K.R. v. RUSSIA

Comunicat la 13 iulie 2016 THIRD SECTION Cererea nr. 40014/16 K.R. împotriva Rusiei depusă la 12 iulie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este un național uzbec, care este acuzat în țara sa de origine de crime religioase și politice. El este în prezent în îndeplinirea unei sentințe într-o colonie corecțională din Rusia. Reclamantul se plânge că, în cazul în care a fost înlăturat în Uzbekistan, el va fi supus unui tratament contrar art. 3 din Convenție. Întrebarea ar avea un risc real de a fi supus tratamentului în încălcarea art. 3 din Convenție în cazul în care a fost înlăturat în Uzbekistan? În cadrul procedurii interne, autoritățile naționale competente au evaluat în mod corespunzător afirmația reclamantului că ar fi expuși la riscul de a fi torturat sau la tratamente inumane sau degradante în cazul în care au fost îndepărtate în Uzbekistan? 13 din Convenție? Acest remediu, în principiu și în cazul reclamantului, se permite să se examineze în mod corespunzător aceste plângeri? A prevăzut un efect suspensiv automat în ceea ce privește transferul reclamantului în Uzbekistan?

Communicated on 13 July 2016

THIRD SECTION

Application no

40014/16

K.R.

against Russia

lodged on 12 July 2016

STATEMENT OF FACTS

The applicant is an Uzbek national, who is charged in his home country with religious and politically motivated crimes. He is currently serving a sentence in a correctional colony in Russia.

The applicant complains that in case of his removal to Uzbekistan he would be subjected to treatment contrary to Article 3 of the Convention.

QUESTIONS

1.

Would the applicant face a real risk of

being subjected to treatment in breach of Article

3 of the Convention in case of his removal to Uzbekistan?

2.

In the domestic proceedings, did the competent national authorities assess adequately the applicant’s claim that he would be exposed to a risk of being subjected to torture or to inhuman or degrading treatment if removed to Uzbekistan?

3.

Did the applicant have at his disposal an effective administrative or judicial domestic remedy for his complaint under Article

3, as required by Article

13 of the Convention? Did this remedy in principle and in the applicant’s case afford for the due consideration of these complaints? Did it provide for an automatic suspensive effect in respect of the applicant’s transfer to Uzbekistan?