Comunicat la 30 iunie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 54591/11 Abdurrahim ARAZ împotriva Turciei, introdusă la 12 august 2011 Această rugăminte se referă la decesul soției reclamantului din cauza rănilor neurologice grave pe care le-a suferit la 23 aprilie 2001, la sfârșitul unei căzături de 3 m, fetița sa în brațe, printr-o privire nesecurizată, care se afla în piața publică a municipalității Serik (Antalya), unde asista la sărbătoarea zilei copilăriei. Având în vedere că nu a acoperit niciodată sănătatea, la 25 august 2002 s-a pronunțat împotriva părților care se îndoiau de acest lucru 1.1. Având în vedere jurisprudența Curții cu privire la: obligația pozitivă a art. 2 din Convenția statelor de a lua măsurile necesare pentru protecția indivizilor față de riscurile pe care condițiile materiale referitoare la clădiri și la lucrările de construcție le-ar putea prezenta pentru viață (a se vedea, de exemplu, Pereira Henriques și alții c. Luxemburg (dec.), nr. 60255/00, 26 august 2003, Banel c. Lituania, 14326/11, §§ 67-73, 18 iunie 2013 și Kostovi c. Bulgaria (dec.), nr. 2851/11, 15 aprilie 2014) în ceea ce privește partea de procedură a acestei dispoziții, lipsa incriminării și a urmăririi penale împotriva agenților sau organismelor de stat, în cazul în care se stabilește că vinovația imputată acestora depășește o eroare de judecată sau o nevinovăție, în sensul că nu au luat, în cunoștință de cauză și în conformitate cu competențele care le-au fost conferite, măsurile necesare și suficiente pentru a aborda riscurile menționate anterior (printre altele, Turcia [GC], nr. 48939/99, § 93, CEDO 2004 XII și Oruk c. Turcia, n 33647/04, § 50 și 65, 4 februarie 2014) obligațiile procedurale care decurg din art. 2, conform cărora, în astfel de cazuri, anchetarea efectuată de autorități ca urmare a plângerii penale a unui reclamant trebuie să îndeplinească cerințele de rapiditate, eficiență și diligență și nu este admisă decât o procedură penală care se încheie cu efectul prescrierii răspunderii penale datorate inactivității nejustificate a autorităților în acest domeniu (a se vedea, de exemplu, România, nr 32146/05, § 72 și 75, 16 februarie 2010, Mehmet Șentürk și Bekir Șentürk c. Turcia, nr 13423/09, § 98- 106, CEDH 2013, Mocanu și alții c. România [GC], n 10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 326, 346, CEDH 2014 (extracte) și Cavit T o necunoaștere a dreptului la un proces echitabil, solicită o examinare individuală din punct de vedere procedural a articolului 2 din convenție, este admisibil și întemeiat să se declare victimă a unei încălcări a acestei dispoziții în calitate de șef de foc al soției sale, în măsura în care în raportul său din 23 aprilie 2004, Comitetul de experți al Comisiei pentru afaceri externe al Antalya a concluzionat că dl. H., primarul Serik, era responsabil (8/8) 100% (8/8) pentru accidentul de mașină Potrivit raportului din 28 noiembrie 2008, întocmit de institutul medico-legal, decesul soției reclamantului la data de 25 august 2002 a avut o legătură directă cu rănile neurologice care au avut loc la 23 aprilie 2001 procedura în litigiu împotriva primarului M.H. a durat * 3 ani, 5 luni și 26 de zile, în fața instanței de judecată da .Antalya, înainte ca aceasta să-și decline competența rația Materiae * 3 ani, 1 lună și 22 de zile, în fața tribunalului corecțional din Serik, înainte ca acesta să-și decline competența rațională Materiae * 1 an, 6 luni și 1 zi, în fața tribunalului din Manavgat, înainte ca aceasta să își dea sentința * 1 an, 6 luni și 16 zile, în fața Curții de Casație care a declarat în cele din urmă acțiunea publică oprită pentru prescripție Ați sesizat o instanță civilă și/sau administrativă cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva domnului H., primarul Serik, a cărui răspundere a fost stabilită printr-o expertiză judiciară?
Communiquée le 30 juin 2016
Requête n
o
54591/11
Abdurrahim ARAZ
contre la Turquie
introduite le 12 août 2011
Cette requête porte sur le décès de l’épouse du requérant des suites de graves blessures neurologiques qu’elle a subi le 23 avril 2001, à l’issue d’une chute de 3 m – sa petite fille dans les bras – à travers un regard d’aération non-sécurisé qui se trouvait sur la place publique de la municipalité de Serik (Antalya), où elle assistait à la fête de la journée de l’enfance. N’ayant jamais recouvert la santé, elle succomba le 25 août 2002.
1.1.
Au vu de la jurisprudence de la Cour concernant :
–
l’obligation positive faite par l’article 2 de la Convention aux États de prendre les mesures nécessaires aux fins de la protection des individus face aux risques que les conditions matérielles relatives aux bâtiments et aux travaux de construction pourraient présenter pour la vie (voir, par exemple,
Pereira Henriques et autres c. Luxembourg
(déc.), n
o
60255/00, 26
août 2003,
Banel c. Lituanie
, n
o
14326/11, §§ 67-73, 18 juin 2013, et
Kostovi c.
Bulgarie
(déc.), n
o
28511/11, 15 avril 2014)
;
–
l’incidence, au regard du volet procédural de cette disposition, de l’absence d’incrimination et de poursuites pénales à l’encontre des agents ou organes de l’État, lorsqu’il est établi que la faute imputable à ces derniers va au-delà d’une erreur de jugement ou d’une imprudence, en ce sens qu’ils n’ont pas pris, en toute connaissance de cause et conformément aux pouvoirs qui leur étaient conférés, les mesures nécessaires et suffisantes pour pallier les risques susmentionnés (parmi d’autres,
Öneryıldız c.
Turquie
[GC], n
o
‑
XII, et
Oruk c.
Turquie
, n
o
33647/04, §§ 50 and 65, 4 février 2014)
;
–
les obligations procédurales découlant de l’article 2, selon lesquelles, dans de telles affaires, les investigations menées par les autorités à la suite de la plainte pénale d’un requérant doivent répondre aux exigences de promptitude, d’efficacité et de diligence raisonnable, et il n’est pas admis qu’une procédure pénale s’achève par l’effet de la prescription de la responsabilité pénale due à l’inactivité injustifiée des autorités en la matière (voir, par exemple,
Eugenia Lazăr c. Roumanie
, n
o
32146/05, §§ 72 et 75, 16
février 2010,
Mehmet Șentürk et Bekir Șentürk c. Turquie
, n
o
13423/09, §§
98 à 106, CEDH 2013,
Mocanu et autres c. Roumanie
[GC], n
os
10865/09, 45886/07 et 32431/08, §§ 326, 346, CEDH 2014 (extraits), et
Cavit Tınarlıoğlu c. Turquie
, n
o
3648/04, §§ 60 à 64, 2 février 2016)
:
1.2.
Le requérant, dont l’allégation tirée d’«
une méconnaissance du droit à un procès équitable
», appelle un examen seul sous l’angle procédural de l’article 2 de la Convention, est-il recevable et fondé à se prétendre victime d’une violation de cette disposition dans le chef de feue son épouse, dans la mesure où
:
–
dans son rapport du 23 avril 2004, le comité d’experts missionné par la cour d’assises d’Antalya avait conclu que M.H., maire de Serik, était 100
% responsable (8/8) de la survenance de l’accident
;
–
selon le rapport du 28 novembre 2008, établi par l’institut médicolégal, le décès de l’épouse du requérant en date du 25 août 2002 avait un lien de causalité directe avec les blessures neurologiques subies le 23
avril 2001
;
–
la procédure diligentée en l’espèce contre le maire M.H. a duré
:
* 3 ans, 5 mois et 26 jours, devant la cour d’assises d’Antalya, avant que celle-ci ne décline sa compétence
ratione materiae
;
* 3 ans, 1 mois et 22 jours, devant le tribunal correctionnel de Serik, avant que celui-ci ne décline sa compétence
ratione materiae
;
* 1 an, 6 mois et 1 jour, devant la cour d’assises de Manavgat, avant que celle-ci ne rende son jugement
;
* 1 an, 6 mois et 16 jours, devant la Cour de cassation qui finalement a déclaré l’action publique éteinte pour prescription
?
Avez-vous saisi une juridiction civile et/ou administrative d’une action en réparation contre M.H., maire de Serik, dont la responsabilité avait été établie par une expertise judiciaire
? Dans la négative, quelles furent les raisons de pareil choix
?