CtEDO 15.11.2011 Auto

YERANOSYAN v. ARMENIA

RESPONDENT
ARM
HOTĂRÂRE
15.11.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YERANOSYAN v. ARMENIA (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 3309/06, de către Avetik YERANOSYAN împotriva Armenia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 15 noiembrie 2011 ca Cameră compusă din: Josep Casadevall, Președintele, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Mihai Poalelungi, Kristina Pardalos, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 ianuarie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 5 iunie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Avetik Yeranosyan, este un cetățen armenian născut în 1943 și locuiește în Aragats, Armenia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl G. Margaryan, un avocat practicant în Yerevan. Guvernul armenian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Kostanyan, reprezentant al Republicii Armenia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul deține o casă și o parcelă de teren care a măsurat 60,2 mp și, respectiv, 70,2 mp și au fost situate la 15 Byuzand Street, Yerevan. La 1 august 2002, Guvernul a adoptat Decretul nr. 1151-N, care aprobă zonele de expropriare ale imobilului situat în limitele administrative ale districtului Kentron din Yerevan care urmează să fie luate pentru nevoile de stat în scopuri de planificare a orașului, având o suprafață totală de 345 000 mp. m. Byuzand Street a fost listat ca una dintre străzile care se încadrează în aceste zone de expropriare. Prin scrisoarea din 2 februarie 2005, o societate privată care acționează în numele statului, Vizkon Ltd, a informat reclamantul că casa sa și parcela de terenuri sunt situate într-o zonă de expropriare și trebuiau luate pentru nevoile statului. Vizkon Ltd a afirmat, de asemenea, că această proprietate a fost evaluată de o organizație de evaluare licențiată cu o valoare totală de 33.750 de dolari americani (USD) și a oferit reclamantului o sumă echivalentă în moneda națională ca compensație. Se pare că reclamantul nu a acceptat oferta, nu fiind satisfăcut cu suma de compensație oferită. La o dată neespecificată, Vizkon Ltd a depus o cerere la Curtea de District Kentron și Nork-Marash din Erevan în numele statului, încercând să oblige reclamantul să semneze un acord cu privire la luarea proprietății sale pentru nevoile statului și să-l expulze pe el și pe familia sa. La 11 martie 2005, Curtea de District a acordat cererea Vizkon Ltd, care a ordonat reclamantului să semneze acordul pentru suma totală de USD 33.750 și ca el și familia sa să fie evacuat. La 22 martie 2005, reclamantul a depus un recurs. 10. La 2 iunie 2005, Curtea Civilă de Apel a acordat cererea Vizkon Ltd la recurs. 11. La 17 iunie 2005, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept pe care le-a completat la 15 iulie 2005. În apelul său, el a susținut, printre altele, că privarea proprietății sale este încălcată de art. 28 din Constituție. 12. La 18 iulie 2005, Curtea de Casație a respins apelul reclamantului. Pentru un rezumat al dispozițiilor interne relevante, consultați hotărârea în cazul Minasyan și Semerjyan c. Armenia (n. 27651/05, §§ 23-35, 23 iunie 2009). Reclamantul s-a plâns pentru privarea apartamentului său și a invocat articolele 6 și 8 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 Tribunalul consideră că plângerea reclamantului este examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu trebuie să fie privat de posesele sale, cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” 16. Guvernul a informat Curtea, prin scrisoarea din 5 iunie 2009, că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea, și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 17. Declarația prevăzută după cum urmează: „... Guvernul dorește prin aceasta să exprese – prin intermediul declarației unilaterale – recunoașterea privației de posesiuni [aplicătoare] care nu respectă cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1 [la] Convenția. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, guvernul, declară că propune să plătească, în schimb, din suma de 10.327.606 AMD, transferată la contul bancar [aplicantului] pe baza hotărârii judecătorilor, la solicitant, suma de 120.000 USD ca alternativă oferă un apartament, două apartamente sau trei apartamente [mesurarea] 150 mp în total, în loc de apartamentul său precedent și parcela de teren care a fost de 60.2 mp și, respectiv, 70 mp. și, în plus, să plătească 100.000 AMD pe lună pentru închirierea unui alt apartament până la momentul în care apartamentul sau apartamentele menționate mai sus vor fi alocate lui. Guvernul consideră această declarație rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Suma sau apartamentul sau apartamentul menționat mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Suma va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din [Convenție]. În cazul în care nu a plătit suma în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. ... În consecință, Guvernul consideră că circumstanțele cererii de mai sus pot duce la concluzia prevăzută la articolul § 1 litera (c) din Convenție, astfel că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în lumina declarației unilaterale a Guvernului.” 18. Într-o scrisoare din 28 iulie 2009 reclamantul a contestat declarația guvernului, susținând că art. 37 alineatul (1) litera (c) nu se aplică circumstanțele specifice ale cazului său. El a susținut, de asemenea, că compensația oferită este inadecvată, în timp ce oferta unui apartament lipsește detalii necesare. 19. Curtea observă la început că părțile nu au putut conveni cu privire la termenii unei soluții prietenoase a cauzei. Reafirmă că, în conformitate cu art. 38 § 2 din Convenție, negocierile de aprobare prietenoasă sunt confidențiale și că art. 62 § 2 din Regulamentul Curții prevede în continuare că nicio comunicare scrisă sau orală și nici o ofertă sau concesiune făcută în cadrul încercării de a asigura o soluție prietenoasă nu pot fi menționate sau invocate în proceduri litigioase (a se vedea Meriakri c. Moldova) (Striking out), nr. 53487/99, § 28, 1 martie 2005). Prin urmare, Curtea va continua pe baza declarației unilaterale a Guvernului și a observațiilor părților prezentate în afara cadrului negocierilor de soluționare prietenoasă și va lua în considerare declarațiile părților făcute în contextul explorării posibilităților de soluționare prietenoasă a cazului și motivele pentru care părțile nu au putut conveni cu privire la termenii unei soluții prietenoase (a se vedea Sediul Nitschke v. Suedia , nr. 6301/05, § 36, 27 septembrie 2007). 20. Curtea remarcă că art. 37 din Convenție prevede că în orice etapă a procedurii poate decide să facă o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 21. De asemenea, aceasta remarcă că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. 22. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). 23. Curtea a stabilit deja într-un caz împotriva Armenia natura și extinderea obligațiilor care i se impun statului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește privarea de proprietăți în centrul Erevan în scopul punerii în aplicare a proiectelor de planificare a orașului în temeiul decretului guvernamental nr. 1151-N (a se vedea Minasyan și Semerjyan §§ 69-72, citat mai sus, constată că circumstanțele prezentului caz și caracterul plângerii reclamantului sunt aproape identice. 24. Referindu-se la natura recursului propus, Curtea constată că guvernul a propus două alternative: plata unei sume de bani sau furnizarea unui plat/flat, ambele fiind propuse în locul sumei deja plătite reclamantului. Având în vedere a doua alternativă, Curtea nu este convinsă că aceaceasta este o propunere acceptabilă, deoarece întreprinderea de a furniza un apartament a fost condiționată cu returnarea sumei de bani deja plătite reclamantului. Astfel, această întreprindere nu a putut fi considerată cu adevărat unilaterală, deoarece punerea în aplicare a acesteia a fost bazată pe îndeplinirea anumitor cerințe suplimentare a celeilalte părți (a se vedea Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et seq., 23 martie 2006). În plus, guvernul nu a furnizat suficiente detalii ale apartamentului în cauză. Prin urmare, Curtea respinge această alternativă. 25. Cu toate acestea, Curtea are o opinie diferită în ceea ce privește prima alternativă, și anume plata de 120.000 USD - AMD 10.327.606. Curtea consideră că natura și valoarea recursului propus în această alternativă, chiar și după deducerea sumei AMD 10,327.606, sunt în conformitate cu principiile stabilite și cu suma atribuită în hotărârea justă privind satisfacția în cazul Minasyan și Semerjyan (denumită în continuare 27651/05, §§§ 17-21, 7 iunie 2011). În scopul facilitării punerii în aplicare a declarației guvernului și a evita orice ambiguitate în calculul sumei rezultate, Curtea subliniază că suma AMD 10.327.606 trebuie dedusă din suma rezultată din transformarea de 120.000 USD în drame armene la rata aplicabilă la data decontare. 26. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curtea consideră rezonabile în circumstanțele cauzei, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 27. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența existentă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul § 1 din amenda 28. În ceea ce privește problema punerii în aplicare a declarației guvernamentale, Curtea subliniază că prezenta hotărâre nu aduce atingere unei decizii pe care le-ar putea lua, în caz de nerespectare de către Guvern a angajamentelor sale, pentru a restabili prezenta cerere la lista cazurilor în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție (a se vedea E.G. c. Polonia (dec.), nr. 50425/99, § În ceea ce privește cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, termenii de remediere propuse în prima alternativă conținută în această declarație și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din convenție. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă