DELL'UTRI c. ITALIE

Comunicat la 16 noiembrie 2017 Prima secțiune Cerere nr 3800/15 Marcello DELL : 1) la data la care faptele reproșate reclamantului, dreptul intern a definit într-un mod suficient de clar și de previzibil dreptul intern la un concurs extern în asociere cu răufăcători de tip mafiot (inclusiv concorso esterno in associazione di stampo mafioso) prevăzut la art. 416a din Codul penal (CP) ; 2) procedura penală a fost echitabilă ; 3) principiul ne bis in idem a fost respectat ; 4) menținerea reclamantului în detenție este compatibilă cu starea de sănătate a acestuia. Procedura penală se întinde pe două faze. La sfârșitul primei, prin reteta n 15727 din 2012, Curtea de Casație a confirmat definitiv răspunderea penală a reclamantului pentru concursul extern de asociere a infractorilor de tip mafiot pentru perioada anterioară anului 1977, stabilit de tribunalul din Palermo.

În plus, Comisia a respins mijloacele de recurs întemeiate pe aplicarea retroactivă a legii penale înainte de 1982, pe caracterul vag și impediment al acuzațiilor aduse împotriva reclamantului și pe principiul ne bis in idem. În cele din urmă, aceasta a retrimis cauza Tribunalului de Primă Instanță din Palermo pentru a examina din nou răspunderea penală a reclamantului pentru perioada 1978-1992. În cadrul procedurii de trimitere, la 4 septembrie 2013, Curtea de Primă Instanță din Palermo încheie răspunderea penală a reclamantului pentru concursul extern în asociere cu infractori de tip mafiot. Procedura în fața instanțelor de trimitere s-a încheiat prin hotărârea nr. 2825 din 2014, prin care Curtea de Casație a confirmat condamnarea reclamantului.

Întrebări privind admisibilitatea RĂSPUNSURILOR trase din art. 7 din Convenție cu privire la previzibilitatea și aplicarea retroactivă a concursului extern în asociație de răufăcători de tip mafiot pentru perioada anterioară anului 1977, au fost introduse în termen de șase luni, dat fiind că, potrivit Curții de Casație (hotărârea nr. 28225 din 2014, p. 46) stabilirea responsabilității reclamantului până în 1977 a devenit definitivă, în temeiul articolului 624 din Codul de procedură penală (CPP), cu depunerea primei hotărâri a Curții de Casație (hotărârea nr. 15727 din 2012) art. 7 din Convenția privind aplicarea retroactivă a dreptului de proprietate asupra faptelor comise înainte de 13 septembrie 1982, și anume data intrării în vigoare a art. 416a CP, art. 6 alin. (3) lit. (a) și (b) din Convenția privind caracterul vag și impediment al acuzației împotriva reclamantului, art. 4 din Protocolul nr. 7 privind interzicerea a in idem au fost introduse în termenul de șase luni stabilit la art. 35 alineatul (1) din convenție, întrucât, potrivit Curții de Casație (a se vedea hotărârea 28225 din 2014, p. 71 și, respectiv, următoarele, p. 42 și următoarele, p. 57), reclamantul a fost forchis, în temeiul articolului 627 alineatul (3) CPP, să excize în fața instanței de trimitere aceste căi de atac,

deoarece acestea fuseseră deja tăiate definitiv de Curtea de Casație în prima sa hotărâre (n 15727 din 2012) În ceea ce privește aspectele legate de art. 7 din Convenție privind previzibilitatea dreptului de proprietate în litigiu, reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din Convenție? Reclamantul dispunea de o cale de atac eficientă în sensul acestei dispoziții? În ceea ce privește presupusa încălcare a articolelor 6 și 7 din convenție (punerea în aplicare a circumstanțelor agravante prevăzute la art. 416a alineatul (4) și la art. 6 în cazul în care nu a fost stabilit elementul în cauză), reclamantul a epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 alineatul (1) din convenție?

Au fost faptele pentru care reclamantul a fost condamnat ca fiind parte a concursului extern în asociere de tip mafiot înainte de 13 septembrie 1982 (data intrării în vigoare a Legii nr. 646/1982 privind asocierea răufăcătorilor de tip mafiot), în sensul articolului 7 din Convenție?

În special, a fost suficient de clar și previzibil că, perseverând în acțiunile sale reprobabile după intrarea în vigoare a legii menționate, reclamantul își putea asuma responsabilitatea pe baza acestei dispoziții pe baza acelorași acțiuni anterioare datei respective (a se vedea Rohlena c. Republica Cehă [GC], n 59552/08, CEDH 2015 și Veeber c. Estonia 2), 45771/99, CEDH 2003-I)?A fost aceasta definită, la momentul respectiv, a faptelor reproșate reclamantului (pe parcursul anului 1992), cu suficientă claritate și previzibilitate, în sensul articolului 7 din convenție, pentru a permite reclamantului să știe în prealabil că comportamentul său era reprobabil (Contrada c. Italia 3), nr. 66655/13, 14 aprilie 2015) A dispus reclamantul de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din Convenție, pentru a-și face cunoscută Õ art. 7 din cauza lipsei de previzibilitate și claritate a definiției dreptului de proprietate în cauză?

A avut loc o încălcare a articolului 13 din cauza faptului că reclamantul trebuie să obțină revizuirea condamnării sale în temeiul obligațiilor care decurg din art. 46 din convenție, combinate cu concluzia la care a ajuns Curtea în cauza Contrada (cit.) referitoare la aspecte similare? Au existat încălcări ale articolelor 6 și 7 din convenție ca urmare a aplicării circumstanțelor agravante prevăzute la art. 416a alineatul (4) și la art. 6 în lipsa stabilirii elementului subiectiv (sudul Fondi S.r.l. și alte c. Italia, n 750990/01, 20 ianuarie 2009) 10. Reclamantul a fost informat în detaliu cu privire la natura și cauza acuzației aduse împotriva sa în conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (a) și (b) din Convenția (Pelioire și Sassi c. Franța [GC], nr 25444/94, § 51 și 52, CEDH 1999-II)?

11. În special în ceea ce privește Hotărârile Serghei Zolotukine c. Rusia [GC] (n 14939/03, CEDH 2009) și A și Bc. Norvegia [GC] (n 24130/11 și 29758/11, CEDH 2016), a fost reclamantul, în detrimentul articolului 4 alineatul (1) din Protocolul nr. 7, judecat de două ori pentru aceleași fapte? 12. Având în vedere starea de sănătate a reclamantului, menținerea acestuia în detenție este compatibilă cu interdicția de tratament inuman sau degradant instituită prin art. 3 din Convenția (Contrada c. Italia (n, nr. 7509/08, 11 februarie 2014)?

Communiquée le 16 novembre 2017

PREMIÈRE SECTION

Requête n o 3800/15 Marcello DELL’UTRI contre l’Italie introduite le 30 décembre 2014

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne notamment la question de savoir si : 1) à l’époque des faits reprochés au requérant, le droit interne définissait de manière suffisamment claire et prévisible l’infraction de concours externe en association de malfaiteurs de type mafieux (« concorso esterno in associazione di stampo mafioso ») prévue par l’article 416 bis du code pénal (CP) ; 2) la procédure pénale a été équitable ; 3) le principe du ne bis in idem a été respecté ; 4) le maintien du requérant en détention est compatible avec son état de santé. La procédure pénale s’est étalée sur deux phases. À l’issue de la première, par l’arrêt n o 15727 de 2012, la Cour de cassation confirma de manière définitive la responsabilité pénale du requérant pour concours externe en association de malfaiteurs de type mafieux pour la période antérieure à 1977, établie par la cour d’appel de Palerme.

En outre, elle rejeta les moyens de recours tirés de l’application rétroactive de la loi pénale avant 1982, du caractère vague et imprécis de l’accusation portée contre le requérant et du principe du ne bis in idem . Enfin, elle renvoya l’affaire à la cour d’appel de Palerme pour examiner une nouvelle fois la responsabilité pénale du requérant pour la période de 1978 à 1992. Lors de la procédure de renvoi, le 4 septembre 2013 la Cour d’appel de Palerme conclut à la responsabilité pénale du requérant pour concours externe en association de malfaiteurs de type mafieux. La procédure devant les juridictions de renvoi prit fin par l’arrêt n o 28225 de 2014, par laquelle la Cour de cassation confirma la condamnation du requérant.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Questions sur la recevabilité