ERGÜNDOĞAN c. TURQUIE

Comunicat la 8 septembrie 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 48979/10 Yalç ; condamnare însoțită de o suspendare la pronunțarea hotărârii judecătorești și de o măsură de control judiciar de cinci ani. Reclamantul a fost condamnat din cauza unui articol publicat într-un ziar. Acest articol descrie conținutul unui site web, destinat adepților unui curent religios, în care femeile denotau, printre altele, poligamia șefului acestui curent, de asemenea, șeful unui partid politic. A existat vreo încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 din convenție?

În special în lumina principiilor generale care decurg din jurisprudența Curții (Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], nr. 40454/07, §§ 90-93, CEDH 2015 (extracții) și Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012), instanțele interne au stabilit un echilibru corect între dreptul la libertatea presei și dreptul la protecția reputației, ca element al vieții private [1] Aproximativ 1 000 EUR la data condamnării.

Communiquée le 8 septembre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 48979/10 Yalçın ERGÜNDOĞAN contre la Turquie introduite le 20 juillet 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la violation alléguée du droit du requérant, journaliste, à la liberté d’expression (article 10 de la Convention) en raison de sa condamnation au pénal à une amende de 2 100 livres turques [1] pour diffamation ; condamnation assortie d’un sursis au prononcé du jugement et d’une mesure de contrôle judiciaire de cinq ans. Le requérant a été condamné en raison d’un article publié dans un quotidien. Cet article relatait le contenu d’un site internet, destiné aux adeptes d’un courant religieux, dans lequel des femmes dénonçaient notamment la polygamie du chef de ce courant, également chef d’un parti politique.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 de la Convention ? En particulier, à la lumière des principes généraux qui se dégagent de la jurisprudence de la Cour ( Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, §§ 90-93, CEDH 2015 (extraits), et Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012), les juridictions internes ont-elles ménagé un juste équilibre entre le droit à la liberté de la presse et le droit à la protection de la réputation, en tant qu’élément de la vie privée ? [1] . Environ 1 000 euros à la date de la condamnation.