LATUS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
-
- Comunicată guvernului
LATUS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2024)
Publicat la 6 ianuarie 2025 CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 15233/24 Maria LATUS împotriva Republicii Moldova depusă la 15 mai 2024 comunicată la 11 decembrie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusul eșec al autorităților interne de a proteja reclamantul și sora ei de violență în mâinile rudei lor apropiate, inclusiv de a asigura aplicarea corectă a unei ordine de protecție, de a investiga și de a sancționa funcționarii pentru inacțiunile sau motivele pasive care au dus la moartea sorei solicitante. Reclamantul și sora ei (L.E.) locuiau împreună cu rudele lor apropiate (M.G.). Reclamantul susține că ea și sora ei au fost supuși la violență domestică de către M.G. de mulți ani. La 16 mai 2019 reclamantul a fost agresat de către M.G.
în casa ei. Un raport medical elaborat în aceeași zi a menționat multiple coaste fracturate. Rănile au fost clasificate ca leziuni corporale severe. Când a sunat poliția, la 16 mai 2019, reclamantul a menționat că sora ei era încă în casă și că era în pat și a avut nevoie de protecție. Poliția a inițiat proceduri penale privind acuzațiile de violență domestică (art. 201/1 alineatul (3) litera (a) din Codul Penal), în special pentru că au infligit leziuni corporale grave reclamantului. Ordine de protecție La 23 mai 2019, reclamantul, asistat de un avocat, a cerut o ordine de protecție pentru ea. În cererea ei, ea a remarcat că a existat o istorie de violență fizică și psihologică, inclusiv față de sora ei.
În aceeași zi, instanța și-a acordat cererea, emitend o ordonanță de protecție timp de nouăzeci de zile, pentru durata în care M.G. a trebuit să părăsească reședința comună, să se abțină de orice contact cu reclamantul și să rămână cel puțin 200 m departe de ea. La 27 mai 2019 reclamantul s-a plâns la poliție în legătură cu nerespectarea ordinului de protecție a M.G., menționând că ea a fost frică de a reveni acasă. Poliția a inițiat proceduri penale pentru încălcarea ordinului de protecție de către M.G. La 05 iunie 2019, deoarece M.G. a refuzat să părăsească casa reclamantului și a continuat să fie agresiv, se bazează pe dispozițiile Codului de procedură penală, și anume art. 185, reclamantul a solicitat biroul de procuror să dețină M.G.
și mai târziu să solicite detenția preliminară pentru aceasta din urmă. La 08 iunie 2019, în timp ce M.G. a fost acasă cu L.E., el a profitat de handicapul ei și a atacat-o, provocând moartea ei. Poliția a inițiat proceduri penale împotriva M.G. pentru acuzații de crimă și l-a arestat. Curtea de district Chisinau a condamnat M.G. pentru toate conturile și l-a condamnat la opt luni de închisoare pentru încălcarea ordinului de protecție, 12 ani de închisoare pentru crimă și șapte ani de închisoare pentru violență domestică. La 10 iunie 2019, reclamantul, asistat de avocatul ei, a solicitat instituția de proceduri penale și disciplinare împotriva ofițerului de poliție, a investigatorului penal și a procurorului pentru a nu răspunde în mod prompt la plângerile și cererile reclamantului, ceea ce a condus la uciderea surorii ei.
La 17 ianuarie 2024, după mai multe seturi de proceduri, apelul reclamantului a fost respins în cele din urmă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 (în ceea ce privește sora ei) și al articolului 3 (în ceea ce privește ea) din Convenția privind eșecul autorităților interne de a proteja reclamantul și sora ei de violență în mâinile rudei lor apropiate, inclusiv pentru a asigura aplicarea corectă a ordinului de protecție, pentru a investiga și sancționa oficialii pentru inacțiunea sau reacția pasivă care a dus la moartea L.E. A existat o încălcare a articolului 2 (în ceea ce privește sora reclamantului) și a articolului 3 (în ceea ce privește reclamantul însuși) din Convenția?
În special, având în vedere faptul că autoritățile erau conștienți de pericolul reprezentat de relația apropiată a reclamantului, au respectat obligația lor pozitivă de a lua toate măsurile necesare pentru a-și proteja drepturile, astfel cum se prevede la art. 2 (în ceea ce privește sora reclamantului) și la art. 3 (în ceea ce privește reclamantul însuși) din Convenția (a se vedea Osman c. Regatul Unit) , 28 octombrie 1998, Raporturi de hotărâri și decizii 1998-VIII, și Eremia c. Republica Moldova , nr. 3564/11, 28 mai 2013)? Statul a reacționat în mod corespunzător la presupusul nerespectat al autorităților interne relevante, care nu a protejat drepturile reclamantului și sorei sale în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție?
În special, având în vedere obligațiile procedurale prevăzute în art. 2 și art. 3 (a se vedea Salman c. Turcia) [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost ancheta în acest caz în încălcarea Convenției? În acest sens, autoritățile de investigare au efectuat o anchetă eficace privind posibila inactivitate din partea ofițerilor/prosecutorilor de poliție, după cum pretinde reclamantul?
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.