VVD, TOV v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
VVD, TOV v. UKRAINE (CtEDO, 2016)
A cincea secțiune decizia nr. 46973/07 VVD, TOV împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 23 august 2016 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Siofra O’Leary, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 octombrie 2007, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, VVD, TOV, a fost o societate de răspundere limitată ucraineană, înființată în Kyiv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Konstantinov și dl V. Nagacevschi, avocați practicați în Chișinău, Moldova. Formularul de cerere semnat de acești avocați a fost susținut de o scrisoare de autoritate din 29 septembrie. 2007, semnat de dl G.P., în calitatea de director al societății reclamante și care are sigiliul companiei. La 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat că societatea reclamantă a fost faliment. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul interimar al acestora, cel mai recent, dl I. Lishchyna al Ministerului Justiției Ucrainei. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 februarie 2002, într-o hotărâre confirmată în apel la 11 aprilie și în procesul de cassare la 20 iunie 2002, Curtea comercială Kyiv a ordonat societății naționale de generare a energiei atomice de stat („Energoatom”) să plătească în compensație societății reclamante 56.828.970.94 hryvnia ucraineană (UAH). La 11 iulie 2002, Curtea comercială Kyiv a emis o ordonanță de aplicare a hotărârii menționate mai sus. La 2 decembrie 2003, Curtea comercială Kyiv a instituit proceduri de faliment și reabilitare financiară în ceea ce privește Energoatom. Curtea a considerat, de asemenea, că ar trebui să existe un morator în ceea ce privește orice acțiune de aplicare împotriva Energoatomului. Procedurile de punere în aplicare au fost suspendate și redeschise de mai multe ori de la acel punct până în august 2009. În cursul procedurii respective, Energoatom a plătit societății reclamante UAH 5.000.000 în aerienele de plată. Societatea reclamantă, reprezentată de regizorii săi, dl S. și dl M., a depus o serie de cereri cu privire la eșecul judecătorilor să acționeze în cursul procedurii de aplicare menționate mai sus. La 6 august 2009, Curtea comercială Kyiv a anulat hotărârea din 1 februarie 2002 și a hotărât că societatea reclamantă a trebuit să returneze UAH 4.933.500 la Energoatom. Hotărârea respectivă a fost confirmată de Curtea Supremă în apel, în recurs în procedură de cassare, precum și în apel în continuare la 21 aprilie, 7 iulie și, respectiv, 3 septembrie 2009. Întrucât societatea reclamantă nu a plătit suma astfel cum a fost ordonată, Energoatom a inițiat proceduri de faliment împotriva acesteia. La 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat că societatea reclamantă a făcut faliment, suspendând toate activitățile sale, care și-a inițiat lichidarea. De asemenea, a numit dl O., un individ privat, ca lichidator al societății. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Comercială Kyiv de Apel și de Curtea Comercială Superioră la 12 octombrie și, respectiv, 22 decembrie 2011. La 3 aprilie 2012, în numele societății reclamante în lichidare, dl. solicită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri. El a făcut trimitere la dispozițiile Legii de Bankruptcy. La 7 martie 2013, reprezentantul companiei solicitante numit în 2007, dl. Nagacevschi, solicită Curtea să continue examinarea cazului. El a făcut trimitere la cererea sa din 3 iulie 2012, trimise lichidatorului societății reclamante, în care el solicită lichidatorului să nu ceară încetarea procedurii în fața Curții. Legea internă relevantă (în vigoare la momentul material) Legea Corporațiilor Comerciale În conformitate cu art. 62 din lege, un director al unei societăți de răspundere limitată se ocupă de toate aspectele legate de funcționarea zilnică a societății respective. Directorul unei societăți de răspundere limitată acționează în conformitate cu legislația internă aplicabilă și cu articolele de asociere a societății respective. , că lichidatorul unei companii a preluat gestionarea tuturor proprietăților societății și a asigurat siguranța proprietății respective. În conformitate cu art. 25 alineatul (2) din Legea Bankruptcy, lichidatorul a acționat ca director al societății și a tratat gestionarea sa zilnică până când a avut loc lichidarea completă. COMPLAINTS Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că hotărârea din 1 februarie 2002 din partea Curții Comerciale Kyiv a rămas neexecutată. Guvernul a declarat că plângerile societății reclamante ar trebui să fie declarate inadmisibile, deoarece nu mai există nici o hotărâre de aplicare, hotărârea din 1 februarie 2002 a fost anulată la 6 august 2009. În plus, ei au afirmat că lichidatorul societății reclamante a propus să înceteze examinarea prezentei cereri și, prin urmare, că cererea să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 din Convenție. Reprezentanții inițiali ai societății reclamante, dl V. Konstantinov și dl Nagacevschi, nu sunt de acord. Curtea constată că cererea a fost depusă în numele societății reclamante la 3 octombrie 2007 și a fost semnată de avocații care au acționat în numele său, dl V. Konstantinov și dl Nagacevschi. Formularul de cerere semnat de către avocați a fost susținut de o scrisoare de autoritate din 29 septembrie. 2007, semnat de dl G.P., în calitatea de director al societății reclamante și care a purtat sigiliul societății. Curtea observă în continuare că, la 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat societatea reclamantă faliment, suspendând toate activitățile sale, a inițiat lichidarea acestuia. De asemenea, a numit dl O., un individ privat, ca lichidator al companiei. La 3 aprilie 2012, dl O., acționând în numele societății reclamante în lichidare, a solicitat Curtea să scoată cererea din lista sa de cauze, referindu-se la dispozițiile articolului 25 alineatul (2) din Legea privind băncii. Curtea constată că societatea reclamantă are o personalitate juridică separată, distinctă de cea a proprietarilor sau a directorilor săi (a se vedea Agrotexim și alții c. Grecia , 24 Octombrie 1995, § 66, Serie A nr. 330 A. Curtea remarcă în continuare că, de la momentul în care societatea a fost declarată faliment la 15 iulie 2011, dl G.P. nu mai putea fi considerat director al companiei și reprezentantul său, deoarece a pierdut toate competențele de a acționa în numele companiei solicitante. Lichidatorul companiei solicitante, începând cu 15 Iulie 2011, a devenit singura persoană care are dreptul să reprezinte societatea insolventă, astfel cum se prevede la art. 25 din Legea Bankruptcy. Având în vedere cele de mai sus, scrisoarea din 3 aprilie 2012 a lichidatorului și a argumentelor guvernamentale în acest sens, Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, societatea reclamantă nu mai dorește să își continue aplicarea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 septembrie 2016.