CtEDO 19.09.2017 AI

BEȘTAȘ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
19.09.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BEȘTAȘ c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Cerere nr. 520/12

Mesut BEȘTAȘ

împotriva Turciei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), în ședință de 19 septembrie 2017 compusă din

:

Julia Laffranque,

președintă,

Ișıl Karakaș,

Nebojša Vučinić,

Paul Lemmens,

Ksenija Turković,

Jon Fridrik Kjølbro,

Stéphanie Mourou-Vikström,

judecători,

și Stanley Naismith,

grefier de secțiune,

Considerând petiția sus-menționată introdusă pe 7 ianuarie 2012,

După deliberări, decide după cum urmează

:

1.

Reclamantul, M. Mesut Beștaș, este cetățean turc născut în 1966 și locuitor al Diyarbakırului. El este reprezentat devant Curgea de Me

M.

Özdemir, avocat la Diyarbakır.

Circumstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Decesul lui M. Halil Beștaș

3.

Următoarele elemente rezultă dintr-un proces-verbal de incident stabilit pe 5 martie 1994 de șapte jandarmerie.

De la 28 februarie 1994, o operație era condusă împotriva organizației teroriste PKK într-o zonă delimitată de satele Çamlıalan, Aydoğdu, Yürekli și Beșpınarlar. Ca urmare a unei informații conform căreia membri PKK duceau activități în această zonă, pe 5 martie 1994, la 6 ore dimineața, o perchezițiune a fost efectuată în satul Aydoğdu. Ca rezultat al focului de armă tras de trei teroriști din estul satului, o confruntare armată intensă a avut loc. La sfârșitul acestei confruntări care durase aproximativ o oră și jumătate, trei teroriști au fost găsiți morți. Aceștia erau V.U., cu codul de nume Mahir, fiul Dursunului, născut în 1971 și originار din satul Susuz (prefectura Șenkaya), cetățean sirian cu codul de nume Cengo și individ originar din Siirt (Eruh) cu codul de nume Rençber. Armele de foc ale celor trei bărbați au fost confiscate.

4.

Procesul-verbal de incident conținea de altfel următoarele informații.

Unitățile mecanizate ale batalionului comandamentului jandarmeriei Erzurum și unitatea mecanizată 1 din Șenkaya participaseră la confruntarea armată. De altfel, în cursul acestei confruntări, jandarmeria Erzurum

utilizase 2

300 gloanțe de puști de asalt G3, 2

500

gloanțe ale armelor MG-3, 200 gloanțe de pistol

de calibru 9

mm, 6

muniție de lance-bombe, 12 grenade

și 15

bombe ofensive, și jandarmeria Șenkaya utilizase 600 gloanțe standard, 1

500 gloanțe ale armelor MG-3, 950 cartuș de gloanțe de puști automate și 810 cartuș de gloanțe pentru perforation blindaje.

5.

Conform aceluiași proces-verbal, mai mult elemente au fost confiscate la locul incidentului, la lângă corpurile celor trei persoane decedate

: o armă de tip G3 și un încărcător, o coloană amovibilă și o coloană fixă pentru puști de asalt de tip Kalașnikov și patru încărcătoare, o bombă de autoapărare de fabricație rusă, doisprezece centuri muniție, trei rucsacuri și documente aparținând organizației teroriste PKK. Tot conform procesului-verbal, niciun membru al forțelor de ordine nu fusese rănit sau ucis în cursul confruntării armate.

6.

De altfel, pe 5 martie 1994, un jandar a stabilit o schiță sumară a locului incidentului.

7.

Tot pe 5 martie 1994, doi medici și un asistent au stabilit raport de examinare externă a corpurilor persoanelor ucise în prezența procurorului din Șenkaya și primarului din același oras. Raportul indica că nu existau documente de identitate sau documente putând atesta identitatea persoanelor decedate. Corpurile au fost numerotate. Numărul cinci a fost atribuit corpului individului cu codul de nume Rençber care a fost supus unui examen extern. Acest examen extern menționa următoarele constatări

: o intrare și ieșire a glonțului pe frunte

; o fractură a cutiei craniene

; două intrări de gloanțe pe latura stângă a dosului și alta sub clavicula stângă

; patru ieșiri de gloanțe pe dos și alta în apropiere de mamelonul drept

; o zgârietura de 5

cm la înălțimea toracelui cauzată de glont

; două intrări de gloanțe la nivel brațul stâng, una sub încheietura mâinii și alta sub cot

; o zgârietura de 4 cm pe genunchiul stâng cauzată de glont. Medicul legist a concluzionat că interesatul era decedat dintr-o fractură a cutiei craniene ca urmare a rănilor de glont suferite. El a estimat că nu era necesar să efectueze o autopsie clasică a corpului. Fotografii ale acestuia au fost luate. Corpul a fost remis primarului Șenkaya cu permisul de înhumare stabilit în aceeași zi.

8.

Pe 8 aprilie 1994, după exhumarea corpului purând numărul patru, procurorul din Șenkaya a remis rămășițele lui D.U., tatăl defunctului.

9.

În aceeași zi, ascultat de procurorul din Șenkaya, D.U. a declarat că fiul nu dăduse semne de viață timp de doi ani și că învățase despre decesul acestuia recent.

10.

Pe 13 mai 1994, după ce deschisese o anchetă împotriva douăzeci și opt de indivizi decedați la confruntarea armată survenit pe 5 martie 1994, pentru ajutor și apartenență la PKK și comiterea de acțiuni în numele acestei organizații, procurorul din Șenkaya s-a declarat incompetent

ratione

materiae

în favoarea procurorului de lângă curtea de siguranță a statului Erzincan.

11.

Pe 15 septembrie 1994, acesta din urmă a deschis o acțiune penală împotriva șase indivizi pentru ajutor și apartenență la PKK, comiterea de acțiuni în numele acestei organizații și încercare de răsturnare a ordinii constituționale stabilite.

12.

Tot pe 15 septembrie 1994, același procuror a dat o decizie de neîncepere a urmăririi datorită decesului persoanei cu codul de nume Rençber, decedat la confruntarea armată din 5

martie 1994.

2.

Identificarea unuia din corpuri retrouvé pe 5 martie 1994

13.

Pe 12 noiembrie 2009, reclamantul a depus o plângere penală devant procurorul din Șenkaya cerând identificarea indivizilor decedați la confruntarea armată din 5 martie 1994 pentru a ști dacă unu din ei era fratele.

14.

Pe 26 noiembrie 2010, referindu-se la decizia din 13

mai 1994, procurorul din Șenkaya a dat o decizie de neîncepere. El a indicat că ordonase pe 3 decembrie 2009 exhumarea corpurilor persoanelor decedate la confruntarea armată survenit pe 5

martie 1994. El preciza că direcția institutului medico-legal al Istanbulului stabilise că probe luate dintr-unu din corpuri îngropate –

și anume corpul numărul cinci care fusese atribuit corpului individului cu codul de nume Rençber

– aparțineau lui Mehmet Halil Beștaș, fratelui reclamantului.

În aceeași zi, oasele lui Mehmet Halil Beștaș au fost remise reclamantului și mențiunea „

decedat

" a fost înscrisă în registrul stării civile la numele defunctului.

15.

Conform informațiilor versate în dosar, decizia de neîncepere din 26

noiembrie 2010 a fost notificată reclamantului pe 20 decembrie 2010. Acesta nu a contestat această decizie devant curtea de asiste competentă.

3.

Plângerea depusă de reclamant pe 23 februarie 2011

16.

Pe 23 februarie 2011, reclamantul a deschis o acțiune penală devant procurorul din Erzurum, cerând dacă fratele, Mehmet Halil Beștaș, fusese arestat viu apoi executat la confruntarea armată survenit pe 5 martie 1994 în satul Aydoğdu între forțele de ordine și membrii PKK.

17.

Pe 28 aprilie 2011, procurorul din Erzurum a dat o decizie de neîncepere. Referindu-se la diferite acte de investigație conduse de procurorul din Șenkaya în 1994 și procesele-verbale stabilite de jandarmerie după confruntarea litigioasă, procurorul din Erzurum indica următoarele

: rezulta din ansamblul elementelor versate în dosar că Mehmet Halil Beștaș se ascundea cu doi alți membri PKK în sat pentru a întârzia perchezițiunea care trebuia condusă de forțele de ordine și a facilita fugia altor membri PKK prezenți în sat

; că Mehmet Halil Beștaș și cei doi alți indivizi fuseră găsiți morți ca urmare a confruntării survenit între ei și forțele de ordine

; că dosarul de anchetă nu conținea element de dovadă permițând a spune că Mehmet Halil Beștaș fusese ucis după ce fusese arestat viu

; că avocatul reclamantului formulase suspiciuni abstracte privind circumstanțele care înconjuraseră decesul apropiat de client, și că, în afara acestor suspiciuni, dosarul nu conținea niciun fapt sau element de dovadă permițând redeschiderea anchetei penale privind decesul lui Mehmet Halil Beștaș.

18.

Pe 23 mai 2011, reclamantul a contestat această decizie de neîncepere devant curtea de asiste din Diyarbakır.

19.

Pe 21 iunie 2011, după ce constatase că nu exista nicio neregulă în modul în care decizia contestată fusese dată, curtea de asiste a confirmat decizia de neîncepere din 28 aprilie 2011.

20.

Decizia curții de asiste a fost notificată reclamantului pe 7

iulie 2011.

21.

Invocând art. 2 al Convenției, reclamantul susține că procurorul din Șenkaya nu a cercetat dacă într-adevăr fusese o confruntare armată în ziua incidentului litigios. El susține că procurorul nu conduisese o anchetă permițând a determina dacă utilizarea forței era absolut necesară în circumstanțele cauzei. În acest sens, el emite ipoteza că fratele a fost executat de forțele de ordine. El susține de altfel că procurorul din Șenkaya nu determinase responsabilitatea militarilor competenți.

22.

Pe terenul articolului 6 al Convenției, reclamantul se plânge că ancheta penală condusă de parcher nu fusese promptă.

23.

Sub aspectul articolului 3 al Convenției, reclamantul explică că nu primise informații privind decesul fratelui până pe 12

noiembrie 2009, adică timp de cincisprezece ani. El susține a fi rămas în timp această perioadă într-o stare de frică și anxietate care s-ar analiza ca tratament inuman.

24.

În final, invocând art. 13 al Convenției, reclamantul se plânge de absență unei căi de atac în dreptul intern pentru a-și formula pretenții din art. 2 al Convenției.

A.

Cu privire la încălcarea articolului 2 al Convenției

25.

Reclamantul susține că fratele a fost ucis de forțele de ordine. De altfel, se plânge de insuficiență a anchetei penale conduse de autoritățile interne competente. El invocă articolele 2, 6 și 13 al Convenției.

26.

Curtea estimează că trebuie examinați grievurile reclamantului doar sub aspectul articolului 2 al Convenției, formulat după cum urmează în părțile relevante

în speță :

1.

Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege (...)

2.

Moartea nu este considerată a fi infligée în încălcare acestui articol în cazuri în care ar rezulta dintr-un recurs la forță absolut necesar

:

a)

pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale

;

b)

pentru a efectua o arestare regulară sau pentru a împiedica evadarea unei persoane regulat deținute

;

c)

pentru a represa, în conformitate cu legea, o revoltă sau insurecție.

»

27.

În speță, la lumina faptelor expuse și a documentelor prezentate de reclamant, Curtea constată că acesta susține că fratele a fost ucis de forțele de siguranță pe 5 martie 1994 și îngropat de municipalitate în teren comun al cimitirului Șenkaya. Ea observă că reclamantul a depus o plângere penală devant procurorul din Șenkaya, pe 12 noiembrie 2009, adică aproximativ cincisprezece ani și opt luni după data la care fratele a decedat. De atunci, în speță, Curtea estimează că trebuie să examineze titlu liminar chestiunea dacă reclamantul introduce cerere în termenul de șase luni în conformitate cu art. 35 § 1 al Convenției. În acest sens, ea reamintește că chestiune aplicării regulei șase-lunilor este o regulă de ordinul public și că ea are competență de a o aplica din oficiu (

Sabri

Güneș c. Turcia

[MC], nr.

27396/06, § 29, 29 iunie 2012).

28.

Curtea constată că faptele cauzei diferă de cele supuse atrage în afaceri privind alegații de dispariție ai apropiaților reclamantelor după arestare de forțe de ordine. Prin urmare, în examinare prezentei cauze, ea nu saurait aplica regula șase-lunilor cum o aplicase în afaceri privind dispariții persoane într-un context de conflict internațional sau stare urgență instituită într-un țară (

Varnava și alții c.

Turcia

[MC], nr.

16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, § 162, CEDO 2009,

Yetișen și alții c. Turcia,

nr.

21099/06, §§ 72-85, 10 iulie 2012,

Er și alții c.

Turcia

, nr.

23016/04, § 52, 31 iulie 2012, și

Mocanu și alții c.

România

[MC], nr.

10865/09, 45886/07 și 32431/08, § 267, CEDO 2014 (fragmente)).

29.

De atunci, Curtea va examina grievurile ridicate devant ea prin a distinge trei perioade, prima perioadă fiind cea cuprinsă între data decesului apropiat reclamantului și data la care acesta depuse o plângere devant procurorul din Șenkaya cu scopuri identificării corpului fratelui, și anume pe 12 noiembrie 2009, perioada secundă fiind cea care curgea după această dată și perioada a treia fiind cea care curgea după 23 februarie 2011.

1.

Cu privire la perioada cuprinsă între 5 martie 1994 și 12

noiembrie 2009

a.

Principii generale relevante

30.

Curtea reamintește că termenul șase-lunilor prevăzut la art. 35 § 1 al Convenției urmărește mai multe scopuri. Acest termen are ca scop prim a asigura securitate juridică garantând ca afaceri ridicând întrebări la Convenție pot fi examinate în termen rezonabil, și urmărește de altfel protecția autorităților și altor persoane interesate privind incertitudinea unde durata prelungită a timpului le-ar lăsa (

Sabri Güneș

, precitată, § 39,

El Masri c. „

ex-Republica Iugoslavă Macedonia

"

[MC], nr.

39630/09, § 135, CEDO 2012, și

Bayram și Yıldırım c. Turcia

(dec.), nr.

38587/97, CEDO 2002-III). Regula șase-lunilor marchează limitele temporale control putând fi condus de Curgea și semnalează individurilor și autorităților statului termenul dincolo care nu mai e posibil control (a se vedea, printre alții,

Dennis și alții c. Regatul Unit

(dec.), nr.

76573/01, 2

iulie 2002,

Sabri Güneș

, precitată, § 54,

El Masri,

precitată, § 136, și

Mocanu și alții

, precitată, § 259).

31.

Curtea reamintește că privind regula termenului șase-lunilor prevăzut la art. 35 § 1 al Convenției, incumb Curții cercetar dacă, la momentul introducerii cererei, reclamantul știa sau ar trebuit a ști de mai mult de șase luni că nicio anchetă penală efectivă era condusă. Curtea precizează că pasivitate care interesatul făcuse înainte depunerii plângeri penale devant autoritățile interne nu este în sine

relevantă pentru chestiune observării regulei șase-lunilor. Totuși, dacă Curtea trebui constata că reclamantul avea sau ar trebuit a avea cunoștință absență anchetei efective înainte depunerii plângeri devant autoritățile interne, este de la sine clar că cerere care ulterior sesiza Curtea trebui a fortiori

considerată tardivă (

Bulut și Yavuz c. Turcia

(dec.), nr.

73065/01, 28 mai 2002, și

Bayram și Yıldırım,

precitată) cu excepția dacă dovezi noi sau informații impunând autorităților proceda la supliment anchetă au apărut între

timp (

Brecknell c. Regatul

Unit

, nr.

32457/04, §

71, 27

noiembrie 2007,

Gürtekin și alții c. Cipru

(dec.), nr.

60441/13, 68206/13 și 68667/13, 11 martie 2014,

Kadri Budak

c. Turcia

, nr.

44814/07, §§

59-61, 9 decembrie 2014, și

Mocanu și alții

, precitată, § 272).

b.

Aplicarea principiilor precitate la speță

32.

În speță, în special privind perioada cuprinsă între 5 martie 1994, dată decesul apropiat reclamantului, și 12

noiembrie 2009, dată depunerii plângeri reclamantul, rezulta din elemente versate în dosar și din cuvintele reclamantului că acesta nu manifestase pentru a s-encrura sort fratelui decedat în satul Aydoğdu la confruntare armată survenit între forțe ordine și membri PKK pe 5 martie 1994 și îngropat în teren comun cimitirului Șenkaya. De altfel, rezulta documente versate în dosar de partea reclamant că tatăl unu din trei persoane ucise în același timp ca fratele reclamantul, la incident litigios, manifestase s-encrura sort fiu și procuror din Șenkaya remisese corp apropiat pe 8 aprilie 1994. De altfel, chiar presupunând că reclamantul nu știa decesul fratele în 1994, rezulta din greif din articol 2 Convenției că știa fratele dispăruse

; or, niciodată informase autoritățile competente privind dispariție.

33.

Curtea constată că, după incident denunțat, nici reclamantul nici alți apropiați defunct depuseseră plângere lângă procurorul competent. Reclamantul rămase inactiv timp aproximativ cincisprezece ani opt luni după decesul fratelui înainte depunerii plângeri, pe 12 noiembrie 2009, devant procuror din Șenkaya. Prin urmare Curtea estimează că retard constatat în speță datora inacțiune parte reclamant sau reprezentanții. Reclamantul nu întreprinsese de altfel nici o altă demarcă judiciară în Statul defendent înainte acestă dată. De altfel, Curtea observă că reclamantul nu avansat niciun motiv justifica perioadă inacțiune mai mult cincisprezece ani opt luni după surveniră incident litigios (

Bayram și Yıldırım,

și

Bulut și Yavuz

, decizii precitate). Ea constată că, după depunerea plângeri reclamant, investigații conduse consecutiv procuror competent permiseseră identificare apoi remitere, pe 26 noiembrie 2010, oaselor aparținând apropiat reclamantul, ca urmare operație exhumare realizată în cimitirul Șenkaya.

34.

În consecință, Curtea consideră că diferite acte investigații ordonate procuror după plângere reclamant dată 12 noiembrie 2009 privesc aspect procedural articolul

2 Convenției. Ea estimează că nu sunt de natură întrerupe curgere termen șase-lunilor privind aspect substantiv art. 2 Convenției (

Kadri Budak

, precitată, § 57).

35.

Rezultă, lumina aceste considerații și ținând cont elementele Curgea dispune, că grievurile reclamantul din circumstanțele înconjurat decesul fratele, care ar datori agiții forțe ordine, și absență anchetei penale dusă subiect autorități interne competente până 12 noiembrie 2009 –

dată depunerii plângeri interesatul devant procuror din Șenkaya

– sunt tardive trebuie respinse, aplicare art. 35 §§ 1 și 4 Convenției.

2.

Cu privire la perioada cuprinsă între 12 noiembrie 2009 și 26

noiembrie 2010

36.

Chiar atunci când evenimente cauză derulaseseră ceva ani auparavant, posibil ca dezvoltări noi survenit de atunci rezulte obligație conduct anchetă nouă, de exemplu ca urmare descoperire element dovadă nou susceptibil face lumină evenimente litigioase (

Brecknell

, precitată, § 71). Amploare obligație conduct anchetă nouă va varia funcție natură dovadă nouă informație descoperită. O asemenea anchetă poate în anumiți cazuri limita verificare fiabilitate element dovadă descoperit. Autoritățile naționale competente pot legitimă lua în considerare posibilitate conduce anchetă stadiu atât târziu. Totuși, scurgere timp poate inevitabil obstacle privind determinare loc găsit martor sau evaluare fiabilitate mărtură relativ incident cauza (

Treskavica c.

Croația

, nr.

32036/13, §

62, 12 ianuarie 2016, și

Sayğı c. Turcia

, nr.

37715/11, §

48, 27 ianuarie 2015).

37.

Curtea constată că după 12 noiembrie 2009, dată depunerii plângeri reclamant devant procuror din Șenkaya, oase aparținând fratele interesatului descoperite. Existau deci după dată fapte noi permițând relansa anchetă penală relativ decesul apropiat reclamantul. Pentru Curgea, descoperire oase cauza, identificare lor măsuri luate după 12 noiembrie 2009 constituiau dezvoltări importante, de natură relansa obligație procedurală investiga decesul apropiat reclamantul (

Brecknell

, precitată, § 69, și

Kadri Budak

, precitată, § 59).

38.

De aceea incumb Curții examinare la prezent diferite măsuri luate sau acte ordonate autoritățile interne competente cunoaște al grievurilor reclamantul din articol

2 Convenției luat volet procedural atâta măsura concernează elemente fapt postive 12 noiembrie 2009 (

Gasyak și alții c. Turcia

, nr.

27872/03, §§ 60 și 63, 13 octombrie 2009, și

Treskavica,

precitată, § 47,).

39.

La acest sens, Curtea reamintește obligație Statul conduc anchetă efectivă considerată jurisprudență ca obligație inerentă art. 2 Convenției, care cere în special dreptul viață este „

protejat prin lege

". Deși manquement această obligație poate avut consecințe dreptul protejat articol

13 Convenției, obligație procedurală art. 2 precitat obligație distinctă. Poate da naștere constat „

ingerință

" distinctă independentă. Concluzie aceasta rezulta fapt Curgea a constant examinat chestiune obligații procedurale separat chestiune respectare obligație materială și concluzionat, caz, încălcare distinctă articol 2 luat volet procedural și că, diverse ocazii, încălcare obligație procedurală fu aleasă absență pretenție relativ aspect material dispoziție (

Armani Da Silva

c. Regatul Unit

[MC], nr.

5878/08, §

231, 30 martie 2016).

40.

De altfel, articol

2 Convenției nu impune autoritățile obligație satisface orice cerere măsură investigație putând formulată apropiată victimă cursul anchete (

idem

, §

236).

41.

În speță, d'după elemente dosar supus apreciere parte reclamant și atâta măsura trebuie examinează aspect procedural articol 2 Convenției relativ acte efectuate procuror din Șenkaya după 12

noiembrie 2009, Curtea constată d'emblée că acesta identificase oase unu din persoane îngropate după confruntare armată survenit 5 martie 1994 aparținând fratelui reclamantul.

42.

Curtea constată că în speță, ca urmare plângeri reclamant depuse 12 noiembrie 2009, procuror din Șenkaya a dat 26 noiembrie 2010 o decizie neîncepere. Rezulta din informații documente versate în dosar că decizie notificată reclamantul 20 decembrie 2010 în timp ce acesta introduce cerere devant Curgea 7 ianuarie 2012, fără contestare decizie devant curtea asiste competentă.

43.

Rezultă, lumina acestor considerații și ținând cont elementele Curgea dispune, că grievurile reclamantul din circumstanțele înconjurat decesul fratele, care ar datori agiții forțe ordine, și absență anchetei penale dusă subiect autoritățile interne competente până 20 decembrie 2010 –

dată notificării decizie neîncepere procuror din Șenkaya

– trebuie respinse neepuizare căilor de atac interne, aplicare art. 35 §§ 1 și 4 Convenției.

3.

Cu privire la perioada posterioară 23 februarie 2011

44.

Curtea observă apoi procuror din Erzurum, sesizat 23 februarie 2011 reclamant, examinase grievurile acestuia aportase elemente răspuns decizie neîncepere dată 28 aprilie 2011, chiar dacă acestea contestate interesatul. Procuror atunci reexaminase elemente dovadă versate în dosar afacere. Stabilise fratele reclamantul doi alți indivizi, membri PKK, ascunseseră în sat unde confruntare armată loc 5 martie 1994 pentru, pe de mână, întârzia perchezițiune putând y condusă forțe ordine și, pe mână, facilita fugia alți membri PKK prezenți în sat.

45.

Curtea estimează atunci procuror din Erzurum fondat pe apreciere rezonabilă elemente dovadă versate în dosar admite confruntare armată loc între forțe ordine și membri PKK, printre care gasea fratelul reclamantul. Rezulta decizie procuror și documente versate în dosar anchetă că confruntare locul cadrul luptă armată dusă forțe siguranță împotriva membri PKK sud-estul Turciei. Curtea observă de altfel procuror din Erzurum relevasea dosar anchetă nu conținea element dovadă putând permite concluzionare fratele reclamantul fusese ucis după arestat viu. Curtea opinie procuror din Republică atunci luat măsuri rezonabile dispunea obține dovezi relativ fapte cauza.

46.

Curtea consideră anchetă permisesea de altfel determina recurs forță agenți Stat justificase circumstanțele cauzei. Ținând cont scurgere timp de la surveniră fapte litigioase, ea nu convinsă că nouă audiere marturi aurait putut aduce mai mult clarificări utilizare forță agenți Stat în cursul incident litigios. De asemenea, tot ținând cont scurgere timp, estimează nouă expertiză criminalistică nu aurait permis determina distanță gloanțe fuseseră trase forțe ordine

; de atunci, manquement asemenea nu saurait el însuși analizat deficiență anchetei duse după 12 noiembrie 2009.

47.

Rezultă această parte cerere manifestă lipsa temei trebuie respinsă aplicare art. 35 §§ 3 a) și

4 Convenției.

B.

Cu privire la încălcarea articolului 3 al Convenției

48.

Reclamantul declară resimți profund dezastru cauza circumstanță ar rămas fără știri fratelui până 12

noiembrie 2009. El denunță încălcare art. 3 Convenției, formulat după cum urmează

:

Niciuna nu poate fi supusă torturii nici pedepse sau tratamente inumane degradante.

»

49.

Lumina raționament dezvoltat ci-înainte volet substanțial art. 2 Convenției (paragrafe 32-35 ci-sus), ținând cont elementele ea dispune, considerând autoritățile naționale competente nu identificaseră fratele reclamantul perioada cauza, Curtea concluzionează grievul reclamantul din articol

3 Convenției tardiv trebuie respins aplicare art. 35 §§ 1 și 4 Convenției.

Pentru aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Declară

petiția inadmisibilă.

Făcut limba franceză apoi comunicat scris 12 octombrie 2017.

Stanley Naismith

Julia Laffranque

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-10-11
0,94
ÖZGÜÇ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39649/10 Methiye et Ahmet ÖZGÜÇ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 octobre 2016 en une Chambre composée de : Julia Laffranque, présidente, Işıl
CtEDO 2020-02-11
0,94
ÖZDÜ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 16941/05 Murat ÖZDÜ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 11 février 2020 en un comité composé de : Valeriu Griţco, président, Arnfinn Bårdsen, Peete
CtEDO 2007-12-04
0,94
PEKTAȘ ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 73722/01 présentée par Şiyar PEKTAŞ et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 décembre 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, pré
CtEDO 2001-10-09
0,94
HULKİ GÜNEȘ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28490/95 présentée par Hulki GUNES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 octobre 2001 en une chambre composée de MM. J.-
CtEDO 2003-05-06
0,94
MEMIS contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 42593/98 présentée par Yusuf MEMİŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 6 mai 2003 en une chambre composée de MM.
Sursă