T.B. c. SUISSE

Comunicat la 29 septembrie 2016 SECȚIUNEA a treia Cerere nr. 1760/15 T.B. împotriva Elveției formulată la 19 decembrie 2014 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl T.B., este un resortisant elvețian născut în 1990. Președintele secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de reclamant [art. 47 alineatul (4) din Regulamentul de procedură]. B. Meyer Löhrer, avocat în Zurich. Circumstanțele din speță Reclamantul a fost condamnat de tribunalul de minori competent la o pedeapsă de patru ani pentru crimă, viol și constrângere sexuală. Instanța a însoțit această condamnare de o măsură de protecție în forma unui loc specializat închis. ÎN APROAPE cei 22 de ani ai reclamantului și, astfel, sfârșitul plasamentului, a fost ordonată o plasare în scopuri de asistență în cadrul unității de securitate (Sicherheitstrakt) a unei închisori pentru minori (Justindvolzuganstalt) cu prelungirea tratamentelor psihologice inițiate în cadrul instituției.

Deplasarea a fost prelungită ulterior. Cererile de eliberare a reclamantului au fost respinse, iar organismele interne, inclusiv Tribunalul Federal, au confirmat plasarea reclamantului. Reclamantul susține că plasarea sa a avut loc fără temei legal și că nu este plasată într-o instituție adecvată. În fața Curții, reclamantul susține că a avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (1) din Convenția 1.1. Amplasarea reclamantului, ordonată la 20 iunie 2012 în temeiul fostului articol 397a al. 1 (înlocuit prin art. 426 al. 1 din Codul civil), a fost decretată în conformitate cu căile legale. 1.2. Reclamantul a fost plasat într-o instituție adecvată în urma deciziei Tribunalului Districtual (Bezirksamt) din Lenzburg din 20 iunie 2012

Communiquée le 29 septembre 2016

TROISIÈME SECTION

Requête n o 1760/15 T.B. contre la Suisse introduite le 19 décembre 2014

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. T.B., est un ressortissant suisse né en 1990. Le président de la section a accédé à la demande de non ‑ divulgation de son identité formulée par le requérant (article 47 § 4 du règlement). Il est représenté devant la Cour par M e B. Meyer Löhrer, avocat à Zurich. Les circonstances de l’espèce Le requérant fut condamné par le tribunal de mineurs compétent à une peine de prison de quatre ans pour meurtre, viol et contrainte sexuelle. Le tribunal accompagna cette condamnation d’une mesure de protection en la forme d’un placement en établissement spécialisé fermé. A l’approche des 22 ans du requérant et ainsi la fin du placement, un placement à des fins d’assistance dans l’unité de sécurité ( Sicherheitstrakt ) d’une prison pour mineurs ( Jugendvollzugsanstalt ) avec prolongation des traitements psychologiques amorcés dans l’établissement fut ordonné.

Le placement fut prolongé par la suite. Des demandes des libérations du requérant furent rejetés et les instances internes, y compris le Tribunal fédéral, confirmé le placement du requérant. Le requérant fait valoir que son placement est intervenu sans base légale et qu’il n’est pas placé dans une « institution appropriée » comme imposée par la loi. GRIEFS Devant la Cour, le requérant soutient qu’il y a eu violation de l’article 5 § 1.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? 1.1. Le placement du requérant, ordonné le 20 juin 2012 en vertu de l’ancien article 397a al. 1 (remplacé par l’article 426 al. 1 du code civil), a ‑ t ‑ il été ordonné « selon les voies légales » ? 1.2. Le requérant a-t-il été placé dans une institution appropriée à la suite de la décision de l’office du district ( Bezirksamt ) de Lenzburg du 20 juin 2012 ?