CASE OF VLASOV AND BENYASH v. RUSSIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 2 of Protocol No. 4 - Freedom of movement-{general} (Article 2 para. 2 of Protocol No. 4 - Freedom to leave a country);Pecuniary damage - claim dismissed (Article 41 - Pecuniary damage;Just satisfaction);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF VLASOV AND BENYASH v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant, dl Aleksey Yurievich Vlasov, s-a născut în 1957 și trăiește la Moscova. La 6 octombrie 2008, dl Vlasov a solicitat Serviciului Federal pentru Migrație un pașaport de călătorie care să-i permită să meargă în străinătate. La 27 octombrie 2008, Curtea de district Golovinskiy din Moscova l - a condamnat pentru contrabandă și l - a condamnat după cum urmează: „... pedeapsa sub formă de trei ani de închisoare nu trebuie pusă în aplicare și trebuie considerată condiționată cu o perioadă de trei ani de probă. Pentru a cere dl Alexey Vlasov să raporteze autorității responsabile cu executarea condițională a condamnărilor de două ori pe lună, și să informeze [autoritatea respectivă] cu privire la orice schimbare de reședință ...” 9. La 11 noiembrie 2008, cererea de pașaport de călătorie a fost refuzată prin trimitere la faptul că a primit o sentință de trei ani suspendată a căror perioadă de suspendare nu a expirat încă. 10. Reclamantul, dl Vlasov, a solicitat revizuirea judiciară a refuzului. 11. La 3 iunie 2009, Curtea de district Butyrskiy din Moscova a susținut că refuzul este legal, declarând următoarele: „Argumentul dlui Vlasov în sensul că hotărârea Curții de district Golovinskiy din 27 octombrie 2008 conține o listă exhaustivă de restricții în timpul perioadei de probă care nu include o restricție privind părăsirea Rusiei și care, în opinia reclamantului, nu contrazice interpretarea expansivă a funcționarilor de stat, art. 15 alineatul (4) din Legea privind procedurile de intrare și ieșire care prevede o restricție privind dreptul de a pleca în străinătate în cazul condamnării efective și suspendate. O persoană care are o condamnare suspendată este un infractor condamnat care îndeplinește o condamnare și poate fi eliberată de pedeapsa numai după expirarea perioadei de suspendare. Perioada de suspendare a dlui Vlasov expiră la 14 ianuarie 2012 și după expirarea condamnării penale a dlui Vlasov va fi petrecută în conformitate cu art. 86 din Codul penal. Până atunci, dl Vlasov este un infractor care îndeplinește o sentință, care este un motiv pentru restricționarea dreptului său de a pleca în străinătate.” 12. La 18 august 2009, Curtea de Oraș din Moscova a respins un recurs împotriva hotărârii Curții de District. Acesta a susținut: „Argumentele că dl Vlasov a fost supus restricțiilor care depășesc cele impuse de condamnarea sa și că a fost obligat să îndeplinească condamnarea în cadrul Federației Ruse, în timp ce el a trebuit să se ocupe de interesele sale comerciale și să își îndeplinească sarcinile în străinătate, nu sunt motive pentru a anula hotărârea corectă [a instanței de primă instanță].” 13. Al doilea reclamant, dl Mikhail Mikhaylovich Benyash, s-a născut în 1977 și trăiește în Sochi. 14. La 31 august 2011, Curtea de district Tsentralnyy din Sochi a condamnat dl Benyash de extorcare și l-a condamnat la trei ani de închisoare, suspendat timp de trei ani. A fost eliberat în sala de judecată. La 12 octombrie 2011, Curtea Regională Krasnodar a susținut condamnarea în apel. 15. La 5 decembrie 2011, Serviciul Federal de Migrație a refuzat cererea dlui Benyash de pașaport de călătorie, menționând că a fost arestat la 1 septembrie 2010 și că, în conformitate cu informațiile disponibile, procedura penală împotriva acestuia era încă în așteptare. 16. Reclamantul, dl Benyash, a solicitat revizuirea judiciară a refuzului. 17. La 28 iunie 2012, Curtea de District Tsentralnyy din Sochi a susținut refuzul drept legitim: „...în timp ce condamnarea din 31 august 2011 nu este încă cheltuită, dl Benyash este un infractor condamnat și, în consecință, refuzul [de documente de călătorie] nu încălcă drepturile sale”. 18. La 29 noiembrie 2012, Curtea Regională Krasnodar a respins recursul, susținând raționamentul Curții de District. 19. La 11 aprilie 2013, Curtea Regională l-a refuzat să recurgă la instanța de cassare.