Uzuner împotriva Turciei

Comunicat la 27 aprilie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR. 4060/12 Mustafa Uzuner împotriva Turciei, introdusă la 6 decembrie 2011 condamnarea reclamantului, militar de carieră, de către tribunalele militare penale la pedeapsa cu închisoarea pentru o perioadă de trei luni și douăzeci și două de zile, pentru insultarea superiorilor săi superiori într-un formular de cerere pe care l-a adresat la adresa prim-ministrului, prin intermediul site-ului oficial al cabinetului acestuia. Pasajele în cauză ale acestui formular se citeau în special după cum urmează (...) când intenționați să modificați legea privind jandarmeria pentru a o adapta la [cerințele] drepturilor omului și pentru a o salva de mentalitatea depășită și de atitudinea pro-juntată a pachasurilor noștri înalți (...) Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza condamnării sale la penalitate.

A existat o interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, cu dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, având în vedere hotărârea de condamnare pronunțată la sfârșitul procedurii penale care a avut loc împotriva sa (a se vedea Yașar Kaplan c. Turcia, nr. 56566/00, § 35, 24 ianuarie 2006) În acest sens, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 § În special, instanțele interne, au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții care se opune respectării reputației sale (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extrași)), au asigurat, de asemenea, elaborarea unui raport de proporționalitate rezonabil între ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și scopul legitim al protecției părții pârâte, având în vedere condamnarea la penalitate a reclamantului (a se vedea Lehido și Isorni c. Franța, 23 septembrie 1998, § 51, Rec., 1998 VII, mutatis mutandis Cumpă și Mazare c. România [GC],

nr 33348/96, § 115, CEDO 2004 XI și Raichinov c. Bulgaria, nr 47579/99, § 50, 20 aprilie 2006)

Communiquée le 27 avril 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 4060/12 Mustafa UZUNER contre la Turquie introduite le 6 décembre 2011

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation du requérant, militaire de carrière, par les tribunaux militaires pénaux à une peine d’emprisonnement d’une durée de trois mois et vingt-deux jours, pour avoir insulté ses supérieurs hiérarchiques dans un formulaire de demande qu’il avait adressé à l’attention du premier ministre, via le site Internet officiel du cabinet de celui-ci. Les passages concernés de ce formulaire se lisait notamment comme suit : « (...) quand est-ce que vous pensez modifier la loi sur la gendarmerie pour l’adapter aux [exigences] des droits de l’homme et la sauver de la mentalité dépassée et de l’attitude pro-junte de nos pachas haut placés (...) ? » . Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression en raison de sa condamnation au pénal.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu ingérence à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention, compte tenu de la décision de condamnation rendue à l’issue de la procédure pénale diligentée à son encontre (voir Yașar Kaplan c. Turquie , n o 56566/00, § 35, 24 janvier 2006) ? 2. Dans l’affirmative, cette ingérence était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ? En particulier, les juridictions internes, - ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa réputation ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)), - ont-elles veillé à établir un rapport de proportionnalité raisonnable entre l’ingérence dans le droit du requérant à la liberté d’expression et le but légitime de la protection de la partie adverse, eu égard à la condamnation au pénal du requérant (voir Lehideux et Isorni c. France , 23 septembre 1998, § 51,

Recueil des arrêts et décisions 1998 ‑ VII, mutatis mutandis , Cumpănă et Mazăre c. Roumanie [GC], n o 33348/96, § 115, CEDH 2004 ‑ XI, et Raichinov c. Bulgarie , n o 47579/99, § 50, 20 avril 2006) ?