TALU c. TURQUIE

Comunicat la 12 octombrie 2017 A DOUA RĂSPUNSURI NR 63465/12 Umur Ekrem TALU împotriva Turciei introdusă la 10 august 2012 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Condamnarea recurentului, prin faptul că a emis un articol publicat de reclamant în ziarul în cauză, la plata unei despăgubiri unui procuror al Republicii în cadrul unei proceduri civile intentate de acesta din urmă, îi aducea atingere dreptului său la protecția reputației și ridică probleme cu privire la art. 10 din convenție. A existat o încălcare a libertății de exprimare a reclamantului în sensul articolului 10 din convenție (a se vedea Tușalp c. Turcia, nr 32131/08 și 41617/08, 21 februarie 2012 și mutatis mutandis Axel Springer AG c. Germania (n, nr. 483110/10, § 51, 10 iulie 2014) În special, condamnarea reclamantului de a plăti despăgubiri a fost proporțională cu scopul legitim urmărit în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, ținând seama în special de valoarea acestor daune? (a se vedea, de exemplu, Sürek c. Turcia (n [GC], n 26682/95, § 64, CEDH 1999-IV, Chauvy și alții c. Franța, n 64915/01, § 78, CEDH 2004-VI și Morc. Franța, 2819/09, § 61, 15 decembrie 2011) Instanțele interne au efectuat, în hotărârile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul părții care se opune protecției reputației și dreptul reclamantului la libertatea de exprimare (Von Hannover 2) [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108-113, CEDH 2012 și Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi)

Communiquée le 12 octobre 2017

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

63465/12

Umur Ekrem TALU

contre la Turquie

introduite le 10 août 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la condamnation du requérant, chroniquer d’un quotidien, à verser une indemnité à un procureur de la République à l’issue d’une procédure civile intentée par ce dernier en alléguant qu’un article publié par le requérant dans le quotidien en question portait atteinte à son droit à la protection de la réputation. Elle pose problème à l’égard de l’article 10 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Y a-t-il eu une atteinte à la liberté d’expression du requérant au sens de l’article 10 de la Convention (voir

Tușalp c. Turquie

, n

os

32131/08 et 41617/08, 21 février 2012, et mutatis mutandis,

Axel Springer AG c.

Allemagne (n

o

2)

, n

o

48311/10, § 51, 10 juillet 2014)

?

En particulier, la condamnation du requérant à verser des dommages et intérêts était-elle proportionnée au but légitime poursuivi au sens de l’article

10 § 2 de la Convention, compte tenu notamment du montant de ces dommages et intérêts

? (voir, par exemple,

Sürek c. Turquie (n

o

1)

[GC], n

o

26682/95, § 64, CEDH 1999-IV,

Chauvy et autres c. France

, n

o

64915/01, § 78, CEDH 2004-VI, et

Mor c. France

, n

o

28198/09, § 61, 15

décembre 2011)

?

2.

Les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit de la partie adverse à la protection de la réputation et le droit du requérant à la liberté d’expression

? (

Von Hannover

(n

o

2) [GC], n

os

40660/08 et 60641/08, §§ 108-113, CEDH 2012, et

Axel Springer

AG c. Allemagne

[GC], n

o

39954/08, §§ 89-95, 7

février 2012

; voir également

Couderc et Hachette Filipacchi Associés c.

France

[GC], n

o

40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)

?