ȘEN v. TURKEY

Decizia nr. 81492/12 Erol ȘEN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 13 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 septembrie 2012, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Erol Șen, este un național turc, născut în 1986 și reținut în Kocaeli. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Boğatekin, un avocat practicant la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 martie 2012, reclamantul a fost arestat pe suspiciune de a fi membru al unei organizații armate ilegale. La 9 martie 2012, el a fost adus la judecător la Curtea din Istanbul Assize, care a ordonat detenția sa împotriva rezidenției. La 26 aprilie 2012, procurorul public din Istanbul a depus o acuzație în fața Curții Assize din Istanbul, acuzând reclamantul de a fi membru al unei organizații armate ilegale și desfășoară activități care vizează distrugerea unității statului. În audierea din 16 august 2012 a fost respinsă cererea reclamantului de eliberare. Reclamantul a depus obiecție împotriva acestei decizii. Camera Curtei din Istanbul Assize și-a respins obiecția. În prezentarea hotărârii, Curtea a luat în considerare opinia scrisă a procurorului public care nu a fost comunicată reclamantului sau reprezentantului său. La 11 iunie 2013, Curtea din Istanbul Assize a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la un total de douăzeci de ani și trei La o dată neespecificată, această decizie a fost susținută de Curtea de Casație. COMPLAINTA 10. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 §§ 4 și 5 din Convenție că nu are un remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției anterioare și lipsa de compensare în temeiul legislației interne în ceea ce privește lipsa unui remediu eficace. Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile de recurs interne, deoarece decizia finală privind plângerile reclamantului a fost prezentată la 28 septembrie 2012 și că, prin urmare, ar fi putut să solicite Curții Constituționale. 12. Reclamantul a contestat această afirmație. 13. După examinarea aspectelor principale ale noii remedii în fața Curții Constituționale, Curtea a constatat că Parlamentul turc a încredințat instanței cu competențe care i-au permis, în principiu, să furnizeze remediere directă și rapidă pentru încălcarea drepturilor și libertăților protejate de convenție, în ceea ce privește toate deciziile care au devenit finale după 23 de ani. Septembrie 2012, și a declarat-o ca remediu care urmează să fie utilizat (a se vedea Hasan Uzun c. Turcia (dec.), nr. 10755/13, §§ 68-71, 30 aprilie 2013). 14. În acest caz, decizia finală privind plângerile reclamantei a fost prezentată de Curtea Istanbul Assize la 28 septembrie 2012. Prin urmare, aceasta a intrat în jurisdicția temporală a Curții Constituționale. 15. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a recoursurilor interne. Din aceste motive, Curtea declara în unanimitate cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2016. Hasan Bakırcı Ksenija Președintele adjunct al grefierului Turković

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 81492/12

Erol ȘEN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13

September 2016 as a Committee composed of:

Ksenija Turković,

President,

Jon Fridrik Kjølbro,

Georges Ravarani,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 22 September 2012,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

1.

The applicant, Mr Erol Șen, is a Turkish national, who was born in 1986 and is detained in Kocaeli. He was represented before the Court by Mr

H.

Boğatekin, a lawyer practising in Istanbul.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

4.

On 6 March 2012 the applicant was arrested on suspicion of membership of an illegal armed organisation.

5.

On 9 March 2012 he was brought before a judge at the Istanbul Assize Court who ordered his detention on remand.

6.

On 26 April 2012 the Istanbul public prosecutor filed an indictment with the Istanbul Assize Court, accusing the applicant of membership of an illegal armed organisation and carrying out activities aimed at breaking up the unity of the State.

7.

At the hearing held on 16 August 2012 the applicant’s request for release was rejected. The applicant filed an objection against this decision. Subsequently, on 28 September 2012 the 17

th

Chamber of the Istanbul Assize Court dismissed his objection. In delivering its decision, the court took into consideration the written opinion of the public prosecutor that had not been communicated to the applicant or his representative.

8.

On 11 June 2013 the Istanbul Assize Court convicted the applicant as charged and sentenced him to a total of twenty three years and three

months’ imprisonment and a fine.

9.

On an unspecified date this decision was upheld by the Court of Cassation.

COMPLAINTS

10.

The applicant complained under Article 5 §§ 4 and 5 of the Convention that he did not have an effective remedy to challenge the lawfulness of his pre-trial detention and of the lack of compensation under domestic law in respect of the lack of an effective remedy.

THE LAW

11.

The Government maintained that the applicant had not exhausted the domestic remedies, as the final decision regarding the applicant’s complaints had been delivered on 28 September 2012 and that therefore he could have applied to the Constitutional Court.

12.

The applicant contested that assertion.

13.

Having examined the main aspects of the new remedy before the Constitutional Court, the Court found that the Turkish Parliament had entrusted that court with powers that enabled it to provide, in principle, direct and speedy redress for violations of the rights and freedoms protected by the Convention, in respect of all decisions that had become final after 23

September 2012, and declared it as a remedy to be used (see

Hasan Uzun v.

Turkey

(dec.), no. 10755/13, §§ 68-71, 30 April 2013).

14.

In the present case, the final decision concerning the applicant’s complaints was delivered by the Istanbul Assize Court on 28

September 2012. Accordingly, it fell within the Constitutional Court’s temporal jurisdiction.

15.

In view of the foregoing, the Court concludes that the application must be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non

‑

exhaustion of domestic remedies.

For these reasons, the Court, unanimously,

Declares

the application inadmissible.

Done in English and notified in writing on 6 October 2016.

Hasan Bakırcı

Ksenija Turković

Deputy Registrar

President