DEMİR v. TURKEY

DEMİR v. TURKEY (CtEDO, 2016)

Comunicat la 31 august 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 39534/10 Muhsin DEMİR împotriva Turciei și a altor 31 de cereri (a se vedea lista adăugată) Reclamanții, ale căror nume apar în apendice, sunt resortisanți turci și trăiesc în Kütahya. Circumstanțele cazurilor Reclamanții au fost angajati ca lucrători de către Eti Gümüș A.Ș., un stat societatea minieră deținută (denumită în continuare „Societatea”) la momentul material, până când contractele lor de muncă au fost încheiate de Compania la 13 august 2004 datorită privatizării sale. Deși reclamanții au fost plătiți la sfârșitul contractului salariile, bonusurile și remunerația pentru concediul anual neutilizat, Societatea a declarat numai salariile brute ale reclamanților instituției de securitate socială pentru luna iulie. În urma plângerii reclamanților, aceasta a efectuat o inspecție a înregistrărilor societății și a descoperit sumele care nu au fost declarate. Raportul de inspecție a concluzionat că sumele nedeclarate au fost supuse primelor și deducerilor de securitate socială și a ordonat societății să efectueze contribuțiile necesare. , agenția turcă de ocupare a forței de muncă, în vederea colectării indemnității de pierdere a ocupării forței de muncă, astfel cum se prevede la art. 21 din Legea privatizării (Legea nr. 4046, punctul 19 de mai jos). 506), care a enumerat și specificat tipurile de venituri supuse primelor și deducerilor de securitate socială. İȘKUR a plătit diverse sume reclamanților pe baza salariilor lor declarate inițial de Companie la Instituția de Securitate Socială pentru luna iulie 2004. La 18 aprilie 2005, reclamanții au introdus seturi separate de proceduri împotriva İȘKUR. în fața diferitelor camere ale Curții de Muncire din Ankara, contestarea sumelor pe care le-au primit și căutarea sumei depline pe care le-ar avea dreptul în temeiul legii aplicabile. Ei au susținut că suma declarată de Compania este mai mică decât suma efectivă plătită pentru ultima lună de muncă, așa cum a fost dezvăluită și de inspecția efectuată de Instituția de Securitate Socială. La 21 iulie 2005 secțiunea 21 din Legea privind privatizarea a fost modificată în ceea ce privește metoda de calcul a indemnității pentru pierderea de locuri de muncă. Pe baza acestei modificări, indemnitatea pentru pierderea de locuri de muncă ar fi, după aceea, egală cu de două ori salariul minim zilnic. În cursul procedurii, Curtea de Muncire din Ankara a hotărât să solicite un aviz expert privind calculul indemnității de pierdere a ocupării forței de muncă în conformitate cu legea aplicabilă la momentul încheierii contractului. La 24 aprilie 2006, expertul, referindu-se la inspecția oficială a securității sociale în ceea ce privește plata finală a societății și reclamanților, a concluzionat că reclamanții ar fi trebuit să primească sume calculate pe baza ultimului salariu, inclusiv remunerarea pentru concediul anual neutilizat și bonusurile salariale plătite angajaților de două ori pe an. 10. a contestat raportul expertului și a declarat că bonusurile și alte plăți care nu sunt sub forma unui salariu obișnuit ar trebui repartizate în cursul unui an și calculate în consecință. 11. Curtea de Muncire a Ankara a solicitat un nou aviz de expert, în urma obiecțiilor acuzatului. La 19 octombrie 2006, expertul a prezentat un raport modificat, pe baza unui calcul care a continuat să ia în considerare remunerația plătită pentru concediu anual, dar de data asta doar o șase din bonul salarial. 12. La 22 ianuarie 2007, Curtea de Muncire din Ankara și-a pronunțat hotărârea și a atribuit reclamanților sumele menționate în raportul de avizul expert. 13. La 29 ianuarie 2007 İȘKUR apelarea împotriva hotărârii Curții de Muncire din Ankara, susținând că nu ar fi trebuit să fie considerată responsabilă pentru eșecul societății sau al instituției de securitate socială pentru sumele care nu au fost declarate pe plată finală a reclamanților, și că aceste organisme și persoane fizice ar fi trebuit să fie părți la procedura. 14. La 19 iulie 2007, Curtea de Casație a anulat decizia Curții de Muncire, având în vedere că raportul de experți a luat în considerare remunerația pentru concediul anual neutilizat, care nu ar putea fi considerată „salari câștigate” în sens tehnic. 15. Curtea de Muncire a Ankara a ordonat expertului să elibereze un nou aviz în funcție de decizia Curții de Casație. Expertul a calculat suma în conformitate cu decizia Curții de Casație și a lăsat în totalitate remunerarea concediului anual neutilizat. 16. La 14 mai 2009, Curtea de Muncire din Ankara a acordat reclamanților sumele indicate în raportul final al expertului, care erau aproximativ 80% mai puține decât cele prevăzute în primul raport (a se vedea tabelul anexat). 17. La 7 iulie 2009, reclamanții au depus apeluri la 9 Diviziunea Civilă a Curții de Casație, citand aproximativ 146 de decizii care au fost luate de aceeași divizie în ceea ce privește creanțele care au fost calculate ținând seama de remunerarea pentru concediul anual neutilizat. 18. La 18 septembrie 2009, Curtea de Casație a respins apelurile și a susținut hotărârea Curții de Muncire din Ankara, fără a furniza motive pentru reclamațiile reclamanților referitoare la deciziile contradictorii. Legea internă relevantă în momentul în care legea privatizării și dreptul la indemnizare pentru pierderea ocupării forței de muncă 19. Secțiunea relevantă a Legii privatizării (Legea nr. 4046) a citit după cum urmează: „Indemnitatea pentru pierderea ocupării forței de muncă și alte servicii Secțiunea 21. Angajații care lucrează în întreprinderi (exclusiv filiale) care fac obiectul privatizării în temeiul prezentei legi, care au un contract de ocupare a forței de muncă și ale căror contracte sunt încheiate datorită restructurării pentru privatizare, privatizare în sine, reducere, încetare totală sau parțial a activităților sau închiderea sau lichidarea temporară sau permanentă a acestor întreprinderi și care au dreptul la compensare în conformitate cu legislația muncii și cu convențiile lor respective de negociere colectivă, au dreptul la indemnizare pentru pierderea de locuri de muncă, în plus și nu în favoarea compensației preconizate de legile și în acordul de negociere colectivă care le se aplică ... Toate tranzacțiile cu privire la compensarea pierderii de locuri de muncă și a altor servicii vor fi efectuate de către și sub direcția și responsabilitatea Agenției Turce pentru Ocuparea forței de muncă ... Indemnitatea pentru pierderea ocupării forței de muncă este venitul net zilnic care trebuie calculat în conformitate cu normele și procedurile prevăzute la secțiunea 77 și 78 din Legea privind securitatea socială nr. 506. Cei care au dreptul la indemnizare pentru pierderea de locuri de muncă în temeiul prezentului articol primesc compensații pentru 90 de zile dacă au avut un serviciu neîntrerupt cu același angajator timp de cel puțin 550 de zile; 120 de zile pentru serviciul de cel puțin 1100 de zile; 180 de zile pentru serviciul de cel puțin 1650 de zile; și 240 de zile pentru serviciul de cel puțin 2200 de zile.” Legea privind securitatea socială (Legea nr. 506) definește „achizițiile” supuse deducerilor de primă în scopul contribuțiilor de securitate socială ca: „Achiziții sub rezerva deducerilor Secțiunea 77 – În calculul câștigurilor supuse deducerilor acumulate într-o lună de către asigurat și angajator, un total brut de salarii câștigați pentru luna, orice plată, cum ar fi un bonus sau o comisie efectuată în luna în cauză ... este luată în considerare. Lichidarea, nașterea, căsătoria și cotele de călătorie, precum și lichidarea, avizul, plățile pentru a acoperi răspunderea înregistrării în numerar și beneficiile în natură, indemnizațiile alimentare și familiale stabilite anual de Ministerul Muncii și Securității Sociale nu sunt incluse în calcul. În ciuda excepțiilor prevăzute în prezentul regulament, toate celelalte plăți, indiferent de denumirea acestor plăți, sunt incluse în calculul ... În sensul prezentei legi, câștigurile nete zilnice ale asigurărilor sunt de o treisprezece din acea parte a câștigurilor sale supuse deducerilor. ...” Secțiunea 78. Retribuțiile zilnice minime în scopul calculului deducerilor și impozitelor în temeiul prezentei legi sunt salariul minim pentru persoanele cu vârsta peste 16 ani, calculat în conformitate cu art. 39 din Codul Muncii nr. 4857; limita maximă este de 6,5 ori salariul minim. În cazul în care câștigurile zilnice ale unei persoane asigurate sunt mai mici decât limita minimă sau atunci când o persoană asigurată lucrează fără remunerare, câștigurile zilnice se calculează pe baza limitei minime; pentru persoanele asigurate ale căror câștiguri zilnice depășesc limita maximă, limita maximă se ia ca bază pentru calcul ...” Actul muncii și concediul anual 21. Remunerarea pentru concediu anual neutilizat este reglementată de art. 59 din Legea Muncii (Legea nr.4857), care se regăsește după cum urmează: „Secțiunea 59. În cazul în care se încheie un contract de muncă, plata pentru concediu anual acumulat, dar nu se utilizează se efectuează salariului sau beneficiarii săi pe baza salariilor pe care i-a câștigat la data încheierii contractului de muncă.” COMPLAINT 22. Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție, că nu au primit suma de indemnitate la care au dreptul. Potrivit acestora, în ciuda faptului că legea a fost clară și a fost aplicată în mod constant de autoritățile de stat și de instanțe în cadrul securității sociale, prin luarea în considerare a remunerației pentru concediul anual neutilizat atunci când deducerea impozitelor și a altor deduceri, Curtea de Casație a refuzat în mod arbitrar și în contradicție cu jurisprudența sa anterioară, fără a furniza nicio explicație rezonabilă pentru această divergență. Întrebarea GOVERNULUI a existat o interferență cu bucuria pașnică a poseselor reclamantului, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? În special, acest caz se referă la posesiunile existente sau la o așteptare legitimă de achiziționa bunuri? Reclamanții au fost privați de posesiunile lor în conformitate cu condițiile prevăzute de lege în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Brezovec c. Croația , nr. 13488/07, § 59-60, 66-67, 29 Martie 2011 si referintele facute in aceasta)? In acest sens: Hotărârea Curții de Casație din 19 iulie 2007, anularea hotărârii Curții de Muncii din cauza faptului că remunerația pentru concediul anual neutilizat nu ar fi putut fi considerată ca „salari câștigate” în sens tehnic, au orice bază în drept? Guvernul este solicitat să furnizeze informații în ceea ce privește interpretarea și aplicarea secțiunilor 77 și 78 din Legea privind securitatea socială (Legea nr. 506) a remunerației pentru concediul anual neutilizat. Curtea de casă a susținut includerea remunerației pentru concediul anual neutilizat în ceea ce privește cazurile menționate mai jos? Dacă este cazul, hotărârile pronunțate în cauza de fațăelor cereri conflictuale cu ele? 106 de cazuri cu numerele de caz 2004/1576-2004/1681 depuse la Curtea de Muncire din Ankara din 5 divizia; 29 de cazuri cu numerele de caz 2004/1645-1673 depuse la Curtea de Muncire din Ankara din 16 divizia; 9 cazuri cu numerele de caz 2005/1194-2005/1202 depuse la Curtea de Muncire din Ankara din 17 divizia; 2 cazuri cu numere de caz 2004/1533 și 1534 depuse la Curtea de Muncire din Ankara din 12 Diviziunea. Guvernul este solicitat să prezinte Curtei o selecție aleatorie de zece dosare din cazurile menționate mai sus ( șapte din primul subgrup și fiecare din celelalte ) și să furnizeze observațiile sale scrise cu privire la dacă abordarea Curții de casă în aceste cazuri conflictă cu abordarea sa în prezent 32 de cazuri ale reclamanților? APLICARE nr. Logat pe data numei reclamantului de reședință Sumele datorate în conformitate cu 1 Raport de experți Sumele datorate în conformitate cu 2 Raport de experți Sumele datorate în conformitate cu 3 Raport de experți Premiul final 39534/10 08/06/2010 Muhsin DEMİR 07/09/1965 Kütahya 7.525.437.600 7.525.437.600 948.025 948.03 + comisioane 39535/10 08/06/2010 Hüseyin YETİM 03/07/1964 Kütahya 7.819.938.392 5.003.819.856 1.415.190 1.415.19 + comisioane 39540/10 08/06/2010 Safiye KARİP 03/11/1963 Kütahya 8.257.423.696 7.680.28.704 896.789 896.76 + taxe 39541/10 08/06/2010 Mehmet ALTINAY 14/05/1964 Kütahya 7.598.326.192 7.598.326.192 984.735 984.74 + taxe 39545/10 08/06/2010 Umahan KARABAȘ 20/09/1962 Kütahya 8.169.426.600 4.283.3416 896.79 896.79 + taxe 39548/10 08/06/2010 Süleyman GÜRSOY 13/12/1963 Kütahya 7.968.662.08 7.898.385.960 910.773 910.77 + taxe 39551/10 08/06/2010 Metin AYTAȘ 29/05/1964 Kütahya 7.491.681.600 7.491.681.600 1.533.424 1.533.42 + taxe 39553/10 08/06/2010 Ali Kemal BALABAN 07/07/1966 Kütahya 7.554.600,000 6.6110.275.00 945.509 945.51 + taxe 39557/10 08/06/2010 Mustafa KARA 09/10/1962 Kütahya 7.500.775.200 7.500.75.200 1.196.70 1.196.70 + taxe 39559/10 08/06/2010 Alaattin TOSUN 02/06/1963 Kütahya 8.148.526.408. 8.038.262.768 1.118.555 1.118.56 + taxe 39561/10 08/06/2010 Ahmet ÖZKAYA 30/12/1964 Kütahya 7.527.728.600 nu este în dosar 1.195.48 1.195.35 + taxe 39566/10 08/06/2010 Kadir EROL 27/10/1963 Kütahya 7.526.006.008 nu este în dosarul 948.06 948.06 + taxe 39567/10 08/06/2010 Ali ÇAKIR 21/01/1963 Kütahya 7.531.167.992 7.531.167.992 1.185.960 1.185.96 + taxe 39576/10/06/2010 Mehmet ARAR 20/11/1964 Kütahya 7,543.800.392 7,543.800.392 948.913 948.91 + taxe 39602/10 08/06/2010 Hamdi AYVAZ 01/04/1963 Kütahya 7.819.938.392 7.819.938.392 934.44 + taxe 39604/10 08/06/2010 Yusuf YÜCEL 01/02/1964 Kütahya 7.962.920.008 7.962.920.008 910.38 910.38 + taxe 39609/10 08/06/2010 İzzet YALÇIN 01/05/1963 Kütahya 8.192.565.208 7.676.872 891.42 891.42 891.42 + taxe 39615/10/06/2010 Erol AKPUNAR 24/07/1965 Kütahya 8.009.517.208 7.932.273.840 918.123.824 918.12 + comisioane 39616/10 08/06/2010 Servat KOYUN 01/11/1965 Kütahya 7.966.951.000 7.966.951.000 910.000 910.66 + comisioane 39622/10 08/06/2010 Salih Zeki AKSU 09/03/1965 Kütahya 8.200.940.4000 8.200.940.400 1.110.927 1.110.93 + comisioane 39626/10 08/06/2010 Ali TUNÇ 05/03/1962 Kütahya 7.5.2000 4.6535.587.984 976.729 976.73 + comisioane 39627 08/06/2010 Necati ARMACAN 22/03/1961 Kütahya 8.286.595.200 8.286.595.200 626.415 626.42 + comisioane 39629/10 08/06/2010 Ahmet Selami YÜCEL 15/01/1963 Kütahya 7.819.938.392 7.819.938.392 934.44 + comisioane 44987/10 08/06/2010 Mehmet KARABULUT 02/01/1961 Kütahya 7.737.862.600 7.737.862.600 928.763 928.76 + comisioane 44989/10 08/06/2010 Servat İȘAL 07/11/1964 Kütahya 7.819.938.392 5.003.819.872 1.415.190 1.415.19 + taxe 44992/10 08/06/2010 Behti TEKELİ 02/02/1959 Kütahya 8.188.551.600 7.902.487.608 1.118.836 1.118.84 + taxe 44993/10 08/06/2010 Mehmet TAVALI 07/11/1965 Kütahya 7.531.179.600 7.531.179.600 948.422 948.42 + taxe 44995/10 08/06/2010 Muammer KOYULMUȘ 01/04/1963 Kütahya 8.038.685.408 7.902.944 915.616 915.62 + taxe 44998/10 08/06/2010 Cumhur TETİK 28/1065 Kütahya 7.946.378.400 7.927.833.440 914.03 + comisioane 45000/10 08/06/2010 Ali KARAAδAÇ 01/04/1963 Kütahya 7.977.263.408 7.898.373.136 911.371 911.37 + comisioane 45003/10 08/06/2010 Halil ÇİL 01/04/1963 Kütahya 7.601.197.200 7.601.197.200 1.447.589 1.447.59 + comisioane 45007/10 08/06/2010 Tayyibe ALTINAY 01/12/1965 Kütahya Cafer ALTINAY 08/11/1986 Kütahya Resul ALTINAY 24/08/1992 Kütahya 7.630.359.600 7.630.359.600 600.600 1.017.902.816 1.017.90 + taxe

Communicated on 31 August 2016

SECOND SECTION

Application no. 39534/10

Muhsin DEMİR against Turkey

and 31 other applications

(see list appended)

1.

The applicants, whose names appear in the appendix, are Turkish nationals and live in Kütahya.

A.

The circumstances of the cases

2.

The applicants were employed as labourers by

Eti Gümüș A.Ș.

, a State

‑

owned mining company (hereinafter “the Company”) at the material time, until their employment contracts were terminated by the Company on 13

August 2004 owing to its privatisation.

3.

Although the applicants were paid at the end of their contract their wages, bonuses and remuneration for unused annual leave, the Company declared only the applicants’ gross wages to the Social Security Institution for the month of July. Following the applicants’ complaint, the latter conducted an inspection of the records of the Company and discovered the amounts that had not been declared. The inspection report concluded that the undeclared amounts were subject to social security premiums and deductions, and ordered the Company to make the necessary contributions.

4.

On an unspecified date after their contracts were terminated, the applicants applied to

İȘKUR

, the Turkish Employment Agency, to collect loss of employment indemnity as provided in section 21 of the Privatisation Act (Law no. 4046, paragraph 19 below). This section referred the calculation of the daily net amount to be paid to employees to another law, namely sections 77 and 78 of the Social Security Act (Law no. 506), which listed and specified the types of earnings subject to social security premiums and deductions.

5.

İȘKUR

paid various sums to the applicants based on their salaries originally declared by the Company to the Social Security Institution for the month of July 2004.

6.

On 18 April 2005 the applicants brought separate sets of proceedings against

İȘKUR

before different chambers of the Ankara Labour Court, contesting the amounts they had received and seeking the full amount they would be entitled to under the applicable law. They claimed that the amount declared by the Company was less than the actual amount paid to them for the last month of employment, as was also disclosed by the inspection carried out by the Social Security Institution.

7.

On 21 July 2005 section 21 of the Privatisation Act was modified with respect to the method of calculation of the indemnity for loss of employment. On the basis of this modification the indemnity for loss of employment would thereafter be equal to twice the daily minimum wage.

8.

During the proceedings, the Ankara Labour Court decided to seek an expert opinion on the calculation of loss of employment indemnity in accordance with the law applicable at the time of the termination of the contract.

9.

On 24 April 2006 the expert, referring to the official social security inspection with respect to the Company and the applicants’ final payment, concluded that the applicants should have received amounts calculated on the basis of their last salary, including remuneration for unused annual leave and salary bonuses paid out to the employees twice a year.

10.

İȘKUR

contested the expert report and stated that bonuses and other payments not in the form of an ordinary salary should be apportioned over the course of one year and calculated accordingly.

11.

The Ankara Labour Court asked for a new expert opinion, following the defendant’s objections. On 19 October 2006 the expert delivered a modified report, based on a calculation which continued to take into account the remuneration paid for annual leave, but this time only one-sixth of the salary bonus.

12.

On 22 January 2007 the Ankara Labour Court delivered its decision and awarded the applicants the amounts stated in the expert opinion report.

13.

On 29

January 2007

İȘKUR

appealed against the decision of the Ankara Labour Court, arguing that it should not have been held responsible for the failure of the Company or the Social Security Institution for the amounts not declared on the applicants’ final payslip, and that these bodies and individuals should have been made parties to the proceedings.

14.

On 19 July 2007 the Court of Cassation quashed the decision of the Labour Court, on the ground that the expert report had taken into account the remuneration for unused annual leave, which could not be considered “wages earned” in the technical sense.

15.

The Ankara Labour Court ordered the expert to deliver a new opinion in the light of the Court of Cassation’s decision. The expert calculated the amount in accordance with the Court of Cassation’s decision and left the remuneration of unused annual leave out of its calculation altogether.

16.

On 14 May 2009 the Ankara Labour Court awarded the applicants the amounts stated in the final expert report, which were approximately 80% less than those provided in the first report (see the annexed table).

17.

On 7 July 2009 the applicants lodged appeals with the 9

th

Civil Division of the Court of Cassation, citing some 146 decisions that had been taken by the same division with regard to claims which had been calculated by taking into account the remuneration for unused annual leave.

18.

On 18 September 2009 the Court of Cassation rejected the appeals and upheld the judgment of the Ankara Labour Court, without providing reasons for the applicants’ complaints concerning the conflicting decisions.

B.

Relevant domestic law at the material time

1.

The Privatisation Act and the right to indemnity for loss of employment

19.

The relevant section of the Privatisation Act (Law no. 4046) read as follows:

“Indemnity for Loss of Employment and Other Services

Section 21. Employees who work in enterprises (excluding subsidiaries) which are subject to privatisation under this law, who have a contract of employment and whose contracts are terminated owing to restructuring for privatisation, privatisation itself, downsizing, cessation of activities in full or in part, or permanent or temporary closure or liquidation of such enterprises, and who are entitled to compensation in accordance with labour laws and their respective collective bargaining agreements, shall be entitled to indemnity for loss of employment in addition to, and not in lieu of, compensation envisaged by laws and in the collective bargaining agreement that applies to them ... All transactions with respect to compensation for loss of employment and other services will be carried out by, and under the direction and responsibility of, the Directorate of the Turkish Employment Agency ...

The indemnity for loss of employment is the daily net income to be calculated in accordance with the rules and procedure laid down in sections 77 and 78 of the Law on Social Security no. 506. Those entitled to indemnity for loss of employment under this article shall receive compensation for 90 days if they have had uninterrupted service with the same employer for at least 550 days; 120 days for service of at least 1100

days; 180 days for service of at least 1650 days; and 240 days for service of at least 2200 days.”

2.

The Social Security Act and Income Subject to Premium

20.

The Social Security Act (Law no. 506) defines “earnings” subject to premium deductions for the purposes of social security contributions as:

“Earnings Subject to Deductions

Section 77 - In the calculation of earnings subject to deductions accrued in a month payable by the insured and the employer, a gross total of

a)

wages earned for the month,

b)

any payment such as a bonus or a commission made in the month concerned ...

shall be taken into account.

Bereavement, childbirth, marriage and travel allowances as well as severance, notice, payments to cover cash register liability and benefits in kind, food and family allowances set annually by the Ministry of Labour and Social Security shall not be included in the calculation. Notwithstanding the exceptions set herewith, all other payments, whatever the name such payments are given, shall be included in the calculation ...

For the purposes of this law, the daily net earnings of the insured are one-thirtieth of that part of his earnings subject to deductions. ...”

“Daily Earning Ceilings:

Section 78. The minimum daily earnings for the purposes of calculation of deductions and taxes under this law shall be the minimum wage for persons above 16

years of age, calculated in accordance with section 39 of the Labour Code no.

4857; the maximum limit shall be 6.5 times the minimum wage.

Where the daily earnings of an insured person are less than the minimum limit or when an insured person works without remuneration, his daily earnings shall be calculated on the basis of the minimum limit; for those insured whose daily earnings exceed the maximum limit, the maximum limit shall be taken as a basis for calculation ...”

3.

Labour Act and Annual Leave

21.

The remuneration for unused annual leave is regulated by section

59 of the Labour Act (Law no.4857), which reads as follows:

“Section 59. Where a contract of employment is terminated, payment for annual leave accrued but not used shall be made to the employee or his beneficiaries on the basis of the wages he earned on the date of termination of the contract of employment.”

COMPLAINT

22.

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 of the Convention that they did not receive the amount of indemnity to which they were entitled. According to them, despite the fact that the law was clear and had been applied consistently by State authorities and the courts in the social security setting, by taking remuneration for unused annual leave into account when deducting taxes and other deductions, the Court of Cassation refused their

claims arbitrarily and in contradiction with its previous case-law, while providing no reasonable explanation for such divergence.

QUESTIONS TO THE GOVERNMENT

1.

Has there been an interference with the applicant’s peaceful enjoyment of possessions, within the meaning of Article 1 of Protocol No.

1? In particular, does the present case concern existing possessions or a legitimate expectation of acquiring possessions?

2.

Have the applicants been deprived of their possessions in accordance with the conditions provided for by law within the meaning of Article 1 of Protocol No. 1 (see

Brezovec v. Croatia

, no. 13488/07, § 59-60, 66-67, 29

March 2011 and the references made therein)? In this regard:

a.

Did the Court of Cassation’s decision of 19 July 2007, quashing the Labour Court’s judgment on the grounds that remuneration for unused annual leave could not have been considered as ‘wages earned’ in the technical sense, have any basis in law? The Government are requested to supply information with respect to the interpretation and the application of sections

77 and 78 of the Social Security Act (Law no. 506) to the remuneration for unused annual leave.

b.

Has the Court of Cassation upheld the inclusion of remuneration for unused annual leave with respect to the cases cited below? If so, do the judgments delivered in case of the present applications conflict with them?

106 cases with case numbers 2004/1576 to 2004/1681 lodged before the Ankara Labour Court of 5

th

Division;

29 cases with case numbers 2004/1645 to 1673 lodged before the Ankara Labour Court of 16

th

Division;

9 cases with case numbers 2005/1194 to 2005/1202 lodged before the Ankara Labour Court of 17

th

Division;

2 cases with case numbers 2004/1533 and 1534 lodged before the Ankara Labour Court of 12

th

Division.

The Government is requested to submit to the Court a random selection of ten case files from the above-cited cases (

seven from the first subset and one each from the remaining

), and provide its written observations with respect to whether the Court of Cassation’s approach in those cases conflict with its approach in the present 32 cases of the applicants?

APPENDIX

No.

Application

no.

Lodged on

Applicant name

date of birth

place of residence

Due amount as per the 1

st

Expert Report

Due amount as per the 2

nd

Expert Report

Due amount as per the 3

rd

Expert Report

Final Award

39534/10

08/06/2010

Muhsin DEMİR

07/09/1965

Kütahya

7.525.437.600

7.525.437.600

948.025

948.03 + fees

39535/10

08/06/2010

Hüseyin YETİM

03/07/1964

Kütahya

7.819.938.392

5.003.819.856

1.415.190

1.415.19 + fees

39540/10

08/06/2010

Safiye KARİP

03/11/1963

Kütahya

8.257.423.696

7.680.828.704

896.789

896.76 + fees

39541/10

08/06/2010

Mehmet ALTINAY

14/05/1964

Kütahya

7.598.326.192

7.598.326.192

984.735

984.74 + fees

39545/10

08/06/2010

Umahan KARABAȘ

20/09/1962

Kütahya

8.169.426.600

4.283.340.616

896.792

896.79 + fees

39548/10

08/06/2010

Süleyman GÜRSOY

13/12/1963

Kütahya

7.968.662.008

7.898.385.960

910.773

910.77 + fees

39551/10

08/06/2010

Metin AYTAȘ

29/05/1964

Kütahya

7.491.681.600

7.491.681.600

1.533.424

1.533.42 + fees

39553/10

08/06/2010

Ali Kemal BALABAN

07/07/1966

Kütahya

7.554.600.000

6.610.275.000

945.509

945.51 + fees

39557/10

08/06/2010

Mustafa KARA

09/10/1962

Kütahya

7.500.775.200

7.500.775.200

1.196.701

1.196.70 + fees

39559/10

08/06/2010

Alaattin TOSUN

02/06/1963

Kütahya

8.148.526.408

8.038.262.768

1.118.555

1.118.56 + fees

39561/10

08/06/2010

Ahmet ÖZKAYA

30/12/1964

Kütahya

7.527.728.600

not in file

1.195.348

1.195.35 + fees

39566/10

08/06/2010

Kadir EROL

27/10/1963

Kütahya

7.526.006.008

not in file

948.06

948.06 + fees

39567/10

08/06/2010

Ali ÇAKIR

21/01/1963

Kütahya

7.531.167.992

7.531.167.992

1.185.960

1.185.96 + fees

39576/10

08/06/2010

Mehmet ARAR

20/11/1964

Kütahya

7.543.800.392

7.543.800.392

948.913

948.91 + fees

39602/10

08/06/2010

Hamdi AYVAZ

01/04/1963

Kütahya

7.819.938.392

7.819.938.392

934.436

934.44 + fees

39604/10

08/06/2010

Yusuf YÜCEL

01/02/1964

Kütahya

7.962.920.008

7.962.920.008

910.379

910.38 + fees

39609/10

08/06/2010

İzzet YALÇIN

01/05/1963

Kütahya

8.192.565.208

7.676.267.872

891.42

891.42 + fees

39615/10

08/06/2010

Erol AKPUNAR

24/07/1965

Kütahya

8.009.517.208

7.932.273.840

918.123.824

918.12 + fees

39616/10

08/06/2010

Servet KOYUN

01/11/1965

Kütahya

7.966.951.000

7.966.951.000

910.656

910.66 + fees

39622/10

08/06/2010

Salih Zeki AKSU

09/03/1965

Kütahya

8.200.940.400

8.200.940.400

1.110.927

1.110.93 + fees

39626/10

08/06/2010

Ali TUNÇ

05/03/1962

Kütahya

7.519.255.200

4.635.587.984

976.729

976.73 + fees

39627/10

08/06/2010

Necati ARMAĞAN

22/03/1961

Kütahya

8.286.595.200

8.286.595.200

626.415

626.42 + fees

39629/10

08/06/2010

Ahmet Selami YÜCEL

15/01/1963

Kütahya

7.819.938.392

7.819.938.392

934.436

934.44 + fees

44987/10

08/06/2010

Mehmet KARABULUT

02/01/1961

Kütahya

7.737.862.600

7.737.862.600

928.763

928.76 + fees

44989/10

08/06/2010

Servet İȘAL

07/11/1964

Kütahya

7.819.938.392

5.003.819.872

1.415.190

1.415.19 + fees

44992/10

08/06/2010

Behti TEKELİ

02/02/1959

Kütahya

8.188.551.600

7.902.487.608

1.118.836

1.118.84 + fees

44993/10

08/06/2010

Mehmet TAVALI

07/11/1965

Kütahya

7.531.179.600

7.531.179.600

948.422

948.42 + fees

44995/10

08/06/2010

Muammer KOYULMUȘ

01/04/1963

Kütahya

8.038.685.408

7.902.694.944

915.616

915.62 + fees

44998/10

08/06/2010

Cumhur TETİK

28/10/1965

Kütahya

7.946.378.400

7.927.833.440

914.031

914.03 + fees

45000/10

08/06/2010

Ali KARAAĞAÇ

01/04/1963

Kütahya

7.977.263.408

7.898.373.136

911.371

911.37 + fees

45003/10

08/06/2010

Halil ÇİL

01/04/1963

Kütahya

7.601.197.200

7.601.197.200

1.447.589

1.447.59 + fees

45007/10

08/06/2010

Tayyibe ALTINAY

01/12/1965

Kütahya

Cafer ALTINAY

08/11/1986

Kütahya

Resul ALTINAY

24/08/1992

Kütahya

7.630.359.600

7.630.359.600

1.017.902.816

1.017.90 + fees