Üçer împotriva Turciei

Comunicat la 18 iunie 2018 A DOUA RĂSPUNSURI NR 27448/12 Özdal ÜÇER împotriva Turciei, introdusă la 20 martie 2012 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG Condamnarea la civil a reclamantului, deputat în cadrul Adunării Naționale la data faptelor, la plata de daune primului ministru din cauza unui discurs pe care l-a rostit cu ocazia unui protest organizat de partidul său politic. Invocând art. 10 din convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare pe motiv de condamnare.

Întrebări cu privire la părți A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție În ceea ce privește statutul și funcțiile părților interesate, contextul, natura și conținutul discursului în litigiu și cuantumul despăgubirilor (a se vedea Tușalp c. Turcia, nr. 32131/08 și 41617/08, § 47-50, 21 februarie 2012 și mutatis mutandis Uzan c. Turcia, 30569/09, § 40 și 46-48, 20 martie 2018) În special, instanțele interne au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], n 39954/08, §§ 89-95, 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDH 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extracturi))

Communiquée le 18 juin 2018

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 27448/12 Özdal ÜÇER contre la Turquie introduite le 20 mars 2012

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation au civil du requérant, député à l’Assemblée nationale à l’époque des faits, à verser des dommages et intérêts au Premier ministre en raison d’un discours qu’il a prononcé lors d’une manifestation organisée par son parti politique. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant se plaint d’une atteinte portée à sa liberté d’expression à raison de sa condamnation.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment aux statuts et fonctions des intéressés, au contexte, à la nature et au contenu du discours litigieux et au montant des dommages et intérêts (voir Tușalp c. Turquie , n os 32131/08 et 41617/08, §§ 47-50, 21 février 2012, et mutatis mutandis Uzan c. Turquie , n o 30569/09, § 40 et 46-48, 20 mars 2018) ? En particulier, les juridictions internes ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95, 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?