PAPOYAN v. ARMENIA

Comunicat la 11 iulie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 7205/11 Margarita PAPOYAN împotriva Armenia depusă la 29 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Margarita Papoyan, este un cetățean armenian născut în 1949 și trăiește în Erevan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 august 2002, Guvernul a adoptat Decretul nr. 1151-N, care aprobă zonele de expropiere ale imobilului situat în limitele administrative ale districtului Kentron din Yerevan care urmează să fie luate pentru nevoile de stat, cu o suprafață totală de 345.000 mp. Se pare că reclamantul a condus un mic kiosc pe o parcelă de teren situată într-o astfel de zonă. Se pare, de asemenea, că autoritățile au demolat acest kiosc pentru dezvoltarea acestei zone în cadrul decretului nr. 1151-N. La 10 octombrie 2002, în calitate de compensare pentru chioscul reclamantului, primarul Erevan a adoptat decizia nr. 1785-A acordându-i dreptul de a închiria o parcelă de teren public de 5 mp la o adresă specificată în districtul Kentron Yerevan timp de 7 ani și de a construi și a rula kiosk-ul pe acest teren. Prin aceeași decizie, primarul a autorizat autoritatea locală a districtului Kentron să încheie acordul de închiriere cu reclamantul. La 17 decembrie 2002, reclamantul a primit zonarea terenurilor specificate în decizia nr. 1785-A. La 26 decembrie 2006 și 24 august 2007, în urma anchetelor reclamantului privind punerea în aplicare a deciziei nr. 1785-A, autoritățile din districtul Kentron au sugerat ca reclamantul să-și adreseze cererile primarului Erevan, în timp ce, la 1 mai și 6 septembrie 2007, acesta a sugerat că reclamantul să-și adreseze anchetele în districtul Kentron. La 26 februarie 2008, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții administrative împotriva primarului și districtului Kentron, care urmărește să pună în aplicare decizia nr. 1785-A. La 30 iulie 2008, Curtea Administrativă a acordat reclamantului cererea și a obligat primarul Erevan să încheie acordul specificat în hotărârea nr. 1785-A cu reclamantul. Nu au fost depuse apeluri și această hotărâre a devenit finală la 30 august 2008. La 9 septembrie 2008, Curtea Administrativă a emis o scrisoare de execuție pentru hotărârea din 30 iulie 2008. La 24 septembrie 2008, Departamentul pentru executarea actelor judiciare (DEJA) a instituit proceduri de aplicare împotriva Erevan City, obligand-o să încheie acordul de închiriere a terenurilor cu reclamantul în termen de zece zile. La 2 martie, 23 aprilie, 3 iulie, 31 iulie, 23 noiembrie, 23 decembrie 2009, 17 și 18 martie 2010 și 7 aprilie 2010, la cererea reclamantului privind executarea hotărârii din 30 iulie 2008, judecătorii au informat reclamantul că executarea hotărârii din 30 iulie 2008 a fost în curs și că va fi informată cu privire la rezultatele. La 16 iunie 2010, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții de Administrație împotriva DEJA, solicitând instanței să oblige să execute hotărârea din 30 iulie 2008. La 22 iunie 2010, Curtea de Administrație a declarat cererea reclamantului inadmisibilă din cauza lipsei de stand. Curtea Administrativă a raționat că reclamantul nu a demonstrat că drepturile sale au fost încălcate ca urmare a unei acțiuni administrative de către DEJA. Curtea Administrativă a remarcat că DEJA a luat anumite acțiuni în vederea aplicării hotărârii din 30 iulie 2008 și că procedura de aplicare a aplicării este încă în așteptare.Decizia Curții Administrative din 22 Iunie 2010 a fost susținută în instanța finală de Curtea de Casație la 25 august 2010. La 21 octombrie și 4 noiembrie 2010, după cererea reclamantului, judecătorul a răspuns că executarea a fost în curs și că reclamantul va fi informat cu privire la rezultatele. La 24 ianuarie 2011, în conformitate cu cererea reclamantului privind punerea în aplicare a deciziei nr. 1785-A, primarul Erevan a informat-o cu privire la modificările legislației privind terenurile și a reamintit reclamantului că a trebuit să încheie acordul de închiriere a terenurilor cu districtul Kentron. La 4 august 2011, în baza articolului 41 § 1 alineatul (8) din Legea privind executarea actelor judiciare, DEJA a hotărât să întrerupă procedura din cauza faptului că executarea hotărârii din 30 iulie 2008 a devenit imposibilă. Prin scrisoarea din 17 iunie 2009 adresată reclamantului, primarul Erevan a sugerat ca reclamantul să abordeze departamentul de gestionare a proprietăților imobile a Oficiului Primarului Erevan pentru punerea în aplicare a hotărârii din 30 iulie 2008, însă reclamantul nu a reușit să facă acest lucru. La 27 februarie 2012, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții de Administrație împotriva DEJA, în scopul de a declara nulitatea hotărârii din 4 august 2011 și de a obliga DEJA să execute hotărârea din 30 iulie 2008. La 15 februarie 2013, Curtea Administrativă a respins prima cerere a reclamantului, raționând că nu existau motive suficiente pentru declararea decizionului DEJA din 4 august 2011 nul și nul. A refuzat în continuare să examineze a doua cerere a reclamantului. La 14 mai 2012, reclamantul a inițiat o procedură de la Curtea Administrativă împotriva DEJA, în scopul de a-l obliga să pună în aplicare hotărârea din 30 iulie 2008. La 12 iunie 2013, Curtea Administrativă a încheiat procedura din cauza lipsei de competență. Această decizie a fost susținută în instanță finală de Curtea de casă la 18 decembrie 2013. Secțiunea 41 din Legea din 5 mai 1998 privind executarea obligatorie a actelor judiciare prevede motivele pentru încheierea procedurii de executare de către judecător. În conformitate cu alineatul (8) alineatul (1), judecătorul suspendă procedura de executare dacă, în cursul procedurii de executare a cererilor neproprietare, devine evident că executarea hotărârii a devenit imposibilă. COMPLAINTA Reclamantul se plânge în conformitate cu art. 6 § 1 și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 din neexecutarea hotărârii Curții administrative din 30 iulie 2008. QUESTIONS PRIVIND PARTELE A fost neexecutarea hotărârii Curții administrative din 30 iulie 2008 acordată în favoarea reclamantului compatibilă cu drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție? Nerespectarea acestei hotărâri constituie o ingerință în dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor sale, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1?

Communicated on 11 July 2016

FIRST SECTION

Application no. 7205/11

Margarita PAPOYAN

against Armenia

lodged on 29 December 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Margarita Papoyan, is an Armenian national who was born in 1949 and lives in Yerevan.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 1 August 2002 the Government adopted Decree no. 1151-N, approving the expropriation zones of the real estate situated within the administrative boundaries of the Kentron District of Yerevan to be taken for State needs, having a total area of 345,000 sq. m.

It appears that the applicant ran a small kiosk on a plot of land situated within one such zone. It also appears that the authorities demolished this kiosk for the development of that area within the framework of Decree no.

1151-N.

On 10 October 2002, as compensation for the applicant’s kiosk, the Mayor of Yerevan adopted decision no. 1785-A granting her the right to lease a plot of public land of 5 sq. m. at a specified address in the Kentron District of Yerevan for 7 years and to construct and run her kiosk on this land. By the same decision, the Mayor authorised the local authority of Kentron District to conclude the lease agreement with the applicant.

On 17 December 2002 the applicant received the zoning of the plot of land specified in decision no. 1785-A.

On 26 December 2006 and 24 August 2007, following the applicant’s enquiries concerning the implementation of decision no. 1785-A, the Kentron District authorities suggested that the applicant address her enquiries to the Mayor of Yerevan, while on 1 May and 6 September 2007 the latter suggested that the applicant address her inquiries to Kentron District.

On 26 February 2008 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the Mayor and Kentron District, seeking to implement decision no. 1785-A.

On 30 July 2008 the Administrative Court granted the applicant’s claim and obliged the Mayor of Yerevan to conclude the agreement specified in decision no. 1785-A with the applicant. No appeals were lodged and this judgment became final on 30 August 2008.

On 9 September 2008 the Administrative Court issued a writ of execution for the judgment of 30 July 2008.

On 24 September 2008 the Department for the Enforcement of Judicial Acts (DEJA) instituted enforcement proceedings against Yerevan City, obliging it to conclude the land lease agreement with the applicant within ten days.

On 2 March, 23 April, 3 July, 31 July, 23 November, 23 December 2009, 17 and 18 March 2010 and 7 April 2010, upon the applicant’s enquiries concerning the enforcement of the judgment of 30 July 2008, bailiffs informed the applicant that the enforcement of the judgment of 30 July 2008 was in progress and that she would be informed of the results.

On 16 June 2010 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the DEJA, requesting the court to oblige it to enforce the judgment of 30 July 2008.

On 22 June 2010 the Administrative Court declared the applicant’s claim inadmissible on the ground that she lacked standing. The Administrative Court reasoned that the applicant had failed to show that her rights were breached as a result of an administrative action by the DEJA. The Administrative Court noted that the DEJA had taken certain actions in order to enforce the judgment of 30 July 2008 and that the enforcement procedure was still pending. The decision of the Administrative Court of 22

June 2010 was upheld in the final instance by the Court of Cassation on 25 August 2010.

On 21 October and 4 November 2010, following the applicant’s enquiry, the bailiff responded that the enforcement was in progress and that the applicant would be informed of the results.

On 24 January 2011, pursuant to the applicant’s enquiries concerning the implementation of decision no. 1785-A, the Mayor of Yerevan informed her of the changes in legislation concerning land and reminded the applicant that she had to conclude the land lease agreement with Kentron District.

On 4 August 2011, relying on Section 41 § 1(8) of the Law on the Enforcement of Judicial Acts, the DEJA decided to discontinue the proceedings on the ground that enforcement of the judgment of 30 July 2008 had become impossible. It reasoned that, by letter of 17 June 2009 addressed to the applicant, the Mayor of Yerevan had suggested that the applicant approach the department of management of immovable property of the Yerevan Mayor’s Office for the implementation of the judgment of 30 July 2008, but the applicant had failed to do so.

On 27 February 2012 the applicant instituted proceedings in the Administrative Court against the DEJA, seeking to declare the decision of 4

August 2011 null and void, as well as to oblige the DEJA to enforce the judgment of 30 July 2008.

On 15 February 2013 the Administrative Court rejected the applicant’s first claim, reasoning that there were no sufficient grounds for declaring the DEJA’s decision of 4 August 2011 null and void. It further refused to examine the applicant’s second claim.

On 14 May 2012 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the DEJA, seeking to oblige it to enforce the judgment of 30 July 2008.

On 12 June 2013 the Administrative Court terminated the proceedings on the ground of lack of jurisdiction. This decision was upheld in the final instance by the Court of Cassation on 18 December 2013.

B.

Relevant domestic law

Section 41 of the Law of 5 May 1998 on Compulsory Enforcement of Judicial Acts prescribes the grounds for termination of the enforcement procedure by the bailiff. According to paragraph 1(8), the bailiff shall discontinue the enforcement procedure if, during the enforcement procedure concerning non-proprietary claims, it becomes evident that the enforcement of the judgment has become impossible.

COMPLAINT

The applicant complains under Article 6 § 1 and Article 1 of Protocol

No.

1 of the non-enforcement of the judgment of the Administrative Court of 30 July 2008.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the non-enforcement of the judgment of the Administrative Court of 30 July 2008 awarded in the applicant’s favour compatible with the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention?

2.

Does the failure to enforce that judgment constitute an interference with the applicant’s right to the peaceful enjoyment of her possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1?