Comunicat la 1 septembrie 2016 SECȚIUNE Cerere nr. 56510/15 Marinko POZDER împotriva Croației depusă la 10 noiembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Marinko Pozder, este un național croat, născut în 1960 și trăiește în Kašić. El este reprezentat în fața Curții de către dl Šušak, un avocat practicant la Zagreb. La 18 noiembrie 1991, în timpul conflictelor armate între forțele paramilitare sârbe și armata poporului iugoslav, pe de o parte, și forțele armate croate, pe de altă parte, au avut loc uciderea civililor în Škabrnja. La 15 iulie 1993, reclamantul, care a fost membru al forțelor paramilitare sârbe, a fost capturat de autoritățile croate. La 7 octombrie 1993, reclamantul a fost interogat în timpul procedurilor de investigație cu privire la evenimentele din Škabrnja. După eliberarea sa la 17 decembrie 1993, reclamantul a devenit nedisponibil autorităților croate. La 27 noiembrie 1995, Procurorul de Stat al Zadarului ( Županijsko državno odvjetništvo u Zadru ) a inculpat reclamantul la tribunalul județului Zadar ( Županijski sud u Zadru ) pentru acuzații de crime de război împotriva populației civile în ceea ce privește evenimentele din Škabrnja. La 28 noiembrie 1995, Tribunalul județului Zadar a ordonat ca reclamantul să fie judecat în absență pe parcursul procedurii, reclamantul a fost reprezentat de un avocat de asistență juridică, J.P., la 11 decembrie 1995, reclamantul a fost condamnat ca fiind acuzat și condamnat la douăzeci de ani de închisoare. Pe 16 iunie 1998, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske ) a respins apelul celuilalt co-accusat ca fiind nefondat și a susținut hotărârea Tribunalului Zadar County. Această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă, hotărârea în calitate de instanță de instanță de apel de la nivel al treilea nivel, la 7 noiembrie 2001. Prin argumentele din 6 iunie și 2 iulie 2012, reclamantul a solicitat Tribunalului județului Zadar să redeschidă procedurile din motivele că nu a fost niciodată înaintat cu inculparea. În cererea sa, reclamantul a susținut că într-un proces de redresare împotriva unuia dintre noile sale fapte co-acusate au fost stabilite, ceea ce a sugerat nevinovăția sa în ceea ce privește infracțiunile de care a fost condamnat. El a susținut, de asemenea, constatările instanțelor interne din diferite alte proceduri împotriva diferitelor persoane, susținând că acestea vor conduce la achitarea sa. La 26 iunie 2013, un comitet de trei judecători al Tribunalului judecător Zadar a respins cererea reclamantului, constatand că nu există motive pentru a permite un proces de redresare. Acesta a subliniat faptul că argumentele reclamantului nu reprezintă fapte noi sau dovezi care, singure și în legătură cu dovezile anterioare, ar fi putut duce la achitarea acestuia, având în vedere, de asemenea, faptul că reclamantul nu a fost prezent în Croația, că procedura nu a putut fi redeschisă deoarece nu a existat posibilitatea de a efectua un proces în prezența sa. Reclamantul a depus apoi un recurs la Curtea Supremă, susținând că nu a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva sa, și că faptele noi dezvăluite ar fi putut duce la achitarea sa. La 21 ianuarie 2015, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului ca fiind nefondat și a susținut hotărârea Curții de județ Zadar. Reclamantul a depus apoi o plângere la Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ), argumentând că nu a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui și că nu a putut obține un judecător. La 28 aprilie 2015, Curtea Constituțională a declarat că plângerea constituțională a reclamantului este inadmisibilă din cauza faptului că plângerea constituțională se referă la procedurile de redeschidere a procedurii penale și nu la orice acuzație penală împotriva reclamantului. Reclamantul se plânge, în conformitate cu art. 6 din Convenție, că nu a putut obține o recerere după condamnarea sa în absență. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui, în conformitate cu art. 6 §§ 1 și 3 litera (c) din Convenție? În special, a fost el în stare să ia parte la audiere și să obțină un nou proces (a se vedea Sanader v. Croația, nr. 66408/12, § 75-96, 12 februarie 2015)? Guvernul este invitat să prezinte două exemplare ale documentelor relevante referitoare la cazul reclamantului.
Communicated on 1 September 2016
Application no. 56510/15
Marinko POZDER
against Croatia
lodged on 10 November 2015
The applicant, Mr Marinko Pozder, is a Croatian national, who was born in 1960 and lives in Kašić. He is represented before the Court by Mr
L.
Šušak, a lawyer practising in Zagreb.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
On 18 November 1991, during the armed conflicts between the Serb paramilitary forces and the Yugoslav People’s Army on the one side and the Croatian Armed Forces on the other, the killing of civilians occurred in Škabrnja.
On 15 July 1993 the applicant, who was a member of the Serb paramilitary forces, was captured by the Croatian authorities. On 7
October
1993 the applicant was interrogated during the investigative procedures with respect to the events in Škabrnja. After his release on 17
December 1993 the applicant became unavailable to the Croatian authorities.
On 27 November 1995 the Zadar County State Attorney’s Office (
Županijsko državno odvjetništvo u Zadru
) indicted the applicant in the Zadar County Court (
Županijski sud u Zadru
) on charges of war crimes against the civilian population with respect to the events in Škabrnja.
On 28 November 1995 the Zadar County Court ordered that the applicant be tried
in absentia
as he was not available to the Croatian authorities. He was tried together with seventeen other persons. During the proceedings the applicant was represented by a legal aid lawyer, J.P.
On 11 December 1995 the applicant was convicted as charged and sentenced to twenty years’ imprisonment.
The applicant’s legal aid lawyer did not lodge an appeal against the Zadar County Court’s judgment. On 16 June 1998 the Supreme Court (
Vrhovni sud Republike Hrvatske
) dismissed the appeal of the other co-accused as ill-founded and upheld the Zadar County Court’s judgment. This judgment was upheld by the Supreme Court, acting as the third-level appeal court, on 7 November 2001.
By submissions of 6 June and 2 July 2012 the applicant asked the Zadar County Court to reopen the proceedings on the grounds that he was never served with the indictment. In his request the applicant contended that in a retrial against one of his co-accused new facts had been established which suggested his innocence as regards the crime of which he had been convicted. He also endorsed findings of the domestic courts from various other proceedings against different individuals, alleging that they would lead to his acquittal.
On 26 June 2013 a three-judge panel of the Zadar County Court dismissed the applicant’s request, finding that there were no grounds for allowing a retrial. It stressed that the applicant’s arguments did not represent new facts or evidence which, alone and in relation to the previous evidence, could have led to his acquittal. It also considered, due to the fact that the applicant was not present in Croatia, that the proceedings could not be reopened as there was no possibility of holding a trial in his presence.
The applicant then lodged an appeal with the Supreme Court, arguing that that he had not had a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, and that the newly disclosed facts could have led to his acquittal.
On 21 January 2015 the Supreme Court dismissed the applicant’s appeal as ill-founded and upheld the decision of the Zadar County Court.
The applicant then lodged a complaint with the Constitutional Court (
Ustavni sud Republike Hrvatske
), arguing that he had not had a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, and that he had not been able to obtain a retrial.
On 28 April 2015 the Constitutional Court declared the applicant’s constitutional complaint inadmissible on the grounds that the constitutional complaint concerned the proceedings for the reopening of the criminal proceedings and not any criminal charge against the applicant. This decision was served on the applicant’s representative on 12 May 2015.
The applicant complains, under Article 6 of the Convention, that he was not able to obtain a rehearing after his conviction
in absentia.
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against him, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (c) of the Convention? In particular, was he able to take part in the hearing and to obtain a new trial (see
Sanader v. Croatia
, no. 66408/12, § 75-96, 12
February 2015)?
The Government are requested to submit two copies of the relevant documents concerning the applicant’s case.