CtEDO 12.09.2016 Auto

BOZKURT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOZKURT c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 12 septembrie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 52997/11 Abedin BOZKURT și Mehmet Emin BOZKURT împotriva Turciei, introdusă la 22 iunie 2011 EXPOSAT DE FAPTE, Reclamanții, dl Abedin Bozkurt și dl Mehmet Emin Bozkurt, sunt resortisanți turci născuți în 1978 și, respectiv, 1972 și rezidenți în Muș. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Ișik, avocat în Muș. Circumstanțele speculei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 februarie 1994, tatăl reclamanților, Ahmet Bozkurt, un locuitor al satului d'Il'ca, situat în prefectura Muș, a fost ucis de către forțele de securitate care conduceau în sat o operațiune împotriva membrilor Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizație ilegală armată. Procurorul Republicii Muș a fost însărcinat cu anchetarea operațiunii militare desfășurate în perioada 7-9 februarie 1994 în Muș, în special în satul d .Ileca, în cursul căreia 19 membri ai PKK fuseseră uciși. La 23 februarie 1994, el a declarat incompetent rațional în favoarea procurorului Republicii lângă curtea de securitate a statului Diyarbakar. La data de 5 iunie 1997, acesta din urmă s-a declarat incompetent în mod rațional loci în favoarea procurorului republicii în apropierea Curții de Securitate a statului Van. La 15 decembrie 2006, procurorul Republicii în apropierea tribunalului special Van El a arătat că operațiunile militare au fost desfășurate de către forțele de ordine din 7-9 februarie 1994 în satul d'Il'ca (prefectura lui Muș). El a arătat că patru teroriști, care au tras în forțele de ordine dintr-un adăpost aproape de casa d .met Bozkurt, au fost uciși. El a declarat că unul dintre acești teroriști a fost identificat ca fiind Ahmet Bozkurt. Elementele depuse la dosar nu permit să se afle dacă decizia procurorului districtual din 15 decembrie 2006 a fost notificată reclamanților sau rudelor d . . . . . . . . . Plângerea depusă de . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 25 martie 2002, Nafiye Bozkurt, soția lui a depus o plângere în fața procurorului Republicii Muș, reproșând forțele de ordine de a-și aresta soțul la domiciliu la 9 februarie 1994, iar apoi de a-l executa în apropierea casei sale. La 22 mai 2002, procurorul Republicii Muș s-a declarat incompetent rațional Materiae în măsura în care faptele au fost comise de membrii forțelor de ordine F.G., H.I., F. Ç. și A.D. în exercitarea funcțiilor lor. El a făcut trimitere la cauza consiliului administrativ al prefecturii Muș. La 1 iulie 2002, prefectura Muș a respins cererea de autorizare a urmăririi penale a jandarmilor în cauză. La 4 noiembrie 2002, în urma opoziției formulate de procurorul districtual al Republicii Muș, Tribunalul Administrativ Regional Van a confirmat decizia din 1 iulie 2002. La 20 noiembrie 2002, procurorul Republicii Muș a emis un ordin de nejudiciare. În decizia sa, acesta arăta că unii martori nu confirmau versiunea faptelor date de reclamantă. El susținea că declarațiile martorilor N.A. și F.A. mergeau în aceeași direcție cu declarațiile reclamantului, dar se contraziceau între ele, adăugând că martorul S.A. a dat o versiune a faptelor care nu erau convingătoare. În cele din urmă, a menționat că prefectura Mușní nu și-a dat acordul pentru urmărirea penală a forțelor de ordine implicate și că această decizie fusese confirmată de Tribunalul Administrativ Regional din Van. Prin decizia din 17 iunie 2003, procurorul Republicii Muș a declarat în cele din urmă incompetent rațional Materiae. Regiment al armatei. La 31 decembrie 2003, acesta din urmă a dat un ordin de nejudiciare. El a constatat că declarațiile martorilor N.A., F.A. și S.A., auziți în timpul anchetei, au fost contradictorii și că nu a fost posibil să se rezolve aceste contradicții. De asemenea, procurorul a arătat că declarațiile unor martori, în special ale lui B.Y., dar și ale altor câțiva, care au fost auziți la aproximativ zece ani după fapte, nu erau fiabile. Concluzia a fost că Ahmet Bozkurt a fost ucis în timpul unei lupte armate între forțele de ordine și membrii PKK și că aceștia din urmă erau ascunși într-un adăpost lângă casa de lamaie. Elementele depuse la dosar nu permit să se știe dacă această decizie a fost notificată lui Nafiye Bozkurt sau dacă a fost contestată de aceasta. Plângerea depusă de reclamanți La 6 iunie 2008, reclamanții au depus în fața procurorului Republicii Muș o plângere cu privire la moartea tatălui lor Ahmet Bozkurt, susținând că circumstanțele speciale din perioada în care au avut loc faptele i-au împiedicat să depună plângere mai devreme. Ei susțineau că, în februarie 1994, forțele de ordine au arestat și apoi au ucis trei membri ai PKK în timpul unei operațiuni efectuate în satul lor, asigurându-se că tatăl lor fusese împușcat la ordinul colonelului N.K. și al locotenentului F.G. împreună cu cei trei membri ai PKK arestați. La 4 martie 2009, procurorul general al Republicii Muș a declarat incompetent raționalizarea materiei . El a trimis cazul procurorului militar în apropierea regimentului de 8 trupe armate. La 30 noiembrie 2010, acesta a colectat din nou depozițiile membrilor forțelor de ordine N.K. și F.G., ale reclamanților, precum și ale martorilor T.E., M.E., S.A., N.B., C.A., H.Ö., C.B., G.B., Z.A., Ș.A., F.A., A.B., A.D., RY. și B.Y. El a constatat că aceste depoziții nu erau diferite de cele colectate în cadrul anchetelor anterioare. El a acceptat cererea reclamanților de a efectua exhumarea corpului lui Ahmet Bozkurt și apoi a efectuat o analiză pentru a verifica dacă și-a găsit cadavrul lui Ahmet Bozkurt. Raportul de competență întocmit de către Universitatea Flérat concluzionează că oasele examinate nu se refereau la Ahmet Bozkurt. Prin urmare, având în vedere că nu existau dovezi noi, procurorul militar a emis la 30 noiembrie 2010 o decizie de nejudiciare. La 21 decembrie 2010, reclamanții au răspuns la apelul la această decizie. La 31 ianuarie 2011, Curtea Militară din Malatya a confirmat decizia de nejudiciare și a arătat că experții au comparat prelevările de oase exhumate cu probele de sânge prelevate de la cei doi reclamanți și au eliminat argumentele acestora care evocau posibilitatea unei erori în analiză. În plus, instanța a arătat că declarațiile martorilor care susțineau afirmațiile reclamanților se contraziceau între ele, în timp ce cele ale forțelor de ordine erau coerente în ceea ce privește desfășurarea faptelor și compatibile atât cu procesul-verbal, cât și cu schițele sumare ale locațiilor întocmite după incidentul respectiv. Invocând articolele 2, 3 și 13 din Convenție, reclamanții susțin că Ahmet Bozkurt a fost torturat și ucis de forțele de ordine în urma unei operațiuni militare desfășurate în satul lor. În această privință, ei se plâng de absența unei acțiuni efective. Invocând art. 6 din Convenție coroborat cu art. 14 din Convenție, reclamanții reproșează autorităților judiciare că nu au dat în judecată și pedepsit pe cei responsabili de moartea tatălui lor pe motiv că aceștia erau membri ai forțelor de ordine. Având în vedere data la care faptele din speță s-au desfășurat și anchetele penale desfășurate de diferitele autorități interne competente, reclamanții și-au depus cererea în termenul de șase luni stabilit la art. 35 alineatul (1) din convenție Dreptul la viață d În special, utilizarea forței care a dus la decesul lui a fost absolut necesară, în sensul alineatului (2) litera (a), (b) și (c) al articolului 2 din convenție, având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (Salman c. Turcia [GC], nr. 1296/93, § 104, CEDH 2000-VII și Salg Februarie 2007), ancheta efectuată de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 2 din Convenție, Guvernul este invitat să prezinte Curții o copie a tuturor anchetelor penale deschise de diferitele autorități interne competente, precum și a tuturor expertizelor și rapoartelor medicale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-01-23
0,93
AFFAIRE ÇARDAKÇI ET AUTRES c. TURQUIE
représenté par son agent. 3. Les requérants soutiennent qu’ils ont été victimes d’une violation des articles 2, 8, 13 de la Convention et 1 du Protocole n o 1, du fait du décès de M. Sabri Çardakçı et de l’incendie de leur maison. 4. Le 11
CtEDO 2001-11-27
0,93
H.K. et AUTRES contre la TURQUIE
incompétence ratione materiae rendue le 30 janvier 1995 par le procureur de la République de Tunceli, le conseil administratif du département de Tunceli désigna I.S., lieutenant-colonel de la gendarmerie, comme enquêteur. Le commandant de l
CtEDO 2016-07-05
0,92
ÇELİK c. TURQUIE
Tümer, Necdet Uruğ et Erdoğan Savaşeri. Elle sollicita enfin l’audition des témoins de l’incident, Ha.K. et H.K., codétenus de M. Çelik à la maison d’arrêt militaire de Davutpaşa. La plainte de la requérante s’est soldée par trois non-lieux
CtEDO 2000-07-11
0,92
CARDAKCI ET AUTRES contre la TURQUIE
auprès du procureur de la République de Yüksekova contre les responsables non identifiés de l’incendie de sa maison et du meurtre de son mari Sabri Çardakçı. Le 11 mars 1994, ledit procureur rendit une décision d’incompétence ratione materi
CtEDO 2017-09-19
0,92
BEȘTAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 520/12 Mesut BEŞTAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 19 septembre 2017 en une chambre composée de : Julia Laffranque, présidente, Işıl Karakaş,
Sursă