Comunicat la 8 septembrie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 66761/11 Hasan KARASAKAL și alții împotriva Turciei introdusă la 22 septembrie 2011 EXPOSAT DE FĂCUT Reclamanții, dnii Hasan Karasakal, La 15 martie 2009, un eveniment spontan între 70 și 80 de persoane a fost prezentat de către reclamant. În Istanbul, protestatarii, care distrugeau vitrinele magazinelor și bancomatele, au fost împrăștiați de forțele de ordine. Reclamanții au fost arestați în timpul acestei urmăriri. Au fost bătuți pe stradă de către forțele de ordine și întemnițați.
Acuzați de a fi membri ai organizației ilegale Rapoartele privind reclamanții, întocmite de medicul de la › institut medico-legal la 18 martie 2009, indică faptul că Ulaș Alkan a avut un edem de 4 cm în ochiul stâng, o umflătură și o zgârietură de 2 cm pe nas, două zgârieturi de 3x1,5 cm și 2x4 cm pe genunchiul stâng mai mult de 15x3 cm, diferite vânătăi de 3x15 cm, 2x1 cm și 3x1,5 cm pe bust, precum și zgârieturi de 1x0,7 cm și 2x1 cm pe piciorul drept La 18 martie 2009, candidații au fost transferați la biroul principal d . Istanbul. În declarația lor, toți au negat că au participat la demonstrația menționată anterior și au respins acuzațiile aduse împotriva lor. Ei susțineau că au fost găsiți întâmplător pe stradă în același timp cu protestatarii și acuzau forțele de ordine că i-au lovit cu bastonul și că i-au bătut măr în timp ce erau la pământ.
La 4 mai 2009, procurorul general al Republicii a emis o decizie de clasificare fără răspuns în ceea ce privește 18 persoane, inclusiv reclamanții și a indicat în motivele deciziei sale că, deși reclamanții fuseseră arestați la locul evenimentului, nu există nicio dovadă care să demonstreze participarea acestora la eveniment. La 9 iulie 2009, reclamanții au depus o plângere la Parchetul din Șișli împotriva forțelor de ordine pentru abuz de putere și tratamente abuzive. La 13 aprilie 2011, Parchetul și-a clasat plângerea fără motiv pentru faptul că comportamentul lor agresiv a fost la originea arestării lor puternice. La 11 iulie 2011, în urma unei contestații din partea reclamanților, Curtea a Uniunii Europene a confirmat decizia Parchetului.
Invocând în primul rând art. 3 din Convenție, reclamanții se plâng de violența exercitată de forțele de ordine în momentul arestării lor. În special, au declarat că nu făceau parte din protestatari și că nu au nici un motiv pentru arestarea lor puternică în timpul dispersării demonstrației. Invocând apoi art. 13 din Convenție, ei denunță negativitatea căilor de atac interne. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost supuși, cu încălcarea articolului 3 din Convenție, tratamente inumane sau degradante în timpul dispersării manifestanților? Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, § 131, CEDO 2000-IV), ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție Se solicită guvernului să prezinte toate înscrisurile din dosarul de plângere pentru rele tratamente depuse în fața Parchetului de către reclamanți.
Communiquée le 8 septembre 2016
Requête n o 67461/11 Hasan KARASAKAL et autres contre la Turquie introduite le 22 September 2011
Les requérants, MM. Hasan Karasakal, İbrahim Șenol, Ulaș Alkan sont des ressortissants turcs nés respectivement en 1958, en 1986 et en 1979 et résidant à Istanbul. Ils ont été représentés devant la Cour par M es F. Karakaș Doğan et A. Doğan, avocats à Istanbul. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 15 mars 2009, une manifestation spontanée regroupant de 70 à 80 individus cagoulés et armés de cocktails Molotov avait bloqué la circulation dans un quartier populaire à Istanbul. Les manifestants, qui saccageaient les vitrines des magasins et les distributeurs de billets, furent dispersés par les forces de l’ordre. Ces dernières se lancèrent à leur poursuite dans les rues alentour.
Les requérants furent interpellés lors de cette poursuite. Ils furent battus dans la rue par les forces de l’ordre et placés en garde à vue. Accusés d’être membres de l’organisation illégale « Parti révolutionnaire de libération du peuple/Front » ( Devrimci Halk Kurtuluș Cephesi Partisi – DHKP/C), ils furent ensuite déférés au parquet.
Les rapports concernant les requérants rédigés par le médecin de l’institut médicolégal le 18 mars 2009 indiquent que : – Ulaș Alkan avait un œdème de 4 cm à l’œil gauche, une enflure et une égratignure de 2 cm sur le nez, deux égratignures de 3x1,5 cm et de 2x4 cm sur le genou gauche ; – İbrahim Șenol présentait des ecchymoses au niveau de l’omoplate gauche sur 15x3 cm, diverses ecchymoses de 3x15 cm, de 2x1 cm et de 3x1,5 cm sur le buste ainsi que des égratignures de 1x0,7 cm et de 2x1 cm sur la jambe droite ; – Hasan Karasakal avait une ecchymose sur l’œil gauche et un gonflement à l’œil droit, une égratignure de 2 cm sur la pommette, diverses ecchymoses d’environ 2x5 cm sur le bras, une égratignure de 4x0,2 cm sur l’avant ‑ bras et une fracture d’une phalange de l’annulaire de la main gauche.
Le 18 mars 2009, les requérants furent transférés au parquet principal d’Istanbul. Dans leur déposition, tous niaient avoir participé à la manifestation précitée et rejetaient les accusations portées contre eux. Ils affirmaient s’être trouvés par hasard dans la rue au même moment que les manifestants et accusaient les forces de l’ordre de les avoir frappés avec des matraques et de les avoir roués de coups alors qu’ils auraient été à terre. Le 4 mai 2009, le procureur de la République rendit une décision de classement sans suite concernant 18 personnes, dont les requérants. Il indiqua dans les motifs de sa décision que, même si les requérants avaient été arrêtés sur les lieux de la manifestation, il n’existait pas de preuve démontrant leur participation à cet événement.
Le 9 juillet 2009, les requérants portèrent plainte auprès du parquet de Șișli contre les forces de l’ordre pour mauvais traitements et abus de pouvoir. Le 13 avril 2011, le parquet classa leur plainte sans suite au motif que leur comportement agressif était à l’origine de leur arrestation musclée. Le 11 juillet 2011, sur opposition formulée par les requérants, la Cour d’assises de Beyoğlu confirma la décision du parquet. GRIEFS Invoquant d’abord l’article 3 de la Convention, les requérants se plaignent des violences exercées par les forces de l’ordre lors de leur arrestation. Ils allèguent en particulier qu’ils ne faisaient pas partie des manifestants et qu’il n’existait aucune raison justifiant leur arrestation musclée lors de la dispersion de la manifestation.
Invoquant ensuite l’article 13 de la Convention, ils dénoncent l’ineffectivité des voies de recours internes.
1. Les requérants ont-ils été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des traitements inhumains ou dégradants lors de la dispersion des manifestants ? 2. Eu égard à la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants ( Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, § 131, CEDH 2000-IV), l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ? Il est demandé au Gouvernement de soumettre toutes les pièces du dossier de plainte pour mauvais traitements déposé devant le parquet par les requérants.