Decizia nr. 60485/10 Burhan GÖK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 17 mai 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Milan Blaško, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 18 august 2010, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 27 iulie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL, dl Burhan Gök, este un național turc, născut în 1984 și trăiește în Mardin. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 ianuarie 2008, reclamantul a fost arestat pe suspectul de a fi membru al unei organizații teroriste ilegale. La 2 februarie 2008, Curtea Mardin Magistrate a plasat reclamantul în detenție la încarcerare. La 6 mai 2008, procurorul public din Diyarbakır a depus o acuzație în fața Curții Assize din Diyarbakır, acuzând reclamantul de aderare la o organizație teroristă ilegală. La 26 ianuarie 2010, 3 februarie 2011, 17 martie 2011 și 26 Decembrie 2011 reclamantul a solicitat eliberarea de la detenție în reținere. Aceste cereri au fost respinse de către Diyarbakır Assize Court fără a desfășura o audiere orală. La 20 aprilie 2012 Diyarbakır Assize Court a eliberat reclamantul. Potrivit celor mai recente informații din dosar, procedurile sunt încă în așteptare. COMPLAINTS 10. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 §§ 3 și 4 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare și lipsa unui remediu eficace pentru a contesta legalitatea detenției. În baza articolelor 5 §§ 3 și 4 din Convenție, reclamantul s-a plâns că durata detenției anterioare a fost excesivă și că instanța care și-a respins cererea de eliberare de la detenție în reținere nu a avut nici o audiere. 12. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, cu o scrisoare din 27 de ani. Iulie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 13 Declarația prevăzută după cum urmează: „Declar că Guvernul Republicii Turciei propune să plătească ex grația. pentru reclamant, dl Burhan Gök, suma de 4.800 euro (patru mii și opt sute) în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 60485/10. Această sumă, care este considerată adecvată în funcție de jurisprudența Curții, acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și se plătește în lira turcă, fără orice impozit care poate fi aplicabil. Suma este plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul consideră că, în cazul în cauză, durata detenției reclamantului în reținere și faptul că remediul disponibil reclamantului nu era în conformitate cu cerințele stabilite de jurisprudența Curții, nu a respectat standardele prevăzute la art. 5 § 3 și § 4 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului ( Cahit Demirel c. Turcia, nr. 18623/03. 7 iulie 2009). Guvernul invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să elimine cazul din listele sale, în conformitate cu art. 37 din Convenție.” 14. Reclamantul nu a prezentat niciun răspuns la declarația guvernului. 15. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). art. 37 § (c) permite Curții, în special, să scoată o probă din lista sa, dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 16. De asemenea, acesta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 17. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, § 75-77, CEDH 2003 VI; WAZA SP. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 18. Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practicile sale privind plângerile privind durata detenției (de exemplu, Cahit Demirel c. Turcia , nr. 18623/03, 7 iulie 2009) și lipsa unei audieri orale în determinarea licenței detenției (de exemplu, Altınok c. Turcia , nr. 31610/08, 29 noiembrie 2011, și Nikolova c. Bulgaria [GC], nr. 31195/96, § 58, CEDO 1999 II). 19. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificată continuarea examinării cererii (art. 37 §§ §§ c) 20. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 21. Curtea consideră că această sumă ar trebui convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data plății și plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul nerespectării acestei perioade, dobânzile simple se plătesc cu valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. 22. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 23. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 5 §§ § 3 și 4 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 9 iunie 2016. Milan Blaško Ksenija Turković Președintele adjunct al grefierului interimar
Application no. 60485/10
Burhan GÖK
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 17
May 2016 as a Committee composed of:
Ksenija Turković,
President,
Jon Fridrik Kjølbro,
Georges Ravarani,
judges,
and Milan Blaško,
Acting
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 18 August 2010,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 27 July 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Burhan Gök, is a Turkish national, who was born in 1984 and lives in Mardin.
2.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On 29 January 2008 the applicant was arrested on suspicion of being a member of an illegal terrorist organisation.
5.
On 2 February 2008 the Mardin Magistrates’ Court placed the applicant in detention on remand.
6.
On 6 May 2008 the Diyarbakır public prosecutor filed an indictment with the Diyarbakır Assize Court, accusing the applicant of membership of an illegal terrorist organisation.
7.
On 26 January 2010, 3 February 2011, 17 March 2011 and 26
December 2011 the applicant applied for his release from detention on remand. These applications were rejected by the Diyarbakır Assize Court without holding an oral hearing.
8.
On 20 April 2012 Diyarbakır Assize Court released the applicant.
9.
According to the latest information in the case file, the proceedings are still pending.
10.
The applicant complained under Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention about the length of his pre-trial detention and the lack of an effective remedy to challenge the lawfulness of the detention.
11.
Relying upon Articles 5 §§ 3 and 4 of the Convention the applicant complained that the length of his pre-trial detention had been excessive and that the court which dismissed his application for release from detention on remand had not held a hearing.
12.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 27
July 2012, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
13.
The declaration provided as follows:
“I declare that the Government of the Republic of Turkey offers to pay
ex gratia
to the applicant, Mr Burhan Gök, the amount of 4,800 (four thousand and eight hundred) Euros in respect of the application registered under no. 60485/10.
This sum, which is considered to be appropriate in the light of the jurisprudence of the Court, covers any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and shall be paid in Turkish Liras, free of any tax that may be applicable. The sum shall be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. The payment will constitute the final resolution of the case.
The Government considers that in the present case, the length of the applicant’s detention on remand and the fact that the remedy available to the applicant was not in accordance with the requirements established by the case-law of the Court, failed to meet the standards enshrined in Article 5 § 3 and 5 § 4 of the European Convention on Human Rights (
Cahit Demirel v. Turkey, no.18623/03. 7 July 2009).
The Government respectfully invites the Court to declare that it is not justified anymore to continue the examination of the application and to strike the case out of its lists in accordance with Article 37 of the Convention.”
14.
The applicant did not submit any response to the declaration of the Government.
15.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
16.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
17.
To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
(preliminary objections) [GC],
no.
‑
VI;
WAZA SP. z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June 2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no.
28953/03, 18
September 2007).
18.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the length of detention (see, for example,
Cahit Demirel v. Turkey
, no.
18623/03, 7
July 2009) and the lack of an oral hearing in determination of the lawfulness of the detention (see, for example,
Altınok v.
Turkey
, no.
31610/08, 29 November 2011, and
Nikolova v. Bulgaria
[GC], no.
1999
‑
II).
19.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 §
1
(c)).
20.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 § 1
in fine
).
21.
The Court considers that this amount should be converted into currency of the respondent State at the rate applicable at the date of payment, and paid within three months from the date of notification of the Court’s decision issued in accordance with Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to settle within this period, simple interest shall be payable on the amount in question at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points.
22.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).
23.
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 5 §§ 3 and 4 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 § 1 (c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 9 June 2016.
Milan Blaško
Ksenija Turković
Acting Deputy Registrar
President