LO SICCO c. ITALIE

Comunicat la 5 iulie 2016 Prima secțiune Cerere nr. 14417/09 Pietro LO SICCO împotriva Italiei, introdusă la 6 martie 2009, ÎNTÂMPLAREA se referă în special la întrebarea dacă, la momentul faptei reproșate reclamantului (1980-2000), dreptul intern a definit într-un mod suficient de clar și previzibil încălcarea unui concurs extern în asociere de tip mafiot ( Concorso esterno in associazione di stampo mafioso. În plus, ca urmare a condamnării reclamantului, bunurile sale au fost confiscate în sensul articolului 12i din Legea nr 356 din 1992. Sunt în discuție articolele 7 din Convenție și 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește aspectele legate de art. 7 din convenție, reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție? În caz contrar, reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în sensul acestei dispoziții pentru a se plânge de încălcarea articolului 7 din convenție? A fost aceasta definită, la momentul respectiv, de faptele reproșate reclamantului (1980-2000), cu suficientă claritate și previzibilitate, în sensul articolului 7 din convenție, pentru a permite reclamantului să știe în prealabil că comportamentul său era reproșabil? (Contrada c. Italia (n, nr. 66655/13, 14 aprilie 2015)? Faptele pentru care reclamantul a fost condamnat au constituit obiectul unui concurs extern în asociere de tip mafiot între 1980 și 13 septembrie 1982 (data intrării în vigoare a Legii nr. 646/1982 privind asocierea de tip mafiot), în sensul articolului 7 din convenție? În ipoteza unui răspuns negativ la a treia și/sau a patra întrebare, confiscarea bunurilor reclamantului a fost compatibilă cu articolele 7 din convenție și 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 5 juillet 2016

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

14417/09

Pietro LO SICCO

contre l’Italie

introduite le 6 mars 2009

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne notamment la question de savoir si, à l’époque des faits reprochés au requérant (1980-2000), le droit interne définissait de manière suffisamment claire et prévisible l’infraction de concours externe en association de type mafieux («

concorso esterno in associazione di stampo mafioso

»). De plus, suite à la condamnation du requérant, ses biens ont été confisqués au sens de l’article 12

sexies

de la loi n

o

356 de 1992. Sont en cause les articles 7 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Pour ce qui est du grief tiré de l’article 7 de la Convention, le requérant a-t-il épuisé les voies de recours internes, comme l’exige l’article

35 § 1 de la Convention ?

2.

Dans la négative, le requérant disposait-il d’un recours effectif au sens de cette disposition afin de se plaindre de la violation alléguée de l’article 7 de la Convention ?

3.

L’infraction de concours externe en association de type mafieux était-elle définie, à l’époque des faits reprochés au requérant (1980-2000), avec suffisamment de clarté et de prévisibilité, au sens de l’article 7 de la Convention, pour permettre au requérant de savoir à l’avance que son comportement était répréhensible ? (

Contrada c. Italie (n

o

3)

, n

o

66655/13, 14 avril 2015)?

4.

Les faits pour lesquelles le requérant a été condamné constituaient-ils l’infraction de concours externe en association de type mafieux entre le 1980 et le 13 septembre 1982 (date de l’entrée en vigueur de la loi n

o

646/1982 introduisant le délit d’association de type mafieux), au sens de l’article 7 de la Convention ?

5.

Dans l’hypothèse d’une réponse par la négative à la troisième et/ou quatrième question, la confiscation des biens du requérant était-elle compatible avec les articles 7 de la Convention et 1 du Protocole n

o

1

?