- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 august 2016
- Stat pârât
- ITA;NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
U.a.h.m. împotriva Țărilor de Jos și a Italiei
Traducere în română Auto
Decizia nr. 49929/11 U.A.H.M. împotriva Țărilor de Jos și a Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 30 august 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 11 august 2011, Având în vedere măsura intermediară indicată guvernului Țărilor de Jos în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere observațiile părților, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURUL Reclamantul, dna U.A.H.M., a declarat că este națională din Somalia, născută în 1982. În momentul introducerii cererii, ea a fost în Olanda.
Președintele a hotărât că identitatea reclamantului nu trebuie să fie divulgată publicului (art. 47 § 4). Reclamantul a fost inițial reprezentat în fața Curții de către dna J. van Veelen-de Hoop, un avocat practicant la Rotterdam, care a fost succesat de dl V. Senczuk, un avocat practicant în Utrecht. Guvernul Țărilor de Jos a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora, și co-agentul lor, dl G. Mauro Pellegrini.
Reclamantul, al cărui cerere de azil nu a fost luată în vederea examinării în Țările de Jos, s-a plâns că transferul ei din Olanda către Italia în temeiul „Regulamentului Dublin” [Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor și mecanismelor pentru determinarea statului membru responsabil pentru examinarea unei cereri de azil depuse într-unul dintre statele membre de către un național de țară terță] ar fi încălcat drepturile sale în temeiul articolului 3 din convenție. La 12 august 2011, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, președintele Secțiunii a hotărât să îndice guvernului Țărilor de Jos că este de dorit în interesul părților și să se desfășoare în mod corespunzător procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul în Italia până la un anunț suplimentar.
După ce cele două guverne respondente au primit notificarea cererii și fiecare a prezentat atât informații factuale, cât și observații scrise la care reclamantul a răspuns, Guvernul Țărilor de Jos a informat Curtea la 23 mai 2016 că reclamantul a primit un permis de ședere Țările de Jos și că transferul ei în Italia nu mai este în cauză. Pe această bază, Guvernul Țărilor de Jos a solicitat Curtea să excludă cazul din lista cazurilor în curs. La 16 iunie 2016, reclamantul a informat Curtea că nu a vrut să mențină cererea. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că transferul în Italia în temeiul regulamentului Dublin ar fi contrar articolului 3, care spune: „Nimeni nu trebuie să fie supus unei torture sau unor tratamente sau pedepsele inumane sau degradante.” Curtea remarcă că reclamantul nu mai riscă să fie transferat în Italia în temeiul regulamentului Dublin, deoarece Țările de Jos i-au acordat un permis de ședere.
Reiterând principiile relevante, astfel cum se prevede recent în F.G. c. Suedia ([GC], nr. 43611/11, § 73, CEDH 2016) și M.E. c. Suedia ((îndepărtarea) [GC], nr. 71398/12, §§ 32-35, 8 aprilie 2015), și observarea conținutului scrisoarea reclamantului din 16 iunie 2016, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu a constatat nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, care solicită continuarea examinării cererii. În consecință, este necesar să se încheie această parte a aplicării din lista cazurilor și, în consecință, să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Regulamentul Curții.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să scoată cererea din lista sa de cazuri. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 22 septembrie 2016. Fatoș Aracı Helen Keller Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 49929/11 U.A.H.M. against the Netherlands and Italy The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 30 August 2016 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 11 August 2011, Having regard to the interim measure indicated to the Netherlands Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having regard to the parties’ submissions, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Ms U.A.H.M., stated that she is a national of Somalia, who was born in 1982. At the time of the introduction of the application, she was in the Netherlands. The President decided that the applicant’s identity was not to be disclosed to the public (Rule 47 § 4). The applicant was initially represented before the Court by Ms J. van Veelen-de Hoop, a lawyer practising in Rotterdam, who was succeeded by Mr V. Senczuk, a lawyer practising in Utrecht.
The Netherlands Government were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The Italian Government were represented by their Agent, Ms E. Spatafora, and their co ‑ Agent, Mr G. Mauro Pellegrini.
The applicant, whose asylum request was not taken up for examination in the Netherlands, complained that her transfer from the Netherlands to Italy under the “Dublin Regulation” (Council Regulation (EC) No 343/2003 of 18 February 2003 establishing the criteria and mechanisms for determining the Member State responsible for examining an asylum application lodged in one of the Member States by a third-country national) would be in violation of her rights under Article 3 of the Convention.
On 12 August 2011, the President of the Section decided, under Rule 39 of the Rules of the Court, to indicate to the Netherlands Government that it was desirable in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant to Italy until further notice.
After the two respondent Governments had been given notice of the application and each had submitted both factual information as well as written observations to which the applicant had replied, the Netherlands Government informed the Court on 23 May 2016 that the applicant had been granted a Netherlands residence permit and that her transfer to Italy was no longer at issue. On this basis, the Netherlands Government requested the Court to strike the case out of the list of pending cases.
On 16 June 2016 the applicant informed the Court that she did not wish to maintain her application. THE LAW
The applicant complained that her transfer to Italy under the Dublin Regulation would be contrary to Article 3, which reads: “No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”
The Court notes that the applicant no longer risks being transferred to Italy under the Dublin Regulation as the Netherlands have granted her a residence permit. Reiterating the relevant principles as set out recently in F.G. v. Sweden ([GC], no. 43611/11, § 73, ECHR 2016) and M.E. v. Sweden ((striking out) [GC], no. 71398/12, §§ 32-35, 8 April 2015), and noting the content of the applicant’s letter of 16 June 2016, the Court finds that the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court has found no special circumstances relating to respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require it to continue the examination of the application.
Accordingly, it is appropriate to strike this part of the application out of the list of cases and, consequently, to discontinue the application of Rule 39 of the Rules of Court. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 22 September 2016. Fatoș Aracı Helen Keller Deputy Registrar President