- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 ianuarie 2018
- Stat pârât
- ARM
- Articole
- Articolul 1, Articolul 6, Articolul 1 din Protocolul 1
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 1 din Protocolul 1
Papoyan împotriva Armeniei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1949 și trăiește în Erevan. La 1 august 2002, Guvernul a adoptat decretul nr. 1151-N, care aprobă expropriarea tractelor de imobiliare situate în limitele administrative ale districtului Kentron din Erevan, care urmează să fie luate pentru nevoile de stat, cu o suprafață totală de 345 000 mp. Se pare că reclamantul a efectuat un mic kiosc pe o parcelă de teren situată în zona care urmează să fie expropriată. De asemenea, se pare că autoritățile au demolat acest kiosc pentru dezvoltarea acestei zone în cadrul decretului nr. 1151-N. La 10 octombrie 2002, în calitate de compensare pentru chioscul reclamantului, primarul Erevan a adoptat decizia nr. 1785-A, acordându-i dreptul de a închiria o parcelă de teren public de 5 mp.
la o adresă specificată în districtul Kentron din Erevan timp de șapte ani și pentru a construi și rula kiosc ei pe acest teren. Prin aceeași decizie, primarul a autorizat autoritatea locală din districtul Kentron să încheie acordul de închiriere cu reclamantul. La 17 decembrie 2002, reclamantul a primit permisiunea de planificare a parcelei de teren specificate în decizia nr. 1785-A. La 26 decembrie 2006 și 24 august 2007, după cererea reclamantului privind punerea în aplicare a deciziei nr. 1785-A, autoritățile din districtul Kentron au sugerat ca reclamantul să-și adreseze cererile primarului Erevan, în timp ce, la 1 mai și 6 septembrie 2007, aceasta a sugerat că reclamantul să-și adreseze cererile autorităților din districtul Kentron.
10. La 26 februarie 2008, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții administrative împotriva primarului și districtului Kentron, în scopul punerii în aplicare a hotărârii nr. 1785-A. 11. La 30 iulie 2008, Curtea Administrativă a acordat cererea reclamantului și a obligat primarul Erevan să încheie acordul specificat în decizia nr. 1785-A cu reclamantul. Nu au fost depuse apeluri și această hotărâre a devenit finală la 30 august 2008. 12. La 9 septembrie 2008, Curtea Administrativă a emis o scrisoare de execuție pentru hotărârea din 30 iulie 2008. 13. La 24 septembrie 2008, Departamentul pentru executarea actelor judiciare („DEJA”) a instituit proceduri de aplicare împotriva orașului Erevan, obligand-o să încheie acordul de livrare a terenului cu reclamantul în termen de zece zile.
14. La 17 iunie 2009, biroul primarului a oferit reclamantului posibilitatea de a începe negocierile. Cu toate acestea, prin scrisoarea sa din 30 iunie 2009, reclamantul a refuzat să negocieze cu biroul primarului. 15. La 2 martie, 23 aprilie, 3 și 31 iulie, 23 noiembrie, 23 decembrie 2009, 17 și 18 martie și 7 aprilie 2010, la cererea reclamantului privind executarea hotărârii din 30 iulie 2008, judecătorii au informat reclamantul că executarea hotărârii din 30 iulie 2008 a fost în curs și că va fi informată cu privire la rezultatele. 16. La 16 iunie 2010, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții administrative împotriva DEJA, solicitând că instanța îl obligă să execute hotărârea din 30 iulie 2008. 17. La 22 iunie 2010, Curtea Administrativă a declarat inadmisibilă cererea reclamantului din cauza faptului că nu era în picioare.
Curtea Administrativă a raționat că reclamantul nu a demonstrat că drepturile sale au fost încălcate ca urmare a unei acțiuni administrative de către DEJA. Curtea Administrativă a remarcat că DEJA a luat anumite măsuri pentru a asigura aplicarea hotărârii din 30 iulie 2008 și că procedura de executare este încă în așteptare. Hotărârea Curții administrative din 22 iunie 2010 a fost susținută în instanță finală de Curtea de Casație la 25 august 2010. 18. La 21 octombrie și 4 noiembrie 2010, în urma unei anchete efectuate de solicitant, judecătorul a răspuns că executarea a fost în curs și că reclamantul va fi informat cu privire la rezultatele. 19. La 24 ianuarie 2011, în conformitate cu cererea reclamantului privind punerea în aplicare a deciziei nr. 1785-A, primarul Erevan a informat-o cu privire la modificările legislației referitoare la teren și a reamintit reclamantului că trebuie să încheie acordul de livrare a terenurilor cu districtul Kentron.
20. La 3 mai 2011, biroul primarului a oferit reclamantului trei parcele diferite de teren acceptabile în ceea ce privește planificarea urbană. Cu toate acestea, prin scrisoarea trimisă la biroul primarului, ea a refuzat să accepte oricare dintre comploturile. 21. La 4 august 2011, în baza articolului 41 alineatul (1) din Legea privind executarea actelor judiciare, DEJA a hotărât să întrerupă procedura din motivele că executarea hotărârii din 30 iulie 2008 a devenit imposibilă. Prin intermediul unei scrisori din 17 iunie 2009 adresate reclamantului, primarul Erevan a sugerat ca reclamantul să abordeze departamentul de gestionare a proprietăților imobile a biroului Erevan pentru punerea în aplicare a hotărârii din 30 iulie 2008, însă reclamantul nu a reușit să facă acest lucru.
22. La 27 februarie 2012, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții de Administrație împotriva DEJA, în scopul de a declara nulitatea hotărârii din 4 august 2011 și de a obliga DEJA să execute hotărârea din 30 iulie 2008. 23. La 15 februarie 2013, Curtea Administrativă a respins prima cerere a reclamantului, raționând că nu existau motive suficiente pentru declararea hotărârii DEJA din 4 august 2011 nule și nule. Acesta a refuzat să examineze a doua cerere a reclamantului. 24. La 14 mai 2012, reclamantul a inițiat o procedură de la Curtea Administrativă împotriva DEJA, încercând să-l oblige să pună în aplicare hotărârea din 30 iulie 2008. 25. La 12 iunie 2013, Curtea Administrativă a încheiat procedura din cauza lipsei de competență.
Această decizie a fost susținută în instanța finală de Curtea de Casație la 18 decembrie 2013. 26. La 18 iulie 2013, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții administrative, cerând, printre altele, ca DEJA să redeschidă procedura întreruptă la 4 august 2011. La 4 decembrie 2013, Curtea Administrativă a respins cererea reclamantului, raționând că, pentru procedurile care au fost întrerupte din cauza imposibilității, nu existau motive legale de redeschidere. 27. La 3 martie 2014, reclamantul a inițiat o procedură în cadrul Curții administrative împotriva DEJA, cerând ca decizia DEJA din 10 februarie 2014 refuzând să inițieze o procedură nouă să fie declarată invalidă și că DEJA să fie obligată să inițieze o procedură nouă.
28. La 28 septembrie 2016, Curtea Administrativă a acordat prima cerere a reclamantului, declarând invalida decizia DEJA din 10 februarie 2014. În ceea ce privește a doua cerere a reclamantului, Curtea Administrativă a încheiat procedura în acest sens pe baza lipsei de competență. 29. Procedura privind hotărârea din 28 septembrie 2016 este pe calea Curții administrative de Apel.
4. The applicant was born in 1949 and lives in Yerevan.
On 1 August 2002 the Government adopted Decree no. 1151-N, approving the expropriation of tracts of real estate situated within the administrative boundaries of the Kentron district of Yerevan, to be taken for State needs, with a total area of 345,000 sq. m.
It appears that the applicant ran a small kiosk on a plot of land situated within the area to be expropriated. It also appears that the authorities demolished this kiosk for the development of that area within the framework of Decree no. 1151-N.
On 10 October 2002, as compensation for the applicant’s kiosk, the Mayor of Yerevan adopted decision no. 1785-A, granting her the right to lease a plot of public land of 5 sq. m. at a specified address in the Kentron district of Yerevan for seven years and to construct and run her kiosk on this land. By the same decision, the Mayor authorised the local authority of Kentron district to conclude the lease agreement with the applicant.
On 17 December 2002 the applicant received planning permission for the plot of land specified in decision no. 1785-A.
On 26 December 2006 and 24 August 2007, following the applicant’s enquiries concerning the implementation of decision no. 1785-A, the Kentron district authorities suggested that the applicant address her enquiries to the Mayor of Yerevan, while on 1 May and 6 September 2007 the latter suggested that the applicant address her enquiries to the Kentron district authorities.
On 26 February 2008 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the Mayor and Kentron district, seeking to implement decision no. 1785-A.
On 30 July 2008 the Administrative Court granted the applicant’s claim and obliged the Mayor of Yerevan to conclude the agreement specified in decision no. 1785-A with the applicant. No appeals were lodged and this judgment became final on 30 August 2008.
On 9 September 2008 the Administrative Court issued a writ of execution for the judgment of 30 July 2008.
On 24 September 2008 the Department for the Enforcement of Judicial Acts (“the DEJA”) instituted enforcement proceedings against the city of Yerevan, obliging it to conclude the land-lease agreement with the applicant within ten days.
On 17 June 2009 the Mayor’s office offered the applicant a possibility to start negotiations. However, by her letter of 30 June 2009 the applicant refused to negotiate with the Mayor’s office.
On 2 March, 23 April, 3 and 31 July, 23 November, 23 December 2009, 17 and 18 March and 7 April 2010, upon the applicant’s enquiries concerning the enforcement of the judgment of 30 July 2008, bailiffs informed the applicant that the enforcement of the judgment of 30 July 2008 was in progress and that she would be informed of the results.
On 16 June 2010 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the DEJA, requesting that the court oblige it to enforce the judgment of 30 July 2008.
On 22 June 2010 the Administrative Court declared the applicant’s claim inadmissible on the grounds that she lacked standing. The Administrative Court reasoned that the applicant had failed to show that her rights had been breached as a result of an administrative action by the DEJA. The Administrative Court noted that the DEJA had taken certain actions in order to enforce the judgment of 30 July 2008 and that the enforcement procedure was still pending. The decision of the Administrative Court of 22 June 2010 was upheld in the final instance by the Court of Cassation on 25 August 2010.
On 21 October and 4 November 2010, following an enquiry by the applicant, the bailiff responded that the enforcement was in progress and that the applicant would be informed of the results.
On 24 January 2011, pursuant to the applicant’s enquiries concerning the implementation of decision no. 1785-A, the Mayor of Yerevan informed her of the changes in legislation concerning land and reminded the applicant that she had to conclude the land-lease agreement with Kentron district.
On 3 May 2011 the Mayor’s office offered the applicant three different plots of land acceptable in terms of urban planning. However, by a letter sent to the Mayor’s office, she refused to accept any of the plots.
On 4 August 2011, relying on section 41(1)(8) of the Enforcement of Judicial Acts Act, the DEJA decided to discontinue the proceedings on the grounds that enforcement of the judgment of 30 July 2008 had become impossible. It reasoned that, by a letter of 17 June 2009 addressed to the applicant, the Mayor of Yerevan had suggested that the applicant approach the department of management of immovable property of the Yerevan Mayor’s office for the implementation of the judgment of 30 July 2008, but the applicant had failed to do so.
On 27 February 2012 the applicant instituted proceedings in the Administrative Court against the DEJA, seeking to declare the decision of 4 August 2011 null and void, as well as to oblige the DEJA to enforce the judgment of 30 July 2008.
On 15 February 2013 the Administrative Court rejected the applicant’s first claim, reasoning that there were not sufficient grounds for declaring the DEJA’s decision of 4 August 2011 null and void. It refused to examine the applicant’s second claim.
On 14 May 2012 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the DEJA, seeking to oblige it to enforce the judgment of 30 July 2008.
On 12 June 2013 the Administrative Court terminated the proceedings on the grounds of lack of jurisdiction. This decision was upheld in the final instance by the Court of Cassation on 18 December 2013.
On 18 July 2013 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court seeking, inter alia, that the DEJA reopen the proceedings discontinued on 4 August 2011. On 4 December 2013 the Administrative Court rejected the applicant’s claim, reasoning that, for the proceedings which had been discontinued on the grounds of impossibility, there were no legal grounds for reopening.
On 3 March 2014 the applicant initiated proceedings in the Administrative Court against the DEJA, seeking that the decision of the DEJA of 10 February 2014 refusing to initiate new proceedings be declared invalid, and that the DEJA be obliged to initiate new proceedings.
On 28 September 2016 the Administrative Court granted the applicant’s first claim, declaring the decision of the DEJA of 10 February 2014 invalid. As to the applicant’s second claim, the Administrative Court terminated the proceedings in that regard on the basis of the lack of jurisdiction.
The proceedings concerning the judgment of 28 September 2016 are pending before the Administrative Court of Appeal.