VVD, Tov împotriva Ucrainei

A cincea secțiune decizia nr. 46973/07 VVD, TOV împotriva Ucrainei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 23 august 2016 în calitate de comitet compus din: André Potocki, președinte, Ganna Yudkivska, Siofra O’Leary, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 octombrie 2007, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, VVD, TOV, a fost o societate de răspundere limitată ucraineană, înființată în Kyiv. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Konstantinov și dl V. Nagacevschi, avocați practicați în Chișinău, Moldova.

Formularul de cerere semnat de acești avocați a fost susținut de o scrisoare de autoritate din 29 septembrie. 2007, semnat de dl G.P., în calitatea de director al societății reclamante și care are sigiliul companiei. La 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat că societatea reclamantă a fost faliment. Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul interimar al acestora, cel mai recent, dl I. Lishchyna al Ministerului Justiției Ucrainei. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 februarie 2002, într-o hotărâre confirmată în apel la 11 aprilie și în procesul de cassare la 20 iunie 2002, Curtea comercială Kyiv a ordonat societății naționale de generare a energiei atomice de stat („Energoatom”) să plătească în compensație societății reclamante 56.828.970.94 hryvnia ucraineană (UAH).

La 11 iulie 2002, Curtea comercială Kyiv a emis o ordonanță de aplicare a hotărârii menționate mai sus. La 2 decembrie 2003, Curtea comercială Kyiv a instituit proceduri de faliment și reabilitare financiară în ceea ce privește Energoatom. Curtea a considerat, de asemenea, că ar trebui să existe un morator în ceea ce privește orice acțiune de aplicare împotriva Energoatomului. Procedurile de punere în aplicare au fost suspendate și redeschise de mai multe ori de la acel punct până în august 2009. În cursul procedurii respective, Energoatom a plătit societății reclamante UAH 5.000.000 în aerienele de plată. Societatea reclamantă, reprezentată de regizorii săi, dl S. și dl M., a depus o serie de cereri cu privire la eșecul judecătorilor să acționeze în cursul procedurii de aplicare menționate mai sus.

La 6 august 2009, Curtea comercială Kyiv a anulat hotărârea din 1 februarie 2002 și a hotărât că societatea reclamantă a trebuit să returneze UAH 4.933.500 la Energoatom. Hotărârea respectivă a fost confirmată de Curtea Supremă în apel, în recurs în procedură de cassare, precum și în apel în continuare la 21 aprilie, 7 iulie și, respectiv, 3 septembrie 2009. Întrucât societatea reclamantă nu a plătit suma astfel cum a fost ordonată, Energoatom a inițiat proceduri de faliment împotriva acesteia. La 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat că societatea reclamantă a făcut faliment, suspendând toate activitățile sale, care și-a inițiat lichidarea. De asemenea, a numit dl O., un individ privat, ca lichidator al societății.

Această hotărâre a fost confirmată de Curtea Comercială Kyiv de Apel și de Curtea Comercială Superioră la 12 octombrie și, respectiv, 22 decembrie 2011. La 3 aprilie 2012, în numele societății reclamante în lichidare, dl. solicită Curtea să elimine cererea din lista sa de cazuri. El a făcut trimitere la dispozițiile Legii de Bankruptcy. La 7 martie 2013, reprezentantul companiei solicitante numit în 2007, dl. Nagacevschi, solicită Curtea să continue examinarea cazului. El a făcut trimitere la cererea sa din 3 iulie 2012, trimise lichidatorului societății reclamante, în care el solicită lichidatorului să nu ceară încetarea procedurii în fața Curții. Legea internă relevantă (în vigoare la momentul material) Legea Corporațiilor Comerciale În conformitate cu art. 62 din lege, un director al unei societăți de răspundere limitată se ocupă de toate aspectele legate de funcționarea zilnică a societății respective.

Directorul unei societăți de răspundere limitată acționează în conformitate cu legislația internă aplicabilă și cu articolele de asociere a societății respective. , că lichidatorul unei companii a preluat gestionarea tuturor proprietăților societății și a asigurat siguranța proprietății respective. În conformitate cu art. 25 alineatul (2) din Legea Bankruptcy, lichidatorul a acționat ca director al societății și a tratat gestionarea sa zilnică până când a avut loc lichidarea completă. COMPLAINTS Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că hotărârea din 1 februarie 2002 din partea Curții Comerciale Kyiv a rămas neexecutată.

Guvernul a declarat că plângerile societății reclamante ar trebui să fie declarate inadmisibile, deoarece nu mai există nici o hotărâre de aplicare, hotărârea din 1 februarie 2002 a fost anulată la 6 august 2009. În plus, ei au afirmat că lichidatorul societății reclamante a propus să înceteze examinarea prezentei cereri și, prin urmare, că cererea să fie eliminată din lista de cauze a Curții în temeiul articolului 37 din Convenție. Reprezentanții inițiali ai societății reclamante, dl V. Konstantinov și dl Nagacevschi, nu sunt de acord. Curtea constată că cererea a fost depusă în numele societății reclamante la 3 octombrie 2007 și a fost semnată de avocații care au acționat în numele său, dl V. Konstantinov și dl Nagacevschi.

Formularul de cerere semnat de către avocați a fost susținut de o scrisoare de autoritate din 29 septembrie. 2007, semnat de dl G.P., în calitatea de director al societății reclamante și care a purtat sigiliul societății. Curtea observă în continuare că, la 15 iulie 2011, Curtea Comercială Kyiv a declarat societatea reclamantă faliment, suspendând toate activitățile sale, a inițiat lichidarea acestuia. De asemenea, a numit dl O., un individ privat, ca lichidator al companiei. La 3 aprilie 2012, dl O., acționând în numele societății reclamante în lichidare, a solicitat Curtea să scoată cererea din lista sa de cauze, referindu-se la dispozițiile articolului 25 alineatul (2) din Legea privind băncii.

Curtea constată că societatea reclamantă are o personalitate juridică separată, distinctă de cea a proprietarilor sau a directorilor săi (a se vedea Agrotexim și alții c. Grecia , 24 Octombrie 1995, § 66, Serie A nr. 330 A. Curtea remarcă în continuare că, de la momentul în care societatea a fost declarată faliment la 15 iulie 2011, dl G.P. nu mai putea fi considerat director al companiei și reprezentantul său, deoarece a pierdut toate competențele de a acționa în numele companiei solicitante. Lichidatorul companiei solicitante, începând cu 15 Iulie 2011, a devenit singura persoană care are dreptul să reprezinte societatea insolventă, astfel cum se prevede la art. 25 din Legea Bankruptcy.

Având în vedere cele de mai sus, scrisoarea din 3 aprilie 2012 a lichidatorului și a argumentelor guvernamentale în acest sens, Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, societatea reclamantă nu mai dorește să își continue aplicarea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri.

Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 septembrie 2016.

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 46973/07 VVD, TOV against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 23 August 2016 as a Committee composed of: André Potocki, President, Ganna Yudkivska, Síofra O’Leary, judges, and Milan Blaško, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 9 October 2007, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, VVD, TOV, was a Ukrainian limited liability company, established in Kyiv. It was represented before the Court by Mr V. Konstantinov and Mr V. Nagacevschi, lawyers practising in Chisinau, Moldova.

The application form signed by these lawyers was supported by a letter of authority of 29 September 2007, signed by Mr G.P., in his capacity of a director of the applicant company, and bearing the company seal. On 15 July 2011 the Kyiv Commercial Court declared the applicant company bankrupt. It appointed Mr O., a private individual, as liquidator of the company. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Acting Agent, most recently, Mr I. Lishchyna of the Ministry of Justice of Ukraine. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 1 February 2002, in a judgment upheld on appeal on 11 April and in cassation proceedings on 20 June 2002, the Kyiv Commercial Court ordered the State Enterprise National Atomic Energy Generating Company (“Energoatom”) to pay the applicant company 56,828,970.94 Ukrainian hryvnias (UAH) in compensation.

On 11 July 2002 the Kyiv Commercial Court issued an order to enforce the above-mentioned judgment. On 2 December 2003 the Kyiv Commercial Court instituted bankruptcy and financial rehabilitation proceedings in respect of Energoatom. The court also considered that there should be a moratorium with regard to any enforcement action against Energoatom. Enforcement proceedings were suspended and reopened several times from that point up until August 2009. In the course of those proceedings, Energoatom paid the applicant company UAH 5,000,000 in payment arears. The applicant company, represented by its directors Mr S. and Mr M., lodged a number of claims regarding the failure of bailiffs to act in the course of the above-mentioned enforcement proceedings.

On 6 August 2009 the Kyiv Commercial Court quashed the judgment of 1 February 2002 and ruled that the applicant company had to return UAH 4,933,500 to Energoatom. That judgment was confirmed by the Supreme Court on appeal, on appeal in cassation proceedings, and on appeal in further cassation proceedings on 21 April, 7 July and 3 September 2009 respectively. As the applicant company did not pay the sum as ordered, Energoatom initiated bankruptcy proceedings against it. On 15 July 2011 the Kyiv Commercial Court declared the applicant company bankrupt, suspending all its activities, having initiated its liquidation. It also appointed Mr O., a private individual, as liquidator of the company. That ruling was confirmed by the Kyiv Commercial Court of Appeal and the Higher Commercial Court on 12 October and 22 December 2011 respectively.

On 3 April 2012, on behalf of the applicant company in liquidation, Mr O. asked the Court to strike the application out of its list of cases. He referred to the provisions of the Bankruptcy Act. On 7 March 2013 the applicant company’s representative appointed in 2007, Mr V. Nagacevschi, asked the Court to continue the examination of the case. He referred to his request of 3 July 2012, sent to the applicant company’s liquidator, in which he asked the liquidator not to ask for the proceedings before the Court to be discontinued. B. Relevant domestic law (in force at the material time) 1. Commercial Corporations Act In accordance with section 62 of the Act, a director of a limited liability company deals with all issues relating to the daily operation of that company.

The director of a limited liability company shall act in compliance with the applicable domestic laws and the articles of association of that company. 2. Bankruptcy Act Section 25(1) of the Bankruptcy Act provided, inter alia , that the liquidator of a company took over the management of all of the company’s property and ensured that property’s safety. In accordance with section 25(2) of the Bankruptcy Act, the liquidator acted as a director of the company and dealt with its day-to-day management until complete liquidation had taken place. COMPLAINTS The applicant company complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that the judgment of 1 February 2002 given by the Kyiv Commercial Court remained unenforced.

THE LAW The Government stated that the applicant company’s complaints should be declared inadmissible, as there was no longer any judgment to enforce, the judgment of 1 February 2002 having been quashed on 6 August 2009. Additionally, they stated that the applicant company’s liquidator had proposed that the consideration of the present application be terminated, and thus that the application be struck out of the Court’s list of cases under Article 37 of the Convention. The applicant company’s original representatives, Mr V. Konstantinov and Mr V. Nagacevschi, disagreed. The Court notes that the application was lodged with the Court in the name of the applicant company on 3 October 2007, and was signed by the lawyers purportedly acting on its behalf, Mr V. Konstantinov and Mr V. Nagacevschi.

The application form signed by these lawyers was supported by a letter of authority of 29 September 2007, signed by Mr G.P., in his capacity of a director of the applicant company, and bearing the company seal. The Court further observes that on 15 July 2011 the Kyiv Commercial Court declared the applicant company bankrupt, suspending all its activities, having initiated its liquidation. It also appointed Mr O., a private individual, as liquidator of the company. On 3 April 2012 Mr O., acting on behalf of the applicant company in liquidation, asked the Court to strike the application out of its list of cases, referring to the provisions of section 25(2) of the Bankruptcy Act.

The Court observes that the applicant company had a separate legal personality, distinct from that of its owners or directors (see Agrotexim and Others v. Greece , 24 October 1995, § 66, Series A no. 330 ‑ A). The Court further notes that, as from the moment the company was declared bankrupt on 15 July 2011, Mr G.P. could no longer be regarded as the company’s director and its representative, as he had lost all powers to act in the name of the applicant company. The applicant company’s liquidator, as from 15 July 2011, became the only person entitled to represent the insolvent company, as provided by section 25 of the Bankruptcy Act. That liquidator requested that the application be struck out from the Court’s list of cases.

Taking the above into account, the letter of 3 April 2012 by the liquidator and the Government’s submissions in that respect, the Court considers that, in these circumstances, the applicant company may be regarded as no longer wishing to pursue its application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 15 September 2016. Milan Blaško André Potocki Deputy Registrar President