CASE OF J.K. AND OTHERS v. SWEDEN - [Romanian translation] legal summary by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support of the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 199

August - septembrie 2016

J.K. și alții împotriva Suediei (MC)

- 59166/12

Hotărârea din 23 august 2016 (MC)

Art.

3

Expulzare

Propunere de expulzare în Irak pentru o familie amenințată de al-Qaeda:

Expulzarea constituie o încălcare

În fapt

–

Reclamanții, un cuplu căsătorit și fiul lor, erau cetățeni irakieni. Ei au depus cerere de azil în Suedia pe motiv că în Irak riscau să fie supuși persecuției de către al-Qaeda, întrucât primul reclamant lucrase pentru clienți americani și operase mulți ani dintr-o bază a forțelor armate ale SUA în Irak. Între 2004 și 2008, acesta și familia sa fuseseră supuși unor amenințări grave și acte de violență din partea al-Qaeda. Asupra lor existaseră tentative de omor, primul reclamant fusese de două ori rănit, fratele său fusese răpit în 2005, și fiica sa fusese ucisă în octombrie 2008, când se trăsese asupra mașinii în care se afla împreună cu primul reclamant. Ajuns în acest punct, primul reclamant a încetat să mai lucreze și familia sa s-a mutat în locuri diferite în Bagdad. Deși stocurile de mărfuri ale societății sale au fost atacate de patru sau cinci ori de membri ai al-Qaeda, primul reclamant a declarat că nu primise amenințări începând cu 2008, întrucât familia se mutase de mai multe ori. Primul reclamant a părăsit Irakul în 2010 și a fost urmat de a doua reclamantă și de al treilea reclamant în 2011.

Comisia Suedeză de Imigrare a respins cererea lor de azil. Decizia acesteia a fost confirmată de Curtea competentă în materie de migrație pe motiv că actele criminale ale al-Qaeda fuseseră comise înainte cu mai mulți ani, iar primul reclamant nu mai avea relații comerciale cu americanii. În cazul în care subzista încă o amenințare, este probabil ca autoritățile irakiene să aibă voința și capacitatea de a proteja familia.

Într-o hotărâre din 4 iunie 2015 (

Notă de informare nr.

189

) o cameră a Curții Europene a constatat, cu cinci voturi la două, că punerea în aplicare a ordinului de expulzare împotriva reclamanților nu ar da naștere unei încălcări a art. 3 din Convenție. La 19 octombrie 2015, cauza a fost retrimisă în fața Marii Camere la cererea reclamanților.

În drept

–

Art.

3: Curtea a reamintit că expulzarea unui resortisant străin de către un stat contractant poate ridica o problemă în temeiul art. 3 angajând, astfel, răspunderea statului respectiv în temeiul Convenției, în cazul în care s-a demonstrat că există motive întemeiate să se creadă că, dacă este expulzată, persoana respectivă se va confrunta cu un risc real de a fi supusă în țara de destinație unor tratamente contrare art. 3. Evaluarea existenței unui risc real de tratament interzis trebuia făcută în lumina situației actuale și trebuia să se concentreze pe consecințele previzibile ale expulzării reclamantului în țara de destinație, în lumina situației generale de acolo și a circumstanțelor sale personale.

(a)

Situația generală

–

Curtea a admis că, deși situația securității din orașul Bagdad se deteriorase, intensitatea actelor de violență nu atinsese nivelul care să constituie, în sine, un risc real de supunere la tratamente contrare art. 3. Curtea a continuat să evalueze dacă circumstanțele personale ale reclamanților erau de natură să îi expună unui astfel de risc în condițiile expulzării în Irak.

(b)

Circumstanțe personale

–

Curtea a observat că, întrucât solicitanții de azil erau în mod obișnuit singurele părți în măsură să furnizeze informații despre propriile circumstanțe personale, sarcina probei ar trebui, în principiu, să le incumbe, pentru a prezenta cât mai repede posibil toate probele legate de circumstanțele lor individuale necesare în susținerea cererii de protecție internațională. Cu toate acestea, a fost de asemenea important să se ia în considerare toate dificultățile pe care solicitanții de azil le pot întâmpina în procesul de strângere a probelor în străinătate.

Chestiuni specifice au fost evidențiate când un solicitant de azil a susținut că el sau ea a fost supus(ă) unor rele tratamente în trecut, deoarece relele tratamente din trecut pot fi relevante pentru evaluarea nivelului de risc de rele tratamente în viitor. Având în vedere jurisprudența sa anterioară,* art. 4 §

4 din Directiva privind standardele minime** și alineatul 19 din Nota UNHCR privind sarcina și standardul probei în procedura de azil,*** Curtea consideră că existența unor rele tratamente în trecut reprezintă un indiciu serios al unui risc viitor real de supunere la tratamente contrare art. 3 în cazurile în care un solicitant a prezentat o versiune coerentă și credibilă asupra evenimentelor, care confirmă informații din surse fiabile și obiective cu privire la situația generală din țara respectivă. În asemenea circumstanțe, Guvernul trebuie să înlăture orice îndoieli în privința acestui risc.

În cauza reclamanților, Curtea nu identifică niciun motiv să pună la îndoială constatările Agenției pentru Migrație potrivit cărora familia fusese supusă de al-Qaeda celor mai grave forme de abuz între 2004 și 2008, sau să se îndoiască de afirmația reclamanților că amenințări indirecte la adresa lor și atacuri asupra stocurilor de mărfuri ale societății primului reclamant au continuat după 2008 și că aceștia au scăpat de alte abuzuri numai ascunzându-se, deoarece nu puteau beneficia de protecția autorităților irakiene, întrucât acestea din urmă erau infiltrate de al-Qaeda. Versiunea reclamanților asupra evenimentelor dintre 2004 și 2010 era în general coerentă și credibilă și confirma informațiile relevante despre țara de origine disponibile din surse fiabile și obiective. În acest mod exista un indiciu serios că aceștia vor continua să fie în pericolul cauzat de actori nestatali din Irak. Prin urmare, este sarcina Guvernului pârât să înlăture orice îndoieli cu privire la acel risc.

Din diverse rapoarte obținute din surse de încredere și obiective a reieșit că persoanele care au colaborat în diferite moduri cu autoritățile puterilor ocupante în Irak, după război, au fost și continuă să fie vizate de al-Qaeda și de alte grupuri. Primul reclamant aparținea grupului persoanelor care sistematic erau ținta atacurilor ca urmare a relațiilor lor cu forțele armate americane, iar contactele sale cu forțele americane fuseseră foarte vizibile deoarece biroul său se afla în baza militară a Statelor Unite. Prin urmare, Curtea constată că, în cazul în returnării lor în Irak, toți cei trei reclamanți ar fi expuși riscului real de a fi persecutați continuu de către actori nestatali.

În ceea ce privește capacitatea autorităților irakiene de a le asigura protecția în cazul returnării, această capacitate a autorităților irakiene de a-și proteja cetățenii trebuie considerată ca redusă. Deși nivelul de protecție actual ar putea fi suficient pentru publicul general din Irak, situația era diferită pentru persoane precum reclamanții, care fac parte dintr-un grup care reprezintă ținta atacurilor. Prin urmare, Curtea nu a fost convinsă, în circumstanțele particulare ale cauzei reclamanților, că statul irakian avea capacitatea de a le asigura o protecție eficientă în situația actuală împotriva amenințărilor reprezentate de al-Qaeda sau de alte grupări.

Efectul cumulativ al circumstanțelor personale ale reclamanților și al capacității reduse a autorităților irakiene de a-i proteja a creat așadar un risc real de a fi supuși relelor tratamente în cazul returnării lor în Irak.

Concluzie

: expulzarea constituie o încălcare (zece voturi pentru și șapte împotrivă).

Art. 41: constatarea unei încălcări a constituit o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral; cererea de acordare a unei despăgubiri pentru prejudiciul material se respinge.

*

Curtea a citat R.C. împotriva Suediei, 41827/07, 9 martie 2010,

Nota de informare nr. 128

;

R.J. Împotriva Franței

,

10466/11

, 19 septembrie 2013; și

D.N.W. împotriva Suediei

,

29946/10

, 6 decembrie 2012.

**

Articolul 4 § 4 din

Directiva 2004∕83∕CE a Consiliului din 29 aprilie 2004

privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate (astfel cum a fost modificată prin

Directiva 2011∕95∕UE din 13 decembrie 2011

) prevede:

„

Faptul că solicitantul a fost deja persecutat, a suferit deja vătămări grave sau a făcut deja obiectul amenințării directe a unei astfel de persecuții sau a unor astfel de vătămări reprezintă un indiciu serios al temerilor fondate ale solicitantului de a fi persecutat sau al riscului real de a suferi vătămări grave, cu excepția cazului în care există motive întemeiate de a crede că respectiva persecuție sau respectivele vătămări grave nu se vor mai repeta

“

.

***

Alineatul 19 prevede:

„

În timp ce persecuția sau relele tratamente ar cântări mai mult în favoarea unei evaluări pozitive a riscului unei viitoare persecuții, lipsa acestora nu este un factor decisiv. În acest context, existența unei persecuții în trecut nu este în mod necesar decisivă pentru existența posibilității unei noi persecuții, în special dacă nu a existat o schimbare importantă a condițiilor în țara de origine

“

.[traducere neoficială]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru

Nota de informare privind jurisprudența