FOGOROS v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
FOGOROS v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 14 septembrie 2016 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 10533/16 Radu-Gabriel FOGOROS împotriva României depusă la 15 februarie 2016 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Radu-Gabriel Fogoros, este un cetățen român care s-a născut în 1965 și trăiește în Brașov. El este reprezentat în fața Curții de către dl V. Tudor, avocat practicant în Codlea. Faptele cazului, prezentate de solicitant, sunt similare cu cele prezentate în Asociația “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011) și Alecu și alții c. România (n. 56838/08 și 80 alte cazuri, §§§ 5-14, 27 În ianuarie 2015 se încadrează în același context istoric și se referă la aceleași proceduri penale interne. În ceea ce privește reclamantul, faptele pot fi rezumate după cum urmează. La 22 decembrie 1989, reclamantul a fost rănit de împușcări în Brașov, în timpul evenimentelor care au dus la răsturnarea regimului comunist. Investigația penală privind evenimentele care au avut loc în noaptea 22-23 Decembrie 1989 în Brașov a fost obiectul cauzei nr. 158/P/1990 înaintea biroului procurorului militar Brașov. Prin decizia din 28 decembrie 1994 a fost întreruptă procedura în acest caz. Prin decizia din 30 august 1999, autoritățile militare de acuzare au anulat decizia din 28 decembrie 1994, având în vedere că ancheta era incompletă și că „nu existau dovezi care să justifice exonerarea de la răspunderea penală persoanele care aveau obligația de a direcționa și de a coordona acțiunile serviciilor... Într-o dată neespecificată în 1990, în cadrul dosarului nr. 97/P/1990, procurorul a deschis o anchetă penală separată privind utilizarea violenței la București și a altor orașe românești în ultimele zile ale lunii decembrie 1989. Prin decizia din 9 ianuarie 2006, autoritățile militare în judecată au ordonat să se alăture dosarului privind investigația privind represiunea fatală din Brașov în cazul nr. 97/P/1990. În timpul investigațiilor procurorului militar au fost adoptate mai multe decizii în care deciziile au fost anulate, acuzațiile au fost anulate și jurisdicția a fost renunțată la alte autorități interne. În septembrie 2000 și 28 iunie 2006, reclamantul a făcut declarații și s-a alăturat procedurii penale ca partid civil. După intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală în februarie 2014, jurisdicția asupra cazului a fost renunțată la biroul procurorului militar, iar cazul a fost reînregistrat în temeiul nr. 11/P/2014. La 14 octombrie 2015, biroul procurorului a încheiat ancheta, constatând că plângerile au fost parțial condamnate, parțial supuse unei amniște și parțial nefondate. De asemenea, a constatat că unele dintre faptele care au fost investigate nu au putut fi clasificate drept infracțiuni penale, iar unele sunt judicata res Această decizie pare să fi fost anulată, ancheta fiind încă în așteptare în fața autorităților interne. COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 din Convenție despre lipsa unei anchete penale eficace de către autoritățile pentru a pedepsi cei răspunzător pentru prejudiciul său de împușcare, susținut în timpul evenimentelor din decembrie 1989 la Brașov. Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață (a se vedea Asociația „21 decembrie 1989” și alții c. România , nr. 33810/07 și 18817/08, §§ 133-35, 24 mai 2011), a fost ancheta în acest caz în încălcarea articolului 2 din Convenție?