GEORGIAN YOUNG LAWYERS' ASSOCIATION v. GEORGIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
GEORGIAN YOUNG LAWYERS' ASSOCIATION v. GEORGIA (CtEDO, 2016)
Comunicat la 29 septembrie 2016 CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 2703/12 GEORGIAN JOVELEWERS’ ASSOCIATION împotriva Georgiei depusă la 4 ianuarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Asociația Tinerilor Avocați din Georgia (GYLA), este o entitate juridică înregistrată în temeiul legii georgiene la 1994, cu sediul său situat la Tbilisi. Este reprezentat în fața Curții de către dna Katsitatze și dna Jomarjidze, avocații care practică în Tbilisi. Reclamantul este o organizație non-guvernamentală care a fost înființată cu scopul de a proteja drepturile omului, statul de drept și democrația prin asistența juridică, promovarea și schimbul de cunoștințe, monitorizarea proceselor judiciare și de aplicare a legii din țară. La 15 iunie 2009, sediul poliției Tbilisi a fost dispersat în mod puternic de forțele speciale de poliție, dispersarea care a determinat numeroase manifestanți care au primit leziuni fizice care variază de la natura minoră la natura gravă. Reclamantul a fost una dintre primele organizații neguvernamentale din țară care a solicitat public, în aceeași zi, ca o anchetă penală să fie lansată în utilizarea presupusă excesivă a forței de către poliție. 5. La 16 iunie 2009, Ministerul Internul a publicat o declarație conform căreia nouă ofițeri de poliție au primit sancțiuni disciplinare minore – variand de la o reprimare la suspendarea temporară a sarcinilor oficiale – în legătură cu incidentul din 15 iunie 2009. În aceeași zi, 16 iunie 2009, reclamantul a solicitat Ministerului să-l informeze cu privire la numele celor nouă ofițeri de poliție care au primit sancțiunile disciplinare. Nu a urmat niciun răspuns. La 28 iulie 2009, reclamantul a depus la Minister o plângere ierarhică cu privire la lipsa de răspuns la cererea anterioară de informații. Ulterior, prin decizia din 20 august 2009, ministrul adjunct al Interneului a refuzat să divulge informațiile solicitate de solicitant. Ea a declarat că numele ofițerilor de poliție sancționați erau date cu caracter personal și nu puteau fi publice fără consimțământul persoanelor în cauză, precum și pentru considerații de securitate. La 22 octombrie 2009, reclamantul a depus o acțiune judiciară împotriva Ministerului. A fost respinsă ca nefondată de Curtea Municipală Tbilisi și de Curtea de Apel Tbilisi la 3 decembrie 2010 și, respectiv, 16 februarie 2011. Instanțele au susținut în întregime poziția ministrului adjunct. La 30 mai 2011, Curtea Supremă a adoptat o decizie de respingere a recursului reclamantului în privința punctelor de drept ca fiind inadmisibilă. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 10 din Convenție cu privire la refuzul Ministerului Internului de a divulga numele ofițerilor de poliție care au fost sanctionați pentru forța de utilizare excesivă în cursul incidentului din 15 iunie 2009. Pot fi menționate art. 10 din Convenție, având în vedere circumstanțele factuale ale prezentului caz, să garanteze reclamantului dreptul de acces la informațiile deținute de Ministerul Internului (compară Roche c. Regatul Unit [GC], nr. 32555/96, § 172, CEDH 2005-X cu autoritățile mai recente în acest sens, cum ar fi Társaság a Szabadságjogokért v. Ungaria , nr. 37374/05, §§ 26 și 27 aprilie 2009 și Österreichische Vereinigung zur Erhaltung, Stärkung und Schaffung c. Austria , nr. 39534/07, § 34, 28 noiembrie 2013)? În afirmativ, a existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, în special a dreptului său de a primi informații, în contravenție cu art. 10 din Convenție? În ce măsură sunt obligațiile și responsabilitățile inerente activităților reclamantului ca organizație neguvernamentală neprofit relevantă cererii sale și marja de apreciere a statului în acest domeniu?