Comunicat la 10 noiembrie 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 38949/09 Münevver Ozan și alții împotriva Turciei, introdusă la 10 iulie 2009 EXPOSAT DEFICIENȚII, Münevver Münevver Ozan și Özlem Cihan, și dnii Hasan Céa La 28 februarie 2008, reclamanții au distribuit tracte care conțineau informații cu privire la un proiect de lege privind securitatea socială, înscris pe ordinea de zi a Adunării Naționale, precum și argumente împotriva acestui proiect. În urma unei altercații cu poliția, au fost arestați manu militari și au fost arestați la secția de poliție din Gazi, Istanbul. Procesul-verbal al arestării din aceeași zi arată că mai mulți comercianți din aceeași zonă a orașului au sunat să se plângă de amenințările care le-ar fi fost adresate de membrii unei asociații numite EQU.
Acestea ar fi cerut să-și închidă magazinele pentru a protesta împotriva unui proiect de lege privind securitatea socială. Potrivit procesului verbal, echipele de poliție care patrulau în cartier au reperat grupuri de trei sau patru persoane, recunoscând tricourile lor galbene și șorțurile lor roșii purtând inițialele ESP, care ar fi intrat succesiv în toate magazinele de pe stradă. Polițiștii ar fi observat că magazinele își desfaceau jaluzelele rulante de îndată ce aceste grupuri ieșeau din ele. După o altercație care a izbucnit între polițiști și activiștii ESP, aceștia din urmă au fost interpelați de forță. În timpul luptelor, Münevver oltümür Ozan a fost rănită în față cu o piatră lansată de ceilalți militanți.
În jurul orei 11:00, protestatarii au răsturnat tomberoane pe drum pentru a împiedica circulația și reintrarea vehiculelor de poliție. La 28 februarie 2008, reclamanții au fost examinați de către medicul legist înainte de a fi reținuți. Münevver otümür Ozan a declarat că a fost bătută în timpul arestării sale. În raportul medical, se indică prezența unui hematom la ochiul stâng și două zgârieturi de 1x1 cm. Hasan Caesen purta zgârieturi pe anuar, pe spate, pe gât, edeme la încheieturi și fese. Özlem Cihan avea zgârieturi și 4-5 leziuni pe clavicula stângă, fără alte urme de lovituri. Yücel Tekin avea zgârieturi și înroșire care începeau de la genunchi până la gleznă pe ambele picioare, înroșire pe partea dreaptă a gâtului de 2x4 cm, precum și edeme pe încheieturi și pe gât.
La 29 februarie 2008, la ora 10:00, reclamanții au fost examinați de medicul legist înainte de a fi prezentați la parchet. Potrivit rapoartelor medicale, Münevver mainümür Ozan prezenta un hematom la ochi stângi și o vânătaie de 5x8 cm pe genunchiul stâng, o altă vânătaie de 2x2 cm pe mușchiul gluteal, o lacerație de 1 cm pe narina stângă și o hemoragie nazală. Hasan Cae a avut zgârieturi pe ambele genunchi, o vânătaie de 2x3 cm pe fesa stângă, un edem de 4x8 cm pe spate, și o urmă de vânătăi pe gât. Özlem Cihan se plângea de o durere de cap, dar nu a fost detectată nicio altă leziune traumatică. Pentru Yücel Tekin, raportul medical la sfârșitul arestării a indicat lipsa unei alte leziuni. Parchetul și judecătorul judecător din Gaziosmanpașa au colectat declarațiile reclamanților.
Judecătorul judecător le-a eliberat în jurul orei 18:00. În aceeași zi, reclamanții au depus plângere la Parchetul din Gaziosmanpașa împotriva polițiștilor care au efectuat arestarea, pentru maltratarea și depășirea competențelor care le-au fost conferite în timpul arestării și, ulterior, în timpul arestării lor. În plângerea sa, Münevver otümür Ozan a afirmat că rana de la gâtul său nu a avut o piatră aruncată de alți activiști, ci de loviturile pe care poliția i le-a adus. Prin actul de acuzare din 26 martie 2008, Parchetul din Gaziosmanpașa a pus sub acuzare tribunalele care au încălcat legea nr. 2911 privind reuniunile și protestele publice. La 26 martie 2008, Parchetul din Gaziosmanpașa a pronunțat o decizie de nesoluționare cu privire la acuzațiile de fapt împotriva persoanelor aflate în custodie publică, precum și cu privire la dreptul de muncă, îndreptate împotriva reclamanților.
Procurorul a considerat că părțile interesate nu făceau parte din grupul care îi rănise pe polițiști. La 23 mai 2008, Parchetul din Gaziosmanpașa a emis o decizie de nelocalizare cu privire la plângerea depusă de solicitanți pentru maltratarea și depășirea competențelor. El a considerat că polițiștii nu au folosit o forță care a depășit limitele puterilor lor legale. La 6 noiembrie 2008, Münevver maimümür Ozan a formulat opoziție împotriva deciziei de nejudiciare. Ea a acuzat procurorul că nu i-a auzit pe polițiștii acuzați sau pe proprietarii magazinelor de la fața locului și că nu a consultat înregistrările camerelor de securitate aflate în arest și cele instalate pe strada respectivă. La 5 decembrie 2008, prima cameră a tribunalului de judecată a respins opoziția reclamantei.
Decizia a fost notificată la 14 ianuarie 2009. Procedura penală împotriva reclamanților pentru încălcarea legii 2911 este încă în desfășurare. Invocând articolele 9, 10 și 11 din convenție, reclamanții susțin că sunt îndreptățiți să comunice informații și să invite să participe la o declarație de presă și că acest drept a fost ignorat din cauza intervenției forțelor de ordine care a avut ca scop împiedicarea acestora de a distribui tracte de informare referitoare la un proiect de lege privind securitatea socială. Pe marginea unghiului articolului 3 din Convenție, ei se plâng de utilizarea unei forțe disproporționate în momentul arestării lor. În plus, ei consideră că nu a fost în conformitate cu cerințele articolului 6 din Convenție și că decizia de nejudiciare i-a privat de un proces echitabil.
Pe terenul articolului 13 coroborat cu art. 3 și al articolului 3 18 din Convenție, ei denunță absența unei căi de atac efective. Invocând art. 17 din Convenție, reclamanții consideră că autoritățile care le-au permis să informeze cetățenii cu privire la un proiect de lege au depășit limitele sferei lor de acțiune. În cele din urmă, pe teren de la art. 7 din Convenție, ei susțin că arestarea lor dură, plasarea lor în custodie și deschiderea unei proceduri penale, atunci când acestea au un drept fundamental, nu sunt prevăzute printr-o dispoziție legală. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea de exprimare și de informare a reclamanților, în sensul art. 10 alin. (1) din Convenție?
În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege (n 2911 privind întâlnirile și manifestările publice) și necesară, într-o societate democratică, în sensul art. 10 alin. (2) și proporționată cu obiectivele urmărite În cazul în care acest lucru nu este cazul, care a fost motivul arestării lor Reclamanții au fost supuși, cu încălcarea articolului 3 din convenție, relelor tratamente? În ceea ce privește protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante (a se vedea punctul 131 din Hotărârea Labita c. Italia [GC], nr. 26772/95, CEDO 2000 IV), procedura judiciară în litigiu efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele prevăzute la art. 3 din convenție, inclusiv cea privind celeritatea și diligența anchetei
Communiquée le 10 novembre 2016
Requête n o 38949/09 Münevver İLTÜMÜR OZAN et autres contre la Turquie introduite le 10 juillet 2009
Les requérants, M mes Münevver İltümür Ozan et Özlem Cihan, et MM Hasan Çağın et Yücel Tekin sont des ressortissants turcs résidant à Istanbul. Ils ont été représentés devant la Cour par M e S. Uçar, avocate à Istanbul. Le 28 février 2008, les requérants distribuèrent des tracts contenant des informations au sujet d’un projet de loi relatif à la sécurité sociale, inscrit à l’ordre du jour de l’Assemblée nationale, ainsi que des arguments contre ce projet. À la suite d’une altercation avec la police, ils furent arrêtés manu militari et placés en garde à vue au commissariat de Gazi, à Istanbul. Ils se virent reprocher d’avoir entravé le droit de travail et d’avoir commis des voies de fait sur des agents de police.
Le procès-verbal d’arrestation établi le même jour indiquait que plusieurs commerçants d’un même quartier de la ville avaient téléphoné pour se plaindre de menaces qui leur auraient été adressées par les membres d’une association dénommée ESP (« Plateforme socialiste des opprimés »), lesquels leur auraient demandé de fermer leurs magasins pour protester contre un projet de loi relatif à la sécurité sociale. Toujours selon le procès-verbal, les équipes de police patrouillant dans le quartier avaient repéré des groupes de trois ou quatre personnes, reconnaissables à leurs tee-shirts jaunes et à leurs tabliers rouges portant les initiales ESP, qui seraient entrés successivement dans tous les magasins de la rue.
Les policiers auraient observé que les magasins baissaient leurs volets roulants dès que ces groupes en ressortaient. Suite à une altercation qui éclata entre les policiers et les militants d’ESP, ces derniers furent interpellés par la force. Lors des affrontements, Münevver İltümür Ozan fut blessée au visage par une pierre lancée par les autres militants. Vers les 11 h, les manifestants avaient renversé des poubelles sur la route afin d’empêcher la circulation et l’arrivée des véhicules de police. Le 28 février 2008, les requérants furent examinés par le médecin légiste avant leur placement en garde à vue. Münevver İltümür Ozan lui declara avoir été battue lors de son arrestation. Sur le rapport médical, il est indiqué la présence d’un hématome à l’œil gauche et deux égratignures de 1x1 cm.
Hasan Çağın portaient des égratignures sur l’annuaire, sur le dos, sur le cou, des œdèmes sur les poignets et le fessier. Özlem Cihan avait des égratignures et 4 à 5 lésions sur la clavicule gauche, sans d’autre trace de coups. Yücel Tekin avait des égratignures et rougeurs commençant du genou jusqu’au cheville sur ses deux jambes, de rougeurs côté droite du cou de 2x4 cm, ainsi que des œdèmes sur les poignets et sur le cou. Le 29 février 2008, à 10h, les requérants furent examinés par le médecin légiste avant d’être présentés au parquet. Selon les rapports médicaux, Münevver İltümür Ozan présentait un hématome à l’œil gauche et une ecchymose de 5x8 cm sur le genou gauche, une autre ecchymose de 2x2 cm sur le muscle glutéal, une lacération de 1 cm sur la narine gauche et une hémorragie nasale.
Hasan Çağın avait des égratignures sur les deux genoux, une ecchymose de 2x3 cm sur la fesse gauche, un œdème de 4x8 cm sur le dos, et une trace d’ecchymose sur le cou. Özlem Cihan se plaignait d’un mal de tête mais aucune autre lésion traumatique n’avait été décelée. Un examen plus approfondi était prévu dans un hôpital civil. Pour Yücel Tekin, le rapport médical en fin de garde à vue nota l’absence de nouveau lésion. Le parquet et le juge d’instance de Gaziosmanpașa recueillit les dépositions des requérants. Le juge d’instance les remit en liberté vers 18 heures. Le même jour, les requérants portèrent plainte auprès du parquet de Gaziosmanpașa, contre les policiers qui avaient procédé à leur arrestation, pour mauvais traitements et dépassement des pouvoirs qui leur avaient été conférés lors de leur arrestation puis, lors de leur garde à vue.
Dans sa plainte, Münevver İltümür Ozan affirma que la blessure de son œil n’avait pas résulté d’une pierre lancée par les autres militants mais des coups que les policiers lui avaient portés. Par un acte d’accusation du 26 mars 2008, le parquet de Gaziosmanpașa inculpa les requérants d’infraction à la loi n o 2911 relative aux réunions et manifestations publiques. Le 26 mars 2008, le parquet de Gaziosmanpașa rendit une décision de non ‑ lieu au sujet des accusationsde voies de fait sur personnes dépositaires de l’autorité publique ainsi que d’entrave au droit de travail, dirigées contre les requérants,. Le procureur estimait que les intéressés ne faisaient pas partie du groupe qui avait blessé les policiers.
Il ajoutait qu’aucune plainte pour entrave au droit de travail n’avait été déposée par les commerçants contre les requérants. Le 23 mai 2008, le parquet de Gaziosmanpașa rendit une décision de non ‑ lieu concernant la plainte déposée à par les requérants pour mauvais traitements et de dépassement des pouvoirs. Il considérait que les policiers n’avaient pas utilisé une force ayant outrepassé les limites de leurs pouvoirs légaux. Le 6 novembre 2008, Münevver İltümür Ozan forma opposition contre la décision de non-lieu. Elle reprochait au parquet de n’avoir entendu ni les policiers mis en cause ni les propriétaires des magasins se trouvant sur les lieux et de ne pas avoir consulté les enregistrements des caméras de sécurité en garde à vue et ceux installées dans la rue en question.
Le 5 décembre 2008, la première chambre de la cour d’assises d’Istanbul rejeta l’opposition de la requérante. La décision fut notifiée le 14 janvier 2009. La procédure pénale engagée contre les requérants pour infraction à la loi n o 2911 est toujours en cours. GRIEFS Invoquant les articles 9, 10 et 11 de la Convention, les requérants allèguent qu’ils disposaient d’un droit à communiquer des informations et à inviter à participer à une déclaration de presse, et que ce droit a été méconnu en raison d’une intervention des forces de l’ordre qui avait eu pour but de les empêcher de distribuer des tracts d’information portant sur un projet de loi relatif à la sécurité sociale. Sous l’angle de l’article 3 de la Convention, ils se plaignent de l’utilisation d’une force disproportionnée lors de leur arrestation.
Ils estiment en outre que l’instruction judiciaire n’a pas été conforme aux exigences de l’article 6 de la Convention, et que la décision de non-lieu les a privés d’un procès équitable. Sur le terrain de l’article 13 combiné avec l’article 3 ainsi que de l’article 18 de la Convention, ils dénoncent l’absence de voie de recours effective. Invoquant l’article 17 de la Convention, les requérants estiment que les autorités en les empêchant d’informer les citoyens d’un projet de loi avaient dépassé les limites de leur marge d’appréciation. Enfin, sur le terrain de l’article 7 de la Convention, ils allèguent que leur arrestation musclée, leur placement en garde à vue et l’ouverture d’une procédure pénale, alors qu’ils exerçaient un droit fondamental, ne sont pas prévus par une disposition légale.
1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression et d’information des requérants, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi (n o 2911 relative aux réunions et manifestations publiques) et nécessaire, dans une société démocratique, au sens de l’article 10 § 2 et proportionnée aux buts poursuivis ? 2. Les requérants ont-ils été arrêtés pour avoir participé à une manifestation ? Si cela n’est pas le cas, quelle était la raison de leur arrestation ? 3. Les requérants ont-ils été soumis, en violation de l’article 3 de la Convention, à des mauvais traitements ? Au regard de la protection procédurale contre les traitements inhumains ou dégradants (voir le paragraphe 131 de l’arrêt Labita c. Italie [GC], n o 26772/95, CEDH 2000 ‑ IV), la procédure judiciaire menée en l’espèce par les autorités internes a-t-elle satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention, dont celle de célérité et de diligence de l’enquête ?