- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 august 2016
- Stat pârât
- UKR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Yeremenko împotriva Ucrainei și alte 3 cereri
Traducere în română Auto
Comunicat la 23 august 2016 CIFTH SECȚIUNE Cerere nr. 54410/09 Viktor Nikolayevich YEREMENKO împotriva Ucrainei și a altor 3 cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAREA FACTELOR O listă a reclamanților este stabilită în apendice. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Cererea Yeremenko c. Ucraina (nr. 52410/09) La 25 ianuarie 2004, reclamantul a încheiat un contract de swap cu dna F. în cadrul căruia a achiziționat unele terenuri agricole deținute în schimbul lemnului. La 6 octombrie 2004, Parlamentul ucrainean a adoptat modificări ale Codului de teren care interzice tranzacțiile de swap în ceea ce privește terenurile agricole.
La 9 iunie 2006, Curtea de District Bakhchysaray a permis o cerere a reclamantului împotriva F., declarând că contractul de swap este valabil și confirmănd-l ca proprietar al terenurilor. Nu a fost interzis niciun recurs în termenul de zece zile și hotărârea a devenit finală. La 27 septembrie 2006, Departamentul de Resurse Land District Bakhchysaray („Departamentul de Teren”) a emis un certificat de proprietate reclamantului. La 12 ianuarie 2009, procurorul districtului Bakhchysaray a apelat împotriva hotărârii din 9 iunie 2006 în numele Departamentului. Procurorul a solicitat prelungirea termenului de recurs din motivele că Departamentul de Land a aflat de hotărâre doar după un audit efectuat de biroul procuror la cererea judecătorului L., vicepreședinte al Curții de Apel al Crimeei („Curtea de Apel”).
La 16 februarie 2009, Curtea de Apel, acceptând motivele furnizate de procuror, a prelungit termenul. La 16 martie 2009, Curtea de Apel a anulat hotărârea și a respins cererea reclamantului împotriva F. având în vedere faptul că un contract de tip în cauză ar putea fi eficace numai după ce a fost înregistrat, nu a fost înregistrat astfel și, prin urmare, contractul este supus interzicerii de alienare a terenurilor agricole. Prin urmare, instanța de primă instanță a eșuat în declararea sa valabilă. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept, argumentând, în special, că prelungirea termenului era contrară principiului certitudinei juridice. La 3 septembrie 2009, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului de concediu de recurs asupra punctelor de drept.
Cererea Timchenko c. Ucraina (nr. 61822/09) La 9 iunie 2008, reclamantul a cumpărat terenuri agricole de la domnul T., un național rus. La 7 noiembrie 2008, Curtea de district Bakhchysaray a permis o cerere a reclamantului împotriva lui T., a declarat contractul de vânzare valabil și a confirmat reclamantul ca noul proprietar al terenului. Procurorul din districtul Bakhchysaray a apelat în numele Departamentului de Land argumentând, în special, că vânzarea a fost contrară interdicției de transfer de terenuri agricole și că Departamentul de teren nu a avut nici o notificare a procedurii în fața Curții de District. La 27 mai 2009, Curtea de Apel a permis recursul procurorului, a anulat hotărârea Curții de District și a respins cererea reclamantului.
La 15 septembrie 2009, Curtea Supremă a respins o cerere a reclamantului de concediu de recurs la punctele de drept. Cererea Yeremenko c. Ucraina (n. 3746/10) La 24 octombrie 2006, Curtea de District Bakhchysaray a permis o cerere a reclamantului împotriva Administrației Districtului Bakhchysaray și a ordonat administrației să modifice utilizarea desemnată a terenurilor reclamantului în districtul de la „producția agricolă comercială” la „președintele personală”. Nu a fost interzis niciun recurs în termenul de zece zile și hotărârea a devenit finală. La 19 decembrie 2006, Parlamentul a interzis orice modificare a utilizării de terenuri agricole desemnate, inclusiv a terenurilor în „producția agricolă comercială” și în categoriile de fermă personală.
Potrivit reclamantului, în aprilie 2008, el a obținut consimțământ de la Departamentul de Teren pentru documentare care a făcut formală modificarea utilizării de terenuri desemnate în temeiul hotărârii instanței. La 23 martie 2009, procurorul districtului Bakhchysaray a apelat împotriva hotărârii din 24 octombrie 2006 în numele Departamentului de Teren. Procurorul a solicitat prelungirea termenului pentru apelul din cauza faptului că Departamentul de Teren nu a fost informat în timp cu privire la hotărâre. La 24 iunie 2009, Curtea de Apel a permis recursul, a anulat hotărârea Curții de District și a respins cererea reclamantului împotriva Administrației, în special din motivele amendamentelor la legislația terenului adoptate la 19 decembrie 2006. La 9 septembrie 2009, Curtea Supremă a respins o cerere a reclamantului de concediu de recurs la punctele de drept.
Cererea Aliarova v. Ucraina (34681/11) În decembrie 2003, reclamantul a achiziționat o clădire neterminată și o parte dintr-o parcelă de teren din Simferopol de la unul dintre coproprietenții terenului, dl K. Un alt coproprietar a fost dna G. La 17 septembrie și 5 noiembrie 2004, Curtea de District Simferopol Tsentralny a acordat o cerere a reclamantului împotriva K., în care G. a participat la procedura ca terță, și a recunoscut titlul reclamantului la teren și la clădire („hotărârile din 2004”). În 2008, doamna G. solicită procurorului să invoce o procedură penală împotriva judecătorului Curții de District care a hotărât cazul în 2004. În august 2009 doamna G. a cerut Curții de District să anuleze hotărârile din 2004, având în vedere circumstanțele noi stabilite.
La 27 august 2009, Curtea de District a respins cererea. Decembrie 2009 Curtea de Apel a susținut această hotărâre. La începutul anului 2010, G. a interzis un recurs împotriva hotărârilor din 17 septembrie și 5 noiembrie 2004 și a solicitat o prelungire a termenului pentru apel. La 10 martie 2010, Curtea de Apel a respins cererea de prelungire și a respins recursul din motivele că G. a fost prezentă în procesul din 2004 și nu a contestat în momentul respectiv cererea reclamantului. La 6 septembrie 2010, biroul procurorului Crimea a interzis un recurs împotriva hotărârilor din 2004, cerând o prelungire a termenului pentru un recurs din motive că a aflat doar despre hotărâre în august 2010, după instrucțiunile procurorului general, a efectuat ceea ce a numit „un audit sistematic al legalității deciziilor judecătorești”.
La o dată neespecificată, Curtea de Apel a prelungit termenul de recurs și la 1 decembrie 2010 a anulat hotărârile din 2004 și a respins cererea reclamantului împotriva K. La 18 februarie 2011, Curtea Civilă și Criminală Specializată Superioră a refuzat o cerere a reclamantului de concediu de recurs. Dispozițiile relevante ale legislației ucrainene privind restricțiile privind transferul de terenuri agricole pot fi găsite în declarația de fapte în cazul Svintsitska și alte patru cereri v. Ucraina , nos 71082/12 et al., comunicate la 4 mai 2016. COMPLAINTE Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 că nu au avut o audiere echitabilă în fața unui tribunal imparțial în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile.
În special: în cazurile nos. 52410/09, 3746/10 și 34681/11, reclamanții se plâng că prelungirea termenelor pentru apelurile procurorilor în cazul lor și anularea hotărârilor finale în favoarea lor au încălcat principiul certitudinei juridice; în cazurile nr. 61822/09 și 34681/11 reclamanții se plâng că intervenția procurorului în cazurile lor a subminat apariția unui proces echitabil și a principiului egalității de arme; în cazul nr. 54410/09 reclamantul se plânge că Curtea de Apel nu a fost imparțială din cauza faptului că recursul procurorului a fost depus la inițiativa judecătorului L., vicepreședinte al Curții de Apel.
Reclamanții se plâng, de asemenea, că deciziile instanțelor interne în cauzele lor au încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, în cazurile nr. 52410/09, 61822/09 și 3746/10, reclamanții se plâng că restricțiile legislative privind anumite operațiuni cu terenuri agricole pe care deciziile în cazul lor au fost în parte bazate au fost în încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1. Întrebări către părți A avut reclamanții o audiere corectă în fața unui tribunal imparțial în determinarea drepturilor și obligațiilor lor civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special: 1.1. În cazurile nr. 52410/09, 3746/10 și 34681/11, a fost principiul certitudinei juridice încălcat de deciziile de reînnoire a termenului de depunere a apelurilor procurorilor și de a anula hotărârile finale și obligatorii în favoarea reclamanților (a se vedea Ponomaryov c. Ucraina , nr. 3236/03, 3 aprilie 2008)? 1.2.
În cazurile nos. 61822/09 și 34681/11, intervenția procurorilor în cazurile reclamanților a subminat apariția unui proces echitabil și a principiului egalității armelor (a se vedea Menchinskaya c. Rusia , nr. 42454/02, § 39, 15 ianuarie 2009)? 1.3. În cazul nr. 54410/09, Curtea de Apel a fost imparțială având în vedere afirmația reclamantului că implicarea procurorului în cazul său a fost inițiată de judecătorul L., vicepreședinte al Curții de Apel (a se vedea, mutatis mutandis Agrokompleks c. Ucraina , nr. 23465/03, §§ 1337-41, 6 octombrie 2011)? În sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție a existat o interferență cu bucuria pașnică a reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție?
În cazul în care aceaceasta a fost o interferență în conformitate cu cerințele articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special: 2.1. În toate cazurile, au fost hotărârile instanțelor interne, inclusiv cele care anulează hotărârile finale în favoarea reclamanților, în conformitate cu dispoziția de mai sus? 2.2. În plus, în cazurile nr. 52410/09, 61822/09 și 3746/10, au fost restricțiile legislative privind anumite operațiuni cu terenuri agricole, care au fost aplicate de instanța internă în cazurile reclamantelor, în contravenție cu dispoziția de mai sus?
În ceea ce privește această ultimă întrebare, părțile sunt atrase atenția asupra circumstanțelor prevăzute în Declarația de fapte în cazul Svintsitska și alte patru cereri v. Ucraina, nr. 71082/12 et al., a comunicat Guvernului la 4 mai 2016. Apendicele nr. Dosarul Denumirea cazului Data depunerii 52410/09 YEREMENKO c. Ucraina 15/09/2009 61822/09 TIMCHENKO c. Ucraina 09/11/2009 3746/10 YEREMENKO c. Ucraina 18/12/2009 34681/11 ALIAROVA c. Ucraina 20/05/2011
Communicated on 23 August 2016
FIFTH SECTION
Application no. 52410/09 Viktor Nikolayevich YEREMENKO against Ukraine and 3 other applications (see list appended)
STATEMENT OF FACTS
A list of the applicants is set out in the appendix. A. The circumstances of the cases The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. Application Yeremenko v. Ukraine (no. 52410/09) On 25 January 2004 the applicant entered into a swap contract with Ms F. under which he acquired some agricultural land she owned in exchange for timber. On 6 October 2004 the Ukrainian Parliament enacted amendments to the Land Code prohibiting swap transactions in respect of agricultural land. On 9 June 2006 the Bakhchysaray District Court allowed a claim by the applicant against F., declaring the swap contract valid and confirming him as the owner of the land. No appeal was lodged within the ten-day time-limit and the judgment became final.
On 27 September 2006 the Bakhchysaray District Land Resources Department (“the Land Department”) issued an ownership certificate to the applicant. On 12 January 2009 the Bakhchysaray district prosecutor appealed against the judgment of 9 June 2006 on the Department’s behalf. The prosecutor asked that the time-limit for an appeal be extended on the grounds that the Land Department had only learned of the judgment after an audit conducted by the prosecutor’s office at the request of Judge L., a deputy president of the Crimea Court of Appeal (“the Court of Appeal”). On 16 February 2009 the Court of Appeal, accepting the reasons given by the prosecutor, extended the time-limit.
On 16 March 2009 the Court of Appeal quashed the judgment and rejected the applicant’s claim against F. on the grounds that a contract of the type in question could only be effective once it had been registered, it had not been so registered and therefore the contract was subject to the prohibition on the alienation of agricultural land. The first-instance court had therefore erred in declaring it valid. The applicant lodged an appeal on points of law, arguing in particular that the extension of the time-limit had been contrary to the principle of legal certainty. On 3 September 2009 the Supreme Court rejected the applicant’s request for leave to appeal on points of law. Application Timchenko v. Ukraine (no. 61822/09) On 9 June 2008 the applicant bought agricultural land from Mr T., a Russian national.
On 7 November 2008 the Bakhchysaray District Court allowed a claim by the applicant against T., declared the sale contract valid and confirmed the applicant as the new owner of the land. The Bakhchysaray district prosecutor appealed on behalf of the Land Department arguing, in particular, that the sale had been contrary to the prohibition on transfers of agricultural land and that the Land Department had had no notice of the proceedings before the District Court. On 27 May 2009 the Court of Appeal allowed the prosecutor’s appeal, quashed the District Court’s judgment and rejected the applicant’s claim. On 15 September 2009 the Supreme Court rejected a request by the applicant for leave to appeal on points of law.
Application Yeremenko v. Ukraine (no. 3746/10) On 24 October 2006 the Bakhchysaray District Court allowed a claim by the applicant against the Bakhchysaray District Administration and ordered the Administration to change the designated use of the applicant’s land in the district from “commercial agricultural production” to “personal farmstead”. No appeal was lodged within the ten-day time-limit and the judgment became final. On 19 December 2006 Parliament prohibited any change of the designated use of agricultural land, including land in the “commercial agricultural production” and the “personal farmstead” categories. According to the applicant, in April 2008 he obtained consent from the Land Department for documentation which made formal the change of the designated use of the land under the court’s judgment.
On 23 March 2009 the Bakhchysaray district prosecutor appealed against the judgment of 24 October 2006 on the Land Department’s behalf. The prosecutor asked that the time-limit for an appeal be extended on the grounds that the Land Department had not been informed about the judgment in time. On 24 June 2009 the Court of Appeal allowed the appeal, quashed the District Court’s judgment and rejected the applicant’s claim against the Administration, in particular on the grounds of the amendments to land legislation enacted on 19 December 2006. On 9 September 2009 the Supreme Court rejected a request by the applicant for leave to appeal on points of law.
Application Aliarova v. Ukraine (34681/11) In December 2003 the applicant acquired an unfinished building and a share in a plot of land in Simferopol from one of the land’s co-owners, Mr K. Another co-owner was Ms G. On 17 September and 5 November 2004 the Simferopol Tsentralny District Court granted a claim by the applicant against K., with G. participating in the proceedings as a third party, and recognised the applicant’s title to the land and the building (“the 2004 judgments”). In 2008 Ms G. asked the prosecutor’s office to institute criminal proceedings against the District Court judge who had decided the case in 2004. No such proceedings were instituted. In August 2009 Ms G. applied to the District Court to set aside the 2004 judgments in the light of newly established circumstances.
On 27 August 2009 the District Court dismissed the application. On 14 December 2009 the Court of Appeal upheld that ruling. In early 2010 G. lodged an appeal against the judgments of 17 September and 5 November 2004 and sought an extension of the time-limit for an appeal. On 10 March 2010 the Court of Appeal rejected the request for an extension and dismissed the appeal as out of time on the grounds that G. had been present at the trial in 2004 and had not objected at the time to the applicant’s claim. On 6 September 2010 the Crimea prosecutor’s office lodged an appeal against the 2004 judgments, seeking an extension of the time-limit for an appeal on the grounds that it had only learned about the judgment when in August 2010, on the instructions of the Prosecutor General, it had conducted what it called “a systematic audit of the legality of court decisions”.
On an unspecified date the Court of Appeal extended the appeal time ‑ limit and on 1 December 2010 quashed the 2004 judgments and rejected the applicant’s claim against K. On 18 February 2011 the Higher Specialised Civil and Criminal Court refused a request from the applicant for leave to appeal. B. Relevant domestic law The relevant provisions of Ukrainian law concerning restrictions on the transfer of agricultural land can be found in the Statement of Facts in the case of Svintsitska and four other applications v. Ukraine , nos. 71082/12 et al., communicated on 4 May 2016. COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 § 1 that they did not have a fair hearing before an impartial tribunal in the determination of their civil rights and obligations.
In particular: - in cases nos. 52410/09, 3746/10 and 34681/11 the applicants complain that the extension of the time-limits for the prosecutors’ appeals in their cases and the quashing of final judgments in their favour breached the principle of legal certainty; - in cases nos. 61822/09 and 34681/11 the applicants complain that the prosecutor’s intervention in their cases undermined the appearance of a fair trial and the principle of equality of arms; - in case no. 52410/09 the applicant complains that the Court of Appeal was not impartial on account of the fact that the prosecutor’s appeal was lodged at the initiative of Judge L., a deputy president of the Court of Appeal.
The applicants also complain that the decisions of the domestic courts in their cases were in breach of Article 1 of Protocol No. 1. In addition, in cases no. 52410/09, 61822/09 and 3746/10 the applicants complain that the legislative restrictions on certain operations with agricultural land on which the decisions in their cases were in part based were in breach of Article 1 of Protocol No. 1.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the applicants have a fair hearing before an impartial tribunal in the determination of their civil rights and obligations, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: 1.1. In cases nos. 52410/09, 3746/10 and 34681/11, was the principle of legal certainty breached by the decisions to renew the time-limits for lodging the prosecutors’ appeals and to quash final and binding judgments in the applicants’ favour (see Ponomaryov v. Ukraine , no. 3236/03, 3 April 2008)? 1.2. In cases nos. 61822/09 and 34681/11, did the prosecutors’ intervention in the applicants’ cases undermine the appearance of a fair trial and the principle of equality of arms (see Menchinskaya v. Russia , no. 42454/02, § 39, 15 January 2009)? 1.3.
In case no. 52410/09, was the Court of Appeal impartial in view of the applicant’s allegation that the prosecutor’s involvement in his case was initiated by Judge L., a deputy president of the Court of Appeal (see, mutatis mutandis , Agrokompleks v. Ukraine , no. 23465/03, §§ 137-41, 6 October 2011)? 2. Was there an interference with the applicants’ peaceful enjoyment of their possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention? If so, was that interference in compliance with the requirements of Article 1 of Protocol No. 1? In particular: 2.1. In all the cases, were the decisions of the domestic courts, including those quashing final judgments in the applicants’ favour, in compliance with the above provision?
2.2. In addition, in cases nos. 52410/09, 61822/09 and 3746/10, were the legislative restrictions on certain operations with agricultural land, which were applied by the domestic courts in the applicants’ cases, contrary to the above provision? In relation to the latter question, the parties’ attention is drawn to the circumstances set out in the Statement of Facts in the case of Svintsitska and four other applications v. Ukraine, nos. 71082/12 et al., communicated to the Government on 4 May 2016. Appendix File no. Case name Date of lodging 52410/09 YEREMENKO v. Ukraine 15/09/2009 61822/09 TIMCHENKO v. Ukraine 09/11/2009 3746/10 YEREMENKO v. Ukraine 18/12/2009 34681/11 ALIAROVA v. Ukraine 20/05/2011