- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 2 iunie 2015
- Stat pârât
- NLD
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
K.O.J. împotriva Țărilor de Jos
Traducere în română Auto
Decizia nr. 7149/12 K.O.J. împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 1 februarie 2012, Având în vedere măsura intermediară indicată Guvernului Țărilor de Jos în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și faptul că această măsură intermediară a fost respectată, având în vedere informațiile factuale prezentate de Guvernul italian și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna K.O.J., a declarat că este națională din Somalia, născută în 1991. Locuiește în Țările de Jos.
Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl F. Hogewind, un avocat practicant la Amsterdam. Președintele a hotărât să nu dezvăluie identitatea reclamantului publicului (art. 47 § 4). Guvernul olandez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Guvernul italian a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora, și co-agentul lor, dna P. Accardo. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile și de guvernul italian, pot fi rezumate după cum urmează. Unele fapte sunt contestate. În martie 2009, amprentele reclamantului au fost luate în Italia, unde a fost înregistrată ca reclamant de azil. Ea a declarat că numele ei este H.M.
și că s-a născut în Somalia. A fost admisă într-un centru de primire pentru solicitanți de azil. În mai 2009, comisia teritorială competentă pentru recunoașterea protecției internaționale ( Comisia Territoriale per il Riconoscimento della Protezione Internationale ) a acordat reclamantului un permis de ședere pentru protecție subsidiară în temeiul articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/83/CE a Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 privind standardele minime de calificare și statutul resortisanților țărilor terțe sau a apatrizilor ca refugiați sau ca persoane care, în caz contrar, au nevoie de protecție internațională și de conținutul protecției acordate („Directiva privind calificarea”).
Această decizie a fost notificată reclamantului. În iulie 2009, a fost furnizat un permis de ședere pentru un extraterestru care a fost acordată protecție subsidiară, valabilă până în iunie 2012. A fost furnizat în continuare un document de călătorie pentru extratereștri ( Titolo di viaggio per stranieri ) care a fost valabil până în iunie 2012. În august 2009, reclamantul s-a mutat la alte cazare, operat în cadrul Sistemului de Protecție pentru Cautatori de Azil și Refugiati (Sistema di Protezione per richeedenti assilo e rifugiati ). Potrivit Guvernului italian, reclamantul a părăsit această cazare în aprilie 2010 pe propria ei dorință și fără a da nimănui explicație pentru acest lucru. Potrivit reclamantului, ea a fost evacuată de la acest cazare și, până în aprilie 2010, a trăit pe străzile din Italia fără nici o asistență de la autoritățile italiene.
În mai 2010, reclamantul a solicitat azil în Finlanda, declarând că numele ei este H.J.B. La cererea autorităților finlandeze, autoritățile italiene au convenit să retragă reclamantul în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 („Regulamentul Dublin”). Cu toate acestea, reclamantul care a plecat pentru o destinație necunoscută între timp, transferul ei din Finlanda în Italia nu a avut loc. În iulie 2010, reclamantul și soțul ei au călătorit din Finlanda în Germania unde, mai târziu în acel an, a dat naștere unei fiice. În martie 2011, reclamantul și fiica sa au intrat în Țările de Jos în cazul în care reclamantul a solicitat azil, declarând că numele ei este K.O.J.
și că ea este națională din Somalia. Examinarea și compararea amprentelor digitale ale reclamantului de către autoritățile Țările de Jos în baza de date Eurodac nu a avut succes datorită calității de amprente digitale insuficiente. 10. În interviurile sale cu autoritățile de imigrație din Olanda, ea a declarat, printre altele, că a solicitat anterior azil în Italia. Ea a mai indicat în mod repetat că nu dorește să se întoarcă în Italia. 11. În iulie 2011, autoritățile Țărilor de Jos au solicitat autoritățile italiene să retragă reclamantul în conformitate cu art. 16 din regulamentul Dublin. Întrucât autoritățile italiene nu au reacționat la această cerere în termen de două săptămâni, au fost considerate că au aderat implicit la această cerere.
12. În septembrie 2011, Ministrul Țărilor de Immigrație, Integrare și Politică de Azil ( Ministrul Voor Immigratie, Integratie en Asiel ) a respins cererea de azil a reclamantului. Ministrul a constatat că, în temeiul Regulamentului Dublin, Italia a fost responsabilă pentru prelucrarea cererii de azil. Ministrul a respins argumentul reclamantului că ea și copilul ei riscă tratament în încălcarea articolului 3 din Convenția în Italia. De asemenea, în septembrie 2011, reclamantul a fost informat că Italia a fost de acord să o ia înapoi în conformitate cu art. 16 din Regulamentul Dublin. 13. Apelul reclamantului împotriva acestei decizii și cererea de măsuri provizorii însoțitoare au fost respinse la 17 noiembrie 2011 de către judecătorul măsurilor provizorii (voorzieningenrechter ) al Curții regionale de la Haga.
14. În decembrie 2011, reclamantul a depus un apel suplimentar la Divizia de Jurisdicție Administrativă ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State ). La 31 octombrie 2012, Divizia de Jurisdicție Administrativă a respins apelul suplimentar al reclamantului. Nu mai există niciun recurs împotriva prezentei hotărâri. 15. Cererea a fost prezentată Curții la 1 februarie 2012. La 3 februarie 2012, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, președintele interimar al Secțiunii a hotărât, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, să indică guvernului Țărilor de Jos, că este de dorit în interesul părților și conducerea corectă a procedurii în fața Curții să nu îndepărteze reclamantul și copilul ei în Italia.
Președintele interimar a hotărât, de asemenea, în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) să anunțe cererea guvernului Țărilor de Jos. Președintele interimar a hotărât, de asemenea, că sunt necesare informații de la guvernul italian și că un număr de întrebări factuale au fost adresate guvernului Italiei (art. 44 alineatul (3) litera (a)), care se referă la situația reclamantului în Italia înainte de sosirea ei în Țările de Jos. Guvernul italian a prezentat răspunsurile la 21 și 23 martie 2012 și 21 septembrie 2012, iar observațiile reclamantului în răspuns au fost prezentate la 13 iulie 2012 și 22 octombrie 2012. La 8 ianuarie 2015, președintele Secției a hotărât să invite Guvernul Țărilor de Jos să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și fondurile cazului.
Guvernul a prezentat observațiile lor la 24 februarie 2015. Acestea au fost transmise la 26 februarie 2015 reclamantului în scopul observațiilor sale în răspuns. 17. La 30 martie 2015, reclamantul a informat Curtea că dorește să retragă cererea, deoarece a fost acordată un permis de ședere bazat pe azil la 27 martie 2015. Curtea constată că reclamantul a primit un permis de ședere în Țările de Jos. În aceste circumstanțe, această chestiune a fost rezolvată în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că reclamantul nu dorește să continue cererea în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În conformitate cu art. 37 § 1 în amendă În plus, Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului.
19. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se excludă aplicarea din lista de cazuri și, în consecință, să se întrerupă aplicarea articolului 39 din Curte. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 iunie 2015. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului
THIRD SECTION
DECISION Application no. 7149/12 K.O.J. against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 June 2015 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 1 February 2012, Having regard to the interim measure indicated to the Netherlands Government under Rule 39 of the Rules of Court and the fact that this interim measure has been complied with, Having regard to the factual information submitted by the Italian Government and the comments in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The applicant, Ms K.O.J., stated that she is a national of Somalia, born in 1991. She lives in the Netherlands. She was represented before the Court by Mr F. Hogewind, a lawyer practising in Amsterdam. The President decided not to disclose the applicant’s identity to the public (Rule 47 § 4).
The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The Italian Government were represented by their Agent, Ms E. Spatafora, and their Co-Agent, Ms P. Accardo. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties and the Italian Government may be summarised as follows. Some facts are disputed.
In March 2009, the applicant’s fingerprints were taken in Italy, where she was registered as an asylum seeker. She stated that her name was H.M., and that she was born in Somalia. She was admitted to a reception centre for asylum seekers.
In May 2009 the competent territorial commission for the recognition of international protection ( Commissione Territoriale per il Riconoscimento della Protezione Internationale ) granted the applicant a residence permit for subsidiary protection under Article 15(c) of the European Union Council Directive 2004/83/EC of 29 April 2004 on minimum standards for the qualification and status of third country nationals or stateless persons as refugees or as persons who otherwise need international protection and the content of the protection granted (“Qualification Directive”). This decision was notified to the applicant. In July 2009, she was provided with a residence permit for an alien having been granted subsidiary protection, valid until June 2012. She was further provided with a travel document for aliens ( Titolo di viaggio per stranieri ) which was valid until June 2012.
In August 2009, the applicant moved to other accommodation, operated under the Protection System for Asylum Seekers and Refugees ( Sistema di protezione per richiedenti asilo e rifugiati ). According to the Italian Government, the applicant left this accommodation in April 2010 on her own volition and without giving anyone an explanation for so doing. According to the applicant, she was evicted from this accommodation and, until April 2010, lived on the streets in Italy without any assistance whatsoever from the Italian authorities.
In May 2010, the applicant applied for asylum in Finland, stating that her name was H.J.B. At the request of the Finnish authorities, the Italian authorities agreed to take the applicant back in accordance with Council Regulation (EC) no. 343/2003 of 18 February 2003 (“the Dublin Regulation”). However, the applicant having left for an unknown destination in the meantime, her transfer from Finland to Italy never took place. In July 2010, the applicant and her husband travelled from Finland to Germany where, later that year, she gave birth to a daughter.
In March 2011, the applicant and her daughter entered the Netherlands where the applicant applied for asylum, stating that her name was K.O.J., and that she was a Somalian national.
The examination and comparison of the applicant’s fingerprints by the Netherlands authorities in the Eurodac database was unsuccessful due to insufficient fingerprint quality.
In her interviews with the Netherlands immigration authorities, she stated inter alia that she had previously applied for asylum in Italy. She further indicated repeatedly that she did not wish to return to Italy.
In July 2011, the Netherlands authorities requested the Italian authorities to take back the applicant in accordance with Article 16 of the Dublin Regulation. As the Italian authorities failed to react to that request within two weeks, they were considered to have implicitly acceded to that request.
In September 2011, the Netherlands Minister for Immigration, Integration and Asylum Policy ( Minister voor Immigratie, Integratie en Asiel ) rejected the applicant’s asylum request. The Minister found that, pursuant to the Dublin Regulation, Italy was responsible for the processing of the asylum application. The Minister rejected the applicant’s argument that she and her baby risked treatment in breach of Article 3 of the Convention in Italy. Also in September 2011, the applicant was informed that Italy had agreed to take her back in accordance with Article 16 of the Dublin Regulation.
The applicant’s appeal against this decision and the accompanying request for a provisional measure were rejected on 17 November 2011 by the provisional measures judge ( voorzieningenrechter ) of the Regional Court of The Hague.
In December 2011, the applicant filed a further appeal with the Administrative Jurisdiction Division ( Afdeling Bestuursrechtspraak ) of the Council of State ( Raad van State ). On 31 October 2012, the Administrative Jurisdiction Division rejected the applicant’s further appeal. No further appeal lay against this ruling.
The application was introduced to the Court on 1 February 2012. On 3 February 2012, the Acting President of the Section decided, under Rule 39 of the Rules of the Court, to indicate to the Netherlands Government that it was desirable in the interest of the parties and the proper conduct of the proceedings before the Court not to remove the applicant and her child to Italy. The Acting President further decided under Rule 54 § 2 (b) to give notice of the application to the Netherlands Government. The Acting President also decided that information was required from the Italian Government and a number of factual questions were put to the Government of Italy (Rule 44 § 3 (a)), which concerned the applicant’s situation in Italy before her arrival in the Netherlands. The Italian Government submitted their replies on 21 and 23 March 2012 and 21 September 2012, and the applicant’s comments in reply were submitted on 13 July 2012 and 22 October 2012.
On 8 January 2015, the President of the Section decided to invite the Netherlands Government to submit written observations on the admissibility and merits of the case. The Government submitted their observations on 24 February 2015. These were transmitted on 26 February 2015 to the applicant for the purposes of her comments in reply.
On 30 March 2015, the applicant informed the Court that she wanted to withdraw the application as she had been granted an asylum-based residence permit on 27 March 2015. THE LAW
The Court notes that the applicant has been granted a residence permit in the Netherlands. In these circumstances, the matter has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention. The Court also notes that the applicant does not wish to pursue the application within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. In accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court further finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.
In view of the above, it is appropriate to strike the application out of the list of case and, consequently, to discontinue the application of Rule 39 of the Court. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Done in English and notified in writing on 25 June 2015. Marialena Tsirli Luis López Guerra Deputy Registrar President