BÜYÜKERȘEN c. TURQUIE

Comunicat la 6 iunie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 69975/12 Yalmaz BÜYÜKERȘEN împotriva Turciei, introdusă la 21 septembrie 2012 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG condamnarea la o amendă judiciară a reclamantului, primarul lui Eskișehir la momentul respectiv, pentru insultarea unui candidat al unui partid politic rival la alegerile parlamentare din 12 iunie 2011, din cauza discursului său din 12 iunie 2011, în cadrul unei emisiuni de televiziune difuzate în ajunul alegerilor; reclamantul a susținut în primul rând că candidatul în cauză a mințit alegătorii. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare pe motiv de condamnare penală. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul se plânge și de posibilitatea de a se contesta împotriva instanței de primă instanță pe motiv că juriul judiciar aplicat era inferior pragului cerut de lege pentru a formula un recurs în casație.

A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție?

În acest context, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2), având în vedere, în special, statutul și funcțiile părților interesate, contextul în care au fost păstrate cuvintele în cauză și pedeapsa penală adoptată împotriva reclamantului (a se vedea, Uzan c. Turcia, n 30569/09, § 40 și 46-48, 20 martie 2018) În special, instanța judecătorească din statul membru în cauză a efectuat, în hotărârea sa, o punere în balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr. 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDH 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extrași) ]L Bayar și Gürbüz c. Turcia, n 37569/06, § 45-49, 27 noiembrie 2012).

Communiquée le 6 juin 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 69975/12 Yılmaz BÜYÜKERȘEN contre la Turquie introduite le 21 septembre 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation au pénal à une amende judiciaire du requérant, maire d’Eskișehir à l’époque des faits, pour insulte à un candidat d’un parti politique rival aux élections législatives du 12 juin 2011, en raison de ses propos tenus lors d’une émission télévisée diffusée la veille des élections. Le requérant y alléguait essentiellement que le candidat en question mentait aux électeurs. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à sa liberté d’expression à raison de sa condamnation pénale. Invoquant l’article 6 de la Convention, le requérant se plaint aussi de l’impossibilité pour lui de se pourvoir en cassation contre le jugement de première instance au motif que l’amende judiciaire infligée était inférieure au seuil exigé par la loi pour former un pourvoi en cassation.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment aux statuts et fonctions des intéressés, au contexte dans lequel les propos litigieux ont été tenus et à la sanction pénale adoptée à l’encontre du requérant (voir, Uzan c. Turquie , n o 30569/09, § 40 et 46-48, 20 mars 2018) ? En particulier, le tribunal d’instance pénal a-t-il effectué, dans son jugement, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ? 2. L’impossibilité pour le requérant de former un pourvoi contre le jugement de première instance constitue-t-elle une entrave disproportionnée à son droit d’accès à un tribunal ? (voir, Bayar et Gürbüz c. Turquie , n o 37569/06, §§ 45-49, 27 novembre 2012).