On 26 December 2012 the applicant was transferred to the Çanakkale E ‑ Type Prison (“Çanakkale Prison”) and was placed in a cell which accommodated a total of twelve inmates in an area that measured 4.5 x 4.5 metres, where the inmates slept in triple bunk beds. On 30 May 2013 the applicant sent a complaint to the General Directorate regarding the cramped living conditions at the Çanakkale Prison.

In response, on 18 June 2013 the General Directorate sent a letter to the Çanakkale Public Prosecutor, to be communicated to the applicant, indicating that according to their records, the prison in question had a capacity of 704 prisoners and accommodated only 647 prisoners at that moment. It did not, however, refer to the rate of occupancy in individual cells or their surface areas. The General Directorate also asked the public prosecutor to report any opinions or suggestions on the alleged physical shortcomings at the Çanakkale Prison, including a request for allocation of more funds if needed. Upon receiving the information provided by the General Directorate, on 27 June 2013 the applicant wrote a letter of reply, claiming that the figures provided did not reflect the real capacity of the prison, but the overinflated capacity that resulted from the use of triple bunk beds.

In the meantime on 11 and 24 June 2013 the applicant sent similar complaint letters to the Çanakkale Prison Supervisory Board, which in its response of 9 July 2013 informed the applicant that his complaints would be taken into consideration at their next visit to the prison in question. On 23 August 2013 the applicant lodged an individual application with the Constitutional Court, by post, to complain about the overcrowding problem at the Çanakkale Prison. On 29 August 2013 he was informed that his application could not be registered, as it did not comply with the individual application procedure. The letter explained that according to Section 47 § 1 of the Law no. 6216 (on the Establishment and Rules of Procedure of the Constitutional Court of Turkey), individual applications could only be filed directly with the Constitutional Court in person, or through local courts or representations abroad, but in any event not by post as the applicant had done.

On an unspecified date the applicant was transferred to the İzmit T ‑ Type Prison. 2. Criminal proceedings against the applicant On an unspecified date in 2011 the Bilecik Assize Court found the applicant guilty of three counts of murder. The applicant appealed against this judgment. It appears that the appeal proceedings are still pending before the Court of Cassation. B. Relevant domestic law 1. Law no. 5275 on the Enforcement of Sentences and Preventive Measures The relevant sections of the Law no. 5275 on the Enforcement of Sentences and Preventive Measures provide as follows: “Accommodation of convicts Section 63 ... (3) ... convicts and remand prisoners shall not be authorized to get together and contact [one another], save for the circumstances specified in the Law…

Institutions where detention orders are executed Section 111 (1) Remand prisoners shall be held in ... detention centres or, in the absence of sufficient financial resources, in specifically allocated areas of other closed prisons… Accommodation of remand prisoners Section 113 (1) Remand prisoners shall be accommodated in separate rooms in accordance with the type of crime [they are charged with] and the security risk they pose, as much as financially possible…

” 2. Law no. 6216 on the Establishment and Rules of Procedure of the Constitutional Court of Turkey The detailed rules governing the procedure of individual application to the Constitutional Court under Law no. 6216 on the Establishment and Rules of Procedure of the Constitutional Court of Turkey can be found in the case of Hasan Uzun v. Turkey ((dec.), no. 10755/13, §§ 14 ‑ 25, 30 April 2013). COMPLAINTS Without citing any particular provisions of the Convention, the applicant complains that the conditions of his detention at the Bilecik M-Type Prison amounted to “psychological torture”. He complains in particular of the prison authorities’ failure to separate smokers from non-smokers and remand prisoners from convicts when allocating the cells.

He also complains of the absence of a practice to group the prisoners according to their types of crime, which led to his sharing a cell with drug dealers, sexual offenders and thieves, including with a person who had assaulted the daughter of a friend of his. The applicant further alleges that his cell at the Çanakkale E-type Prison, where he was subsequently transferred, was overcrowded, accommodating twelve inmates in an area of 4.5 x 4.5 metres, which also put a significant psychological strain on him. In a letter submitted on 13 September 2013 the applicant also maintains that the stringent procedural conditions for filing an individual application with the Constitutional Court, including the obligation to introduce applications individually (i.e.

not by post) within a very limited 30-day time-limit, prevented him from bringing his complaints before that court, considering that he had no lawyer or family outside the prison to assist him with that procedure. He also complains of the high application fee (approximately 74 euros (EUR)), which he claims he cannot afford.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Was the applicant subjected to inhuman and degrading treatment in breach of Article 3 of the Convention on account of the material conditions of his detention at the Çanakkale E-Type and Bilecik M-Type Prisons, in particular due to the overcrowding of his cell in the former and being forced to share with smokers in the latter (see Florea v. Romania , no. 37186/03, § 60, 14 September 2010; and Aden Ahmed v. Malta , no. 55352/12, § 87, 23 July 2013)? The Government are invited to submit information and material outlining the regulation on smoking in Turkish prisons.

They are further invited to submit detailed information as to the applicant’s conditions of detention at the Çanakkale E-Type and Bilecik M-Type Prisons, in particular as to how long he had to share cells with smokers, whether his health deteriorated on account of staying in smoking cells, whether smoking was allowed in communal areas, the size and occupancy of the different cells he stayed in, how much time he was allowed to spend in open air, the availability of ventilation, access to natural light and air and compliance with basic sanitary requirements. 2. Was the applicant detained together with convicts at the Bilecik M ‑ Type Prison, contrary to the terms of Law no. 5275 on the Enforcement of Sentences and Preventive Measures (“Law no. 5275”) and, if so, why?

Did this alleged irregularity in the applicant’s detention give rise to a breach of Article 3 of the Convention in substance? Moreover, was the applicant subjected to a more strict detention regime as a result of this practice? Did the lack of separation of prisoners according to their type of crime put a disproportionate psychological strain on the applicant?

3. a. Were there any judicial remedies available to the applicant in relation to his above complaints and, in particular, was the applicant required to raise these complaints before the Constitutional Court ( Hasan Uzun v. Turkey (dec.), no. 10755/13, 30 April 2013)? b. Were there any procedural or practical obstacles before the applicant that prevented him from accessing the Constitutional Court and that impaired the essence of the right to a court under Article 6 § 1 of the Convention (see Čamovski v. Croatia , no. 38280/10, §§ 35 ‑ 37, 23 October 2012)? The Government are requested to submit information on the modalities of lodging an individual application with the Constitutional Court from a prison and the circumstances in which an individual can request legal aid . The Government are invited to support their responses with concrete examples, including by submission of sample cases involving individual applications to the Constitutional Court by prisoners and the successful grant of legal aid to persons seeking to use that remedy .