POLAT AND TALİ v. TURKEY

Comunicat la 26 august 2016 SECȚIUNE Cererea nr. 5782/10 Eylem Dilan POLAT și Mehmet TALI împotriva Turciei depusă la 27 ianuarie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dna Eylem Dilan Polat și dl Mehmet Tali, sunt resortisanți turci născuți în 1973 și respectiv din 1976 și trăiesc în Elveția. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna G. Altay și dl Mehmet Tali. H. Karakuș, avocații care practică la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. În momentul respectiv, reclamanții erau membri ai unei cooperative de cercetare (Doğu Bilimsel Araștırmalar Kooperatifi, „cooperativa”). La 31 mai 2005, Cooperativa a organizat o expoziție la Diyarbakır ca parte a celui de-al cincilea Festival de Cultură și Artă Diyarbakır, unde afișează public afișe de membri decedați ai PKK – o organizație armată ilegală – și afișe de membri decedați ai forțelor de securitate care au fost uciși în operațiunile de securitate. La o dată neespecificată a fost lansată o anchetă penală împotriva reclamanților și a altor cinci persoane cu acuzația de difuzare a propagandei în favoarea PKK. La 31 mai 2005, reclamanții au depus o declarație judecătorului de investigare. Ambele au susținut că expoziția în cauză a fost organizată din motive puramente sociologice și că au efectuat interviuri cu familiile decedaților, care au fost incluse și în expoziție. Ei au afirmat că nu a existat nici o intenție de a disemina propaganda în favoarea PKK. Judecătorul investigator a respins cererea procurorului public de a-l înarmat pe acuzat. La 6 octombrie 2005, procurorul public a depus un acuzat la Curtea Diyarbakır Assize, acuzând reclamanții și alți cinci suspecți de a difuza propaganda în favoarea PKK în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea privind prevenirea terorismului (Legea nr. 3713). În cadrul procedurii dinainte de Curtea Diyarbakır Assize, reclamanții au repetat declarațiile anterioare și au susținut că fotografiile membrilor decedați ai forțelor de securitate au fost, de asemenea, afișate alături de cele ale membrilor PKK în cadrul expoziției. La 18 mai 2006, Curtea Diyarbakır Assize a condamnat atât reclamanții de difuzare a propagandei în favoarea unei organizații ilegale în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713. Reclamanții au fost condamnați la doi ani și un an și respectiv la opt luni de închisoare. În hotărârea sa, Curtea Assize a remarcat că invitațiile la expoziție au făcut referire la conflictul armat dintre forțele de securitate și PKK ca fiind o „lută” și membrii PKK ca „guerrille”, glorificând astfel teroriștii decedați și incitand tinerii să devină membri ai PKK. Tribunalul a considerat că câteva fotografii ale soldaților decedați au fost afișate și pentru a ascunde intenția acuzatului de a incita tinerii să se alăture PKK. La 9 iunie 2009, Curtea de Casație a anulat hotărârea cu privire la a doua reclamantă, susținând că cazul ar trebui reexaminat în funcție de art. 231 din Codul de Procedință Penală (Legea nr. 5271), care reglementează suspendarea pronunțarii unei hotărâri. Cu toate acestea, hotărârea instanței de judecată din 18 mai 2006 a devenit finală în ceea ce privește primul reclamant. La 3 august 2009, hotărârea Curții de Casație a fost depusă în registrul instanței de primă instanță. La 22 octombrie 2009, în conformitate cu art. 231 din Codul de Procedură Penală, Curtea Diyarbakır Assize a hotărât să suspende pronunțarea hotărârii sale în ceea ce privește cel de-al doilea reclamant cu condiția ca el să nu comite o altă infracțiune deliberată pentru o perioadă de cinci ani. Primul reclamant a îndeplinit sentința rezultă din hotărârea din 18 mai 2006. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 10 din Convenție, că instituția procedurilor penale împotriva acestora și condamnările lor penale din cauza anumitor fotografii expuse într-o expoziție constituie o interferență nejustificată cu dreptul lor la libertate de expresie. A existat o încălcare a dreptului reclamanților la libertatea de exprimare, în sensul articolului 10 din Convenție, din cauza condamnării în temeiul articolului 7 alineatul (2) din Legea nr. 3713?

Communicated on 26 August 2016

SECOND SECTION

Application no. 5782/10

Eylem Dilan POLAT and Mehmet TALI

against Turkey

lodged on 27 January 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Ms Eylem Dilan Polat and Mr Mehmet Tali, are Turkish nationals who were born in 1973 and 1976 respectively and live in Switzerland. They are represented before the Court by Mrs G. Altay and Mr

H. Karakuș, lawyers practising in Istanbul.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

At the relevant time, the applicants were members of a research cooperative (

Doğu Bilimsel Araștırmalar Kooperatifi

, “the Cooperative”).

On 31 May 2005 the Cooperative organised an exhibition in Diyarbakır as part of the fifth Diyarbakır Culture and Art Festival, where posters of deceased members of the PKK – an illegal armed organisation – and posters of deceased members of the security forces who had been killed in security operations were publicly displayed.

On an unspecified date a criminal investigation was launched against the applicants and five other people with the charge of disseminating propaganda in favour of the PKK. On 31 May 2005 the applicants gave a statement to the investigating judge. Both maintained that the exhibition in question had been organised for purely sociological reasons, and that they had conducted interviews with the families of the deceased, which had also been included in the exhibition. They asserted that there had been no intention to disseminate propaganda in favour of the PKK. The investigating judge dismissed the public prosecutor’s application to remand the accused.

On 6 October 2005 the public prosecutor filed an indictment with the Diyarbakır Assize Court, charging the applicants and five other suspects with disseminating propaganda in favour of the PKK under section 7 (2) of the Prevention of Terrorism Act (Law no. 3713).

Throughout the proceedings before the Diyarbakır Assize Court the applicants repeated their previous statements and maintained that photographs of deceased members of the security forces had also been displayed alongside those of members of the PKK in the exhibition.

On 18 May 2006 the Diyarbakır Assize Court convicted both applicants of disseminating propaganda in favour of an illegal organisation under section

7 (2) of Law no. 3713. The applicants were sentenced to two years and a year and eight months’ imprisonment, respectively. In its judgment, the Assize Court observed that the invitations to the exhibition had referred to the armed conflict between the security forces and the PKK as a “war”, and the PKK members as “guerrillas”, thus glorifying the deceased terrorists and inciting young people to become members of the PKK. The assize court considered that a few photographs of the deceased soldiers had also been displayed in order to conceal the accused’s intention to incite young people to join the PKK.

On 9 June 2009 the Court of Cassation quashed the judgment in respect of the second applicant, holding that the case should be reviewed in the light of Article 231 of the Code of Criminal Procedure (Law no. 5271), which regulates the suspension of a judgment’s pronouncement. However, the trial court’s judgment of 18 May 2006 became final in respect of the first applicant. On 3 August 2009 the decision of the Court of Cassation was deposited with the registry of the first-instance court.

On 22 October 2009, in accordance with Article 231 of the Code of Criminal Procedure, the Diyarbakır Assize Court decided to suspend pronouncement of its judgment in respect of the second applicant on the condition that he did not commit another wilful offence for a period of five years.

The first applicant served the sentence arising from the judgment of 18

May 2006.

COMPLAINT

The applicants complain under Article 10 of the Convention that the institution of criminal proceedings against them and their criminal convictions on account of a number of photographs displayed in an exhibition constituted an unjustified interference with their right to freedom of expression.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of the applicants’ right to freedom of expression, within the meaning of Article 10 of the Convention, on account of their conviction under section 7 (2) of Law no. 3713?