KAYA AND OTHERS v. TURKEY

Comunicat la 3 octombrie 2016 SECȚIUNE Cererea nr. 62018/12 Tarik KAYA și alții împotriva Turciei depusă la 22 septembrie 2012 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa ilegalitate a arestării și deținerii reclamanților în timpul rezidenților în contextul unei anchete penale inițiate împotriva acestora în acuzarea de aderare la o organizație teroristă, adică. ancheta KCK (Uniunea Comunităților Kurdistane). Reclamanții erau membri ai diferitelor sindicate, afiliate la KESK (Confederarea Sindicatului Muncitorilor Sectorului Public - Kami Emekcileri Sendikaları Konfederasyonu ). Reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, astfel cum se prevede la art. 35 § 1 din Convenție? În special, a fost cererea individuală în fața Curții Constituționale o soluție eficace în sensul prezentei dispoziții? Care este relevanța deciziei Curții Constituționale în aplicare a celui de-al treilea reclamant, dl İzzettin Alpergin, (depunerea nr. 2013/385 din 14 iulie 2015) în acest sens? Reclamanții au fost privați de libertate în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, dosarul de anchetă (oficiul procurorului public Ankara - nr. 2011/1268) conține fapte și informații care ar satisface un observator obiectiv că reclamanții ar fi putut comite presupusul infracțiunii? Având în vedere faptul că Curtea este capacitatea caracterizării care trebuie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea, de exemplu, Akdeniz v. Turcia , nr. 25165/94, § 88, 31 mai 2005; Aksu v. Turcia [GC], nr. 4149/04 și 41029/04, § 43, CEDH 2012; și Bouyid v. Belgia [GC], nr. 23380/09, § 55, CEDH 2015) și având în vedere prezentarea reclamanților (a se vedea, în special, punctele 20 și 21 din formularul de cerere), au existat o încălcare a drepturilor reclamanților în temeiul articolelor 10 și/sau 11 din Convenție?

Communicated on 3 October 2016

SECOND SECTION

Application no. 62018/12

Tarik KAYA and others

against Turkey

lodged on 22 September 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the alleged unlawfulness of the applicants’ arrest and detention on remand within the context of a criminal investigation initiated against them on the charge of membership of a terrorist organisation, i.e. the KCK (the Kurdistan Communities Union) investigation. The applicants were members of various trade unions, affiliated to the KESK (the Confederation of Public Sector Workers’ Union -

Kamu Emekçileri Sendikaları Konfederasyonu

). They rely on Article 5 of the Convention.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Have the applicants exhausted all effective domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention? In particular, was individual application to the Constitutional Court an effective remedy within the meaning of this provision? What is the relevance of the Constitutional Court’s decision in application brought by the third applicant, Mr

İzzettin Alpergin, (application no. 2013/385 dated 14 July 2015) in this respect?

2.

Were the applicants deprived of their liberty in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, did the investigation file (Ankara public prosecutor’s office - no. 2011/1268) contain facts and information which would satisfy an objective observer that the applicants might have committed the alleged offence?

3.

Bearing in mind that the Court is the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see, for instance,

Akdeniz v. Turkey

, no.

25165/94, § 88, 31 May 2005;

Aksu v. Turkey

[GC], nos. 4149/04 and 41029/04, § 43, ECHR 2012; and

Bouyid v. Belgium

[GC], no.

23380/09, §

55, ECHR 2015) and having regard to the submissions of the applicants (see, in particular, paragraphs 20 and 21 of the application form), has there been a violation of the applicants’ rights under Articles 10 and/or 11 of the Convention?