Ibrahimağaoğlu împotriva Turciei

Comunicat la 24 octombrie 2019 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 37048/19 Ali condamnarea penală a reclamantului, un om de afaceri cunoscut la nivel național, pentru insultă, la o amendă judiciară de 26 500 de lire turcești (aproximativ 7 982 de euro la momentul faptelor) din cauza cuvintelor pe care le ținea la locul unui primar. Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul susține că condamnarea sa penală constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI S-a încălcat libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție pe motiv de condamnare penală În acest sens, a fost această încălcare prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2), având în vedere, în special, statutul și funcțiile persoanelor interesate, contextul în care au fost obligate cuvintele în cauză, natura penală a sancțiunii adoptate împotriva reclamantului și cuantumul Ö Õ juriului judiciar aplicat Õ În special, instanțele naționale au efectuat, în deciziile lor, o balanță adecvată, în conformitate cu criteriile stabilite de jurisprudența Curții, între dreptul reclamantului la libertatea de exprimare și dreptul părții adverse la respectarea vieții private (Axel Springer AG c. Germania [GC], nr 39954/08, § 89-95), 7 februarie 2012, Von Hannover c. Germania (n [GC], n 40660/08 și 60641/08, § 108 113, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Couderc și Hachette Filipacchi Associates c. Franța [GC], n 40454/07, § 93, CEDO 2015 (extracte))

Communiquée le 24 octobre 2019

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 37048/19 Ali İBRAHİMAĞAOĞLU contre la Turquie introduite le 21 juin 2019

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale du requérant, un homme d’affaire connu à l’échelle nationale, pour insulte, à une amende judiciaire d’un montant de 26 500 livres turques (environ 7 982 euros à l’époque des faits) en raison des propos qu’il avait tenus à l’endroit d’un maire. Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale constitue une atteinte à son droit à la liberté d’expression.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, et spécialement à son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention à raison de sa condamnation pénale ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2, eu égard notamment aux statuts et fonctions des intéressés, au contexte dans lequel les propos litigieux ont été tenus, à la nature pénale de la sanction adoptée à l’encontre du requérant et au montant de l’amende judiciaire infligée ? En particulier, les juridictions nationales ont-elles effectué, dans leurs décisions, une mise en balance adéquate, dans le respect des critères établis par la jurisprudence de la Cour, entre le droit du requérant à la liberté d’expression et le droit de la partie adverse au respect de sa vie privée ( Axel Springer AG c. Allemagne [GC], n o 39954/08, §§ 89-95), 7 février 2012, Von Hannover c. Allemagne (n o 2) [GC], n os 40660/08 et 60641/08, §§ 108 ‑ 113, CEDH 2012 ; voir également Couderc et Hachette Filipacchi Associés c. France [GC], n o 40454/07, § 93, CEDH 2015 (extraits)) ?