KILIÇDAROGLU c. TURQUIE

Comunicat la 18 iunie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 16558/18 Kemal KILIÇDARO Cererea se referă la două proceduri civile în despăgubire intentate de către președintele Republicii Turcia, care a fost prim-ministru la momentul faptei, împotriva reclamantului, președintele partidului politic principal al opoziției, în care acesta din urmă a fost condamnat de două ori să plătească daune în valoare de 5 000 de lire turcești (2 143,90 EUR la momentul faptelor), având în vedere conținutul celor două discursuri politice ale sale din 31 ianuarie și 7 februarie 2012 în fața deputaților partidului său în Adunarea Națională. Pasiunile discursului din 31 ianuarie 2012, considerate de instanțele interne ca aducând atingere drepturilor personalității reclamantului, se pot citi după cum urmează: O, hoți, o, corupți, dacă nu vreți să vi se întâmple ceva, contactați - l pe prim - ministru înainte de a fura sau de a face corupție, nimeni nu vă va putea atinge (...) El minte (...) Minciuna nu mai este valabilă decît pentru voi, de altfel. El nu este decât al tău să folosești religia [care pledează] fraternitatea, iubirea și unitatea pentru a semăna zizania, pentru a provoca ură și pentru a face separatism (...) domnule prim-ministru, tu nu ești deloc [o persoană religioasă]. Tu ești un negustor de religie. Tu ești o persoană care exploatează convingerile oamenilor religioși (...) Pasajele discursului din 7 februarie 2012, considerate de instanțele interne ca aducând atingere drepturilor de personalitate ale reclamantului, se pot citi după cum urmează: ... Recep Tayip Erdoćan este un negustor de religie de aspect pios (...) Este pentru prima dată când văd un prim-ministru atât de departe de moralitate (...) Vezi această impertinență, vezi această imoralitate? (...) Este el, da sau nu, o fărâmă de calitate morală în tine, așadar, vino și spune (...) Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare din cauza acestor condamnări. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a încălcat libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2), având în vedere, în special, statutul și funcțiile persoanelor interesate, contextul, natura și conținutul discursurilor în litigiu ale reclamantului, faptul că aceste discursuri au fost pronunțate în fața deputaților partidului său din Adunarea Națională și cuantumul daunelor și intereselor (a se vedea Turcia, nr. 32131/08 și 41617/08, § 47-50, 21 februarie 2012 și mutatis mutandis Uzan c. Turcia, n 30569/09, § 40 și 46-48, 20 martie 2018) În special, instanțele interne, și anume instanțele civile și Curtea Constituțională, au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], 39954/08, §§ 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDH 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi))

Communiquée le 18 juin 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

16558/18

Kemal KILIÇDAROĞLU

contre la Turquie

introduite le 28 mars 2018

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne deux procédures civiles en dommages et intérêts intentées par l’actuel président de la République de la Turquie, qui était Premier ministre à l’époque des faits, contre le requérant, président du principal parti politique d’opposition, à l’issue desquelles, ce dernier a été condamné deux fois à payer des dommages et intérêts d’un montant de 5

000

livres

turques (2

143,90 euros à l’époque des faits), en raison du contenu de ses deux discours politiques prononcés les 31 janvier et 7

février 2012 devant les députés de son parti à l’Assemblée nationale.

Les passages du discours du 31 janvier 2012, considérés par les juridictions internes comme portant atteinte aux droits de la personnalité du demandeur, peuvent se lire comme suit

:

«

(...) Ô les voleurs, Ô les corrompus, si vous ne voulez pas qu’il vous arrive quelque chose, contactez M. le Premier ministre avant de voler ou de faire de la corruption, [ainsi] personne ne pourra vous toucher (...) Il ment (...) Le mensonge ne sied qu’à toi d’ailleurs. Il ne sied qu’à toi d’utiliser la religion [qui prône] la fraternité, l’amour et l’unité pour semer la zizanie, pour provoquer la haine et pour faire du séparatisme (...) M. Le Premier ministre, tu n’es pas du tout [une personne religieuse]. Tu es un marchand de religion. Tu es une personne qui exploite les croyances des gens religieux (...)

»

Les passages du discours du 7 février 2012, considérés par les juridictions internes comme portant atteinte aux droits de la personnalité du demandeur, peuvent se lire comme suit

:

«

(...) Recep Tayyip Erdoğan est un marchand de religion d’apparence pieuse (...) C’est la première fois que je vois un Premier ministre aussi loin de la morale (...) Voyez-vous cette impertinence, voyez-vous cette immoralité

? (...) Y-a-t-il, oui ou non, une miette de qualité morale en toi, viens donc le dire (...)

»

Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte à sa liberté d’expression en raison de ces condamnations.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article

10 § 1 de la Convention

?

Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment aux statuts et fonctions des intéressés, au contexte, à la nature et au contenu des discours litigieux du requérant, au fait que ces discours ont été prononcés devant les députés de son parti à l’Assemblée nationale et au montant des dommages et intérêts (voir

Tușalp c. Turquie

, n

os

32131/08 et 41617/08, §§ 47-50, 21

février 2012, et

mutatis mutandis Uzan c. Turquie

, n

o

30569/09, § 40 et

46-48, 20

mars 2018)

?

En particulier, les juridictions internes, à savoir les tribunaux civils et la Cour constitutionnelle, ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée (

Axel Springer AG c.

Allemagne

[GC], n

o

39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012,

Von Hannover c.

Allemagne (n

o

2)

[GC], n

os

40660/08 et 60641/08, §§ 108

‑

113, CEDH 2012

; voir également

Couderc et Hachette Filipacchi Associés

c. France

[GC], n

o

40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits))

?