Šmajgl împotriva Sloveniei

Reclamantul s-a născut în 1959 și este în prezent reținut în închisoarea Dob. Reclamantul a fost implicat într-o afacere care furnizează servicii sexuale online, care a fost înregistrată în Všenory în Republica Cehă. El a cooperat cu anumite întreprinderi olandeze și americane. În septembrie 2001 a apărut un litigiu între reclamantul și partenerii săi olandezi, unul dintre ei fiind H.C.Z., care a dorit să își întrerupă cooperarea. După întâlnirea cu H.C.Z., împreună cu bodyguardul său E.M.L., de asemenea un național olandez, la Praga, la 14 septembrie 2001, reclamantul a conectat unul dintre studiourile implicate în producție la rețeaua partenerului său american. La 18 septembrie 2001, reclamantul, fratele său M.Š.

și un alt cetățean sloven, A.S., au fost într-o vilă din Všenory, unde reclamantul și-a înființat studioul. Reclamantul a aranjat o altă întâlnire cu H.C.Z., așa că în seara aceasta a apărut la vila însoțită de bodyguardul său E.M.L. Doamna M.S. și alte trei persoane au fost prezente, de asemenea, în vilă. Reclamantul, M.Š., H.C.Z. și E.M.L. Apoi s-a întâlnit în dormitor, unde H.C.Z. a fost împușcat. După împușcare, reclamantul, M.Š. și A.S. a fugit de locul crimei și, în cele din urmă, s-a întors în Slovenia. Mulțumită și speriată, E.M.L. a fost mai târziu în acea seară găsită de poliție ascunzându-se în tufișuri din apropiere. În cursul anchetei preliminare, la 19 și 20 septembrie 2001, autoritățile cehe au interogat E.M.L., care a declarat că H.C.Z.

a fost ucis de solicitant. E.M.L. a furnizat o descriere detaliată a reclamantului și un cont al evenimentelor în cauză. A declarat că a venit la Praga împreună cu șeful său H.C.Z. și făcuse cunoștința reclamantului cu câteva zile înainte de împușcare, adăugând că la prima întâlnire reclamantul a apărut ostil cu el. E.M.L. L-a reîntâlnit pe reclamant o scurtă dată înainte de seara din 18 septembrie. 10. Potrivit E.M.L., în seara în cauză, reclamantul a cerut o întâlnire cu H.C.Z., deci el și E.M.L. a condus la vila din Všenory. Ușa le-a fost deschisă de un tânăr, care mai târziu a fost identificat ca A.S. O femeie pe care o cunoșteau și înainte – doamna M.S. - stătea în camera de zi. H.C.Z. a fost chemat în dormitor, în timp ce E.M.L.

Așteptați în fața ușii de dormitor deschise. Reclamantul și un alt om E.M.L. Nu știam că stau în cameră. E.M.L. a descris celălalt om ca arata mult ca reclamantul, aproape geamănul său, doar mai mare. În timp ce acel om nu a vorbit și nu a făcut nimic, reclamantul a scos imediat o armă de la spate, îndreptat spre fruntea lui H.C.Z. și a tras la el. După prima lovitură, E.M.L. Întoarce-te și a început să fugă. În coridor a trecut A.S. și a fugit prin ușa principală, în stradă și în tufișuri. E.M.L. a declarat că a auzit o altă împușcătură fiind concediată înainte să evadeze de la vilă. Apoi a văzut reclamantul și A.S. Urmează-l, dar după o căutare de zece minute au plecat, și curând după aceea a auzit o mașină care se duce departe de vilă foarte repede.

11. De asemenea, anchetatorii au examinat o serie de martori implicați în afacerile reclamantului, printre care M.S., care au declarat că reclamantul a avut un interes special în ceea ce privește armele de foc. În ziua împușcăturii, M.S. a fost în camera de zi împreună cu reclamantul, A.S., și fratele reclamantului M.Š., pe care a descris-o ca fiind un om care arata mai în vârstă decât reclamantul. Când soneria a sunat, A.S. a deschis ușa și doi oameni au intrat în living. Potrivit M.S., reclamantul și M.Š. Erau în dormitor când H.C.Z. și E.M.L. a intrat în camera de zi. H.C.Z. s-a dus înainte în dormitor, în timp ce E.M.L. Stătea la ușa dormitorului. Imediat după H.C.Z. A intrat în dormitor, M.S.

Am auzit patru până la cinci împușcături. E.M.L. A fugit, și reclamantul și A.S. L-am urmărit. Potrivit M.S., M.Š. De asemenea, a fugit după E.M.L., cu o armă în mână. Încă două femei și un bărbat au fost prezente la casă și au auzit împușcăturile, dar nu au fost martori la împușcătură. Au declarat că A.S. și reclamantul nu le-ar permite să cheme poliția la început, dar după ce cei trei bărbați au lăsat una dintre femeile chemate poliția. 12. În plus față de luarea declarațiilor martorilor, autoritățile cehe au examinat și înregistrat locul crimei și au efectuat un examen forense al organismului H.C.Z. și un examen balistic al gloanțelor și cazurilor găsite la locul împușcării. După încheierea anchetei, procurorul competent a acuzat reclamantul de uciderea H.C.Z.

Inculparea a fost depusă în judecată la 10 octombrie 2001. Cu toate acestea, având în vedere că reclamantul s-a reîntors în Slovenia și a început în mod voluntar săvârșirea unei condamnații la închisoare pentru o infracțiune neafiliată, autoritățile cehe au contactat autoritățile slovene, încercând să preia procedurile împotriva reclamantului. 13. În ianuarie 2002, jurisdicția asupra cazului a fost transferată Curții de District Novo Mesto. În cazul în care judecătorul investigator a interogat la 2 august 2002, reclamantul a declarat că H.C.Z. și E.M.L. Au venit la vilă amenințandu-i. E.M.L. a fost purtat o armă și a forțat reclamantul să se culce pe podea, în timp ce H.C.Z. A fugit în dormitor.

Reclamantul a auzit unele conmoții și apoi câteva focuri au fost concediate. Câteva clipe mai târziu E.M.L. a părăsit vila. Reclamantul l-a urmărit afară și a văzut un alt necunoscut stând afară lângă mașină. Reclamantul a înțeles că E.M.L. celălalt om a ordonat să aducă întăriri și să ucidă oamenii din vilă. E.M.L. Apoi s-a dus spre pădure în apropiere. Reclamantul s-a întors înăuntru și a văzut cadavrul H.C.Z. în dormitor. Reclamantul, M.Š. și A.S. Mai târziu a plecat în mașina lor, dar se temea să meargă la poliție pentru teamă de a fi ucisă. 14. Într-o declarație făcută la 26 iunie 2002 fratele reclamantului M.Š. a mărturisit uciderea lui H.C.Z. El a fost ulterior interogat de judecătorul investigator la 21 august 2002 și a declarat că a fost trezit de sosirea H.C.Z.

și E.M.L. Cu o zi înainte, a cumpărat o armă pentru protecție de la concurenții de afaceri ai reclamantului, pe care i-a pus sub pernă. Auziți vizitatorii, M.Š. A băgat arma în centură și a ieșit din pat. Ușa de la dormitor s-a deschis brusc și H.C.Z. a venit în cameră, în timp ce un alt om cu pielea întunecată (E.M.L.) stătea la ușă, ținând ceva în mână. M.Š. a auzit cineva spunând "Are o armă", și a înțeles că a fost E.M.L. care ținea o armă. M.Š. i-a scos propria armă și l-a arătat la H.C.Z. Pentru a arăta că s-ar apăra dacă ar fi atacat. Cu toate acestea, H.C.Z. A râs și s-a apropiat de el, așa că M.Š. A tras o lovitură de avertizare la podea. H.C.Z. totuși s-a apropiat de el și l-a lovit în față.

M.Š. Apoi l-a împușcat în apărare; totuși, H.C.Z. l-a atacat și a încercat să-l împingă la pământ. Când M.Š. a reușit să se elibereze de gripul H.C.Z., el a concediat din nou, de data asta lovind H.C.Z. care s-a rătăcit și a căzut în pat. M.Š. a declarat că ținea arma la nivelul taliei, încercând în același timp să se elibereze de strângerea H.C.Z., și că împușcăturile au fost trase din acea poziție. 15. Potrivit lui M.Š., el și H.C.Z. au fost singurii doi oameni în dormitor, reclamantul și A.S. după ce a fost forțat să se culce pe podea de la E.M.L. Când M.Š. S-au uitat în cealaltă cameră se ridică de pe podea. Reclamantul și A.S. I-a spus lui M.Š. că o altă persoană stătea în fața vilei. Erau toți speriați, așa că și-au împachetat lucrurile și au plecat.

M.Š. a adăugat că a aruncat arma la prima oprire pe autostradă, încă în Republica Cehă. 16. La 20 septembrie 2002 A.S. a fost interogat de judecătorul investigator și a declarat că a deschis ușa când clopotul a sunat. Reclamantul a ieșit și din dormitor. H.C.Z. și E.M.L. a intrat în vilă, E.M.L. Comandarea A.S. și reclamantul de a sta pe podea în coridor. E.M.L. ținea o armă. H.C.Z. S-a mutat mai departe în camera de zi. A.S. Apoi a auzit două sau trei împușcături care au fost concediate în vilă. A așteptat câteva momente și când și-a ridicat capul, E.M.L. S-a dus. M.Š. a ieșit în coridor, ținând arma în mână. Reclamantul, A.S. și M.Š. Apoi s-a dus în dormitor să verifice H.C.Z., pe care au găsit-o moartă.

17. La 1 octombrie 2002, biroul procurorului de stat de district a depus o acuzație pe reclamant cu crimă. La audierea de judecată efectuată de Curtea de District Novo Mesto, reclamantul și-a schimbat declarația, susținând că atunci când soneria a sunat el a fost în dormitor colectând unele documente legate de afaceri, în timp ce fratele său M.Š. s-a întins pe pat. El a auzit sunete hissing din cealaltă cameră, așa că a plecat să verifice ce se întâmplă, dar a fost oprit la ușa dormitorului de la H.C.Z., care l-a apucat pe piept cu o mână și a semnalizat la E.M.L. cu cealaltă. H.C.Z. a târât reclamantul din dormitor și peste camera de zi și apoi s-a întors în dormitor. Reclamantul l-a văzut pe fratele său ridicându-se de la pat și îndreptându-și arma la H.C.Z.

Între timp, E.M.L., care avea o armă în mână, a ordonat reclamantului să se culce pe podea. În genunchi, reclamantul a văzut H.C.Z. Lovește-l pe M.Š. în dormitor, și el a văzut de asemenea că M.Š. ținea o armă. Apoi a auzit patru împușcături. După ce s-a oprit împușcătura, E.M.L. A fugit, strigând că toate au fost terminate. Reclamantul, care l-a urmărit, a văzut o silueta unui alt om în picioare lângă o mașină parcat afară. Reclamantul, M.Š. și A.S. s-au temut de represalii pentru moartea lui H.C.Z., așa că au scăpat repede. 18. Când se confruntă cu incoerențele dintre declarația sa anterioară făcută în cursul anchetei și contul pe care l-a dat la proces, reclamantul a explicat că nu a vrut să implice fratele său în moartea lui H.C.Z.

și că a fost în stare de sănătate proastă atunci când a dat declarația anterioară. 19. Fratele reclamant M.Š. Din nou a afirmat că a aruncat arma cu care a împușcat H.C.Z. Odată ce au ajuns pe autostradă, au început să se simtă mai în siguranță. În plus, M.Š. a declarat că el nu credea că el ar putea fi înșelat pentru fratele său, deoarece reclamantul era mai puternic construit și îmbrăcat într-un mod de clasă superioară. 20. Pe baza analizei legisle privind locul crimei și dosarul prezentat autorităților slovene de către autoritățile cehe, un raport balistic a fost elaborat de un expert balistic, F.S. El a găsit că H.C.Z. au suferit trei răni de împușcătură, una în fața pieptului, alta în partea dreaptă a stomacului și a treia în brațul stâng.

Expertul a găsit că H.C.Z. a fost împușcat în stomac la o gamă de mai puțin de 10 cm; totuși, butoiul de armă nu i-a atins corpul în momentul impactului. Cu toate acestea, gloanțele care au lovit brațul stâng H.C.Z. și piept au fost concediate de la mai mult de 50 cm distanță. Având în vedere că două gloanțe și trei cazuri de cartușe au fost găsite la locul crimei, F.S. presupunem că o lovitură a lovit peretele, fie direct, fie după ce a provocat o rană la brațul stâng H.C.Z., și că forța impactului a provocat distrugerea glonțului. Un alt glonț a fost găsit în pieptul lui H.C.Z., în timp ce glonțul care a intrat în stomac i-a ieșit din corp sub lama umărului. Potrivit expertului, la momentul împușcăturii H.C.Z.

A intrat în cameră, în timp ce trăgătorul era în cameră, trage toate cele trei împușcături în picioare. având în vedere aceste considerații, F. a fost de părere că conturile evenimentelor oferite de E.M.L. a fost atât posibil, cât și mai similar decât contul dat de M.Š., care nu a fost deloc posibil. Nicio tragere nu a fost trasă la podea, și nici o tragere nu a fost trasă în timp ce trăgătorul și H.C.Z. au fost în contact direct, astfel cum a fost descris de M.Š. 21. În plus, a fost elaborat un raport medical care stabilește cauza decesului H.C.Z., pe baza dosarului ceh. Expertul medical A.Š. l-am găsit pe H.C.Z. a murit ca urmare a sângerării interne care a fost cauzată de traumatisme cauzate de rănile împușcături în corpul său.

A fost lovit de două sau trei gloanțe, de două ori de la o distanță de peste 50 cm și o dată de la o distanță de mai puțin de 10 cm. Având în vedere direcția gloanțelor și unghiul la care au intrat în corpul H.C.Z., A.Š. a concluzionat că trăgătorul și victima stăteau în picioare unul față de celălalt și că victima era de aproximativ 20 de cm mai înaltă decât cel trăgător. De asemenea, A.Š. a confirmat faptul că rănile la corpul H.C.Z. au fost în conformitate cu contul dat de E.M.L., în timp ce contul M.Š. nu corespundea concluziilor forense. 22. E.M.L. a fost convocat la audiere, dar nu a apărut. Cu toate acestea, reclamantul a solicitat ocazia să-l examineze încrucișat pentru a clarifica circumstanțele împușcării și pozițiile exacte ale tuturor celor care se aflau în dormitor la momentul material.

M.S. și alți doi martori nu au apărut nici la audierea de judecată. Curtea de judecată a hotărât să citească declarațiile pe care le-au formulat în cursul anchetei. 23. La 17 ianuarie 2003, Tribunalul districtului Novo Mesto a constatat că reclamantul a fost vinovat de asasinarea H.C.Z. și l-a condamnat la treisprezece ani de închisoare. 24. Atât procurorul de district, cât și reclamantul au apelat împotriva hotărârii, cât și la 12 iunie 2003, Curtea Superioră Ljubljana a acordat apelul procurorului, creștend condamnarea la 15 ani de închisoare a reclamantului. 25. Reclamantul a depus o cerere de protecție a legalității (apel la punctele de drept, un recurs juridic extraordinar) în fața Curții Supreme, care a fost acordată la 19 mai 2005. Reclamarea reclamantului că ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a examina E.M.L.

și alți martori străini s-au dovedit a fi bine justificați, iar cazul a fost trimis la Curtea de District pentru reexaminare cu instrucția ca reclamantul să primească posibilitatea de a încrucișa E.M.L., care a fost considerat martor-cheie în cazul împotriva lui. 26. În timpul reexaminării, Curtea de district Novo Mesto a obținut un raport balistic elaborat de experții cehi, care a corespuns concluziilor expertului sloven F.S. despre numărul de focuri de armă și traiectoarele gloanțelor. Cu toate acestea, reclamantul care își recăpătase libertatea de atunci a obținut un raport elaborat de un alt expert balistic, V.M., care a criticat anumite puncte ale raportului elaborat de expertul F.S. În special, V.M.

a considerat că imaginile ar fi putut fi trase dintr-o gamă mai apropiată decât cea stabilită de F.S., și că concluzia acesteia din urmă că H.C.Z. au fost în picioare la momentul impactului nu a fost susținut de dovezile materiale disponibile. În acest sens, reclamantul a solicitat Curtea de District să numească un nou expert balistic și să efectueze o reconstrucție 3D specială a scenei crimei. 27. Curtea de District a convocat, de asemenea, E.M.L., M.S. și un anumit A.B., care a fost, de asemenea, implicat în serviciile de internet cu conținut sexual interactiv, să depună mărturie la audierea programată pentru 15 noiembrie 2005. Cu toate acestea, în acea dată nici unul dintre martori nu a apărut în fața instanței, de aceea Curtea de District a solicitat asistență juridică de la autoritățile judiciare cehe și olandeze, cerea omologilor săi străini să audă cei trei martori în prezența reclamantului.

28. La 13 ianuarie 2006 M.S. a fost interogat de Curtea Locală din Hradec Králové, Republica Cehă, în prezența reclamantului și a avocatului său. M.S. Din nou a depus mărturie că în seara evenimentelor în cauză, H.C.Z. și E.M.L. a venit în camera de zi cerând reclamantul. Apoi H.C.Z. s-a dus în dormitor, în timp ce E.M.L. s-a oprit la ușă. M.S. nu mi-a amintit că au auzit voci, dar imediat după H.C.Z. a intrat în M.S. Am auzit patru sau cinci împușcături care au fost trase în dormitor. M.S., speriat, a intrat în colțul camerei și l-a văzut pe E.M.L. rulare prin cameră, urmat de solicitant, A.S. și M.Š., care ținea o armă. Cu toate acestea, M.S. a subliniat că ea nu a putut vedea în dormitor și nu a putut spune cine a tras focul.

29. La 28 martie 2006, judecătorul investigator al Curții Regionale de la Haga, a examinat E.M.L., care a dat în esență același cont de evenimente ca în timpul anchetei, reiterand că el a fost în întregime convins că persoana care a împușcat H.C.Z. a fost reclamantul, în timp ce un alt om foarte asemănător cu reclamantul a fost prezent, de asemenea, în dormitorul în care a avut loc împușcarea. E.M.L. a declarat că el nu ar fi dispus să apară la procesul din Slovenia sau în Republica Cehă pentru că se temea de viața sa, adăugând că este pregătit să coopereze, dar numai în Olanda. 30. Judecătorul investigator a auzit, de asemenea, A.B., care a depus mărturie că reclamantul a lucrat pentru el în Republica Cehă, dar apoi a încercat să își preia afacerea și l-a amenințat de mai multe ori, de asemenea cu o armă.

În plus, A.B. a declarat că a avertizat H.C.Z. despre solicitant, dar cele din urmă nu ar fi intimidate și lăsate la Praga oricum. 31. În audierea din 12 aprilie 2006, Curtea de district Novo Mesto a stabilit că reclamantul și avocatul său nu au fost notificați cu privire la interogarea E.M.L. și A.B. din cauza urgenței chestiunii. Curtea a hotărât să ceară autorităților olandeze să ofere reclamantului posibilitatea de a încrucișa aceste martori; totuși, judecătorul de investigare al Curții Regionale de la Haga a refuzat să permită reclamantului să participe personal la examinare, constatând că siguranța martorilor ar putea fi în pericol și că ar putea să nu fie dispus să prezinte o declarație.

După ce a fost informat cu privire la decizia judecătorului olandez de investigare, reclamantul a insistat, la ședința din 16 iunie 2006, că ar trebui să i se acorde posibilitatea să se confrunte personal cu E.M.L., altfel declarația acesteia ar trebui exclusă din dovezi. 32. A doua examinare a E.M.L. și A.B. la 4 iulie 2006 s-a desfășurat în prezența avocatului reclamantului, care le-a pus o serie de întrebări, unele dintre care au fost pregătite anterior de către solicitant. Mărturia A.B. se referă în principal la rolul său și al reclamantului în afacerile în care au fost implicați în Republica Cehă. În ceea ce privește mărturia E.M.L. cu privire la împușcarea H.C.Z., a fost în mare măsură în conformitate cu declarațiile sale anterioare; totuși, atunci când a cerut să se identifice pe planul de podea al dormitorului în cazul în care împușcarea a avut loc locația reclamantului și a fratelui său M.Š., E.M.L.

a arătat poziții opuse celor pe care le-a arătat atunci când a fost interogat de poliția cehă în 2001 și de judecătorul olandez de investigare pentru prima dată. Alertat la similaritatea dintre reclamant și fratele său, E.M.L. a răspuns că el a recunoscut cu siguranță reclamantul la momentul material. Când a fost întrebat dacă el încă putea recunoaște reclamantul și M.Š. și să facă distincție între ei, E.M.L. a răspuns că el a văzut reclamantul doar de două ori, dar a crezut că el îl poate recunoaște, deși el nu poate spune acest lucru cu certitudine. Cu toate acestea, el a recunoscut că, deoarece el a văzut doar fratele reclamantului M.Š. O dată, și că foarte scurt, el nu a fost sigur că el încă putea spune diferența dintre ei.

În sfârșit, E.M.L. a subliniat din nou faptul că el nu a fost dispus să participe la procesul din Slovenia, adăugând că nici el nu ar accepta să fie interogat prin legături video dacă acest lucru ar însemna că reclamantul l-ar putea vedea. 33. Declarațiile E.M.L. și A.B. au fost citite mai târziu la ședința din fața Curții de District Novo Mesto, în conformitate cu regulile procedurii penale interne (art. 340 § 1 din Legea privind procedura penală), care prevede că declarația unui martor poate fi citită dacă locuiește în străinătate și nu apare la o audiere, în ciuda faptului că este convocat. Audierea mărturiei E.M.L., reclamantul a comentat că E.M.L. a schimbat pozițiile lui și ale fratelui său în timpul împușcăturii, ceea ce înseamnă că a confundat pe cei doi frați unul pentru celălalt.

34. Între timp, la 24 aprilie 2006, poliția de trafic Šmarje pri Jelšah a oprit reclamantul și a găsit o armă în mașina lui. Reclamantul a declarat ofițerilor că arma a fost folosită în uciderea din 2001 în Republica Cehă. El a afirmat mai mult la proces că fratele său M.Š. i-a spus unde a aruncat arma înapoi în 2001. Întoarcerea din Republica Cehă, unde a fost la auzul M.S., reclamantul a plecat să găsească arma. M.Š. a susținut raportul reclamantului privind evenimentele prin specificarea că nu a aruncat arma, după cum s-a afirmat anterior. De fapt, el l-a ascuns sub o placă de beton și a desenat mai târziu o hartă care arata locația aproximată a pistolului, astfel încât reclamantul ar putea să-l găsească.

Expertul balistic F.S. a stabilit că arma corespunde modelului și calibrul utilizat în uciderea H.C.Z. În plus, arma era curată și uleiată, fără urme de coroziune sau alte imperfecțiuni. F.S. astfel a concluzionat că arma nu ar fi putut fi lăsată în liber timp de câțiva ani. Experții balistici cehi au confirmat că gloanțele și cartușele prezentate de autoritățile slovene se potrivesc cu gloanțele și cartușele găsite la locul crimei și în corpul lui H.C.Z. și, fără îndoială, au fost concediate din aceeași armă. 35. În plus, expertul balistic F.S. și expert medical A.Š. au fost auzite de Curtea de District Novo Mesto și au explicat concluziile rapoartelor lor. Reclamantul, neconvingut de declarațiile lor, și-a reiterat cererea de continuare a analizei balistice și o reconstrucție 3D a scenei crimei; totuși, Curtea de District și-a respins cererea.

36. La 12 septembrie 2006, Curtea de district Novo Mesto a pronunțat o hotărâre prin care a constatat reclamantul vinovat de uciderea H.C.Z. și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Remarcarea faptului că reclamantul nu poate fi prezent la examinarea E.M.L. și A.B. în Țările de Jos din cauza hotărârii judecătorului olandez de investigare, care a căzut dincolo de competența instanțelor slovene, Curtea de District a concluzionat totuși că, având în vedere că avocatul reclamantului a fost prezent și, în plus, a prezentat întrebări scrise de reclamant ambii martori, drepturile reclamantului de apărare nu au fost încălcate. 37. În plus, Curtea de District a explicat că a refuzat cererea reclamantului de o reconstrucție forense în 3D, deoarece cererea expertului balistic F.S.

de a numi un alt expert balistic, Curtea de District a subliniat că orice îndoieli ridicate de raportul balistic elaborat de expertul apărării V.M. au fost eliminate de interogarea experților F.S. și A.Š. la audiere. 38. În concluzia sa că a fost reclamantul care a împușcat H.C.Z., Curtea de District s-a bazat pe mărturia acordată de E.M.L. Curtea a remarcat că, atunci când a fost examinat încrucișat de avocatul reclamantului, E.M.L. a confundat poziția reclamantului și a M.Š. pe planul de etaj al dormitorului, dar totuși a constatat că declarația sa cu privire la identitatea trăgătorului a fost convingătoare, deoarece el a cunoscut reclamantul și a menținut pe parcursul procedurii că l-a văzut tragând o armă și tragând o șansă la H.C.Z.

Contul dat de E.M.L. a fost mai mult confirmat de dovezi legistice și mărturia M.S. privind secvența evenimentelor. În plus, s-a remarcat că M.S. Nu l-am văzut pe E.M.L. poartă o armă, după cum a fost susținut reclamantul, M.Š. și A.S. 39. În ceea ce privește motivul reclamantului pentru împușcarea H.C.Z., Curtea de District a examinat în detaliu rolul său în activitatea în care a fost implicat și a făcut referire la litigiul său aparent cu partenerii olandezi. În sfârșit, instanța a subliniat numeroase discrepanțe dintre declarațiile reclamantului prezentate în cursul anchetei și la proces, precum și faptul că arma cu care H.C.Z. au fost uciși au fost găsite în posesia reclamantului. Curtea de District nu a crezut declarația reclamantului și a M.Š.

că arma a fost ascunsă sub o placă de beton alături de o autostradă cehă și apoi a găsit ani mai târziu, intact și uleiat, de către solicitant. În ceea ce privește mărturia M.Š., instanța a considerat nesigur. În special, s-a constatat că contul lui M.Š. privind împușcarea nu a fost susținut de dovezile forense luate la locul crimei sau de rănile de intrare și ieșire găsite pe corpul lui H.C.Z.. 40. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii, susținând, printre altele, argumentul că ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a examina E.M.L. în persoană, fie în sala de judecată, fie prin video link. 41. La 1 februarie 2007, Curtea Superioră Ljubljana a respins recursul reclamantului. Acesta a concluzionat că Curtea de District a evaluat în mod corespunzător dovezile și că drepturile de apărare ale reclamantului nu au fost încălcate din cauza incapacității sale de a încheia ancheta E.M.L.

în persoană. Acesta a remarcat că motivele invocate de judecătorul de investigare din Haga, care a refuzat să permită prezența reclamantului la examinarea, sunt identice cu cele prevăzute la art. 178 § 4 din Legea privind procedura penală slovenă. Acesta a concluzionat că drepturile de apărare ale reclamantului au fost protejate de participarea avocatului său la examinarea E.M.L.. De asemenea, a remarcat că E.M.L. a furnizat mărturie credibilă și consecventă, care nu a fost refutat de niciuna dintre rapoartele experților; în plus, relatarea lui despre evenimentele care au dus la împușcarea și evadarea sa de la vilă a fost confirmată de M.S. 42. La 24 ianuarie 2008, Curtea Supremă a hotărât cu privire la cererea reclamantului de protecție a legalității.

Acesta a respins plângerea reclamantului cu privire la o încălcare a drepturilor sale de apărare datorită faptului că nu a avut ocazia de a-l încrucișa pe martorul principal al procesului, constatand că reclamantul a fost familiarizat cu mărturia E.M.L. și a avut ocazie adecvată și suficientă de a-l provoca efectiv prin ajutorul avocatului său. În plus, ca răspuns la afirmația reclamantului că E.M.L. L-a confundat pentru fratele său, Curtea Supremă a observat că E.M.L. au fost considerate de instanțele de jos ca un martor fiabil și credibil, deoarece mărturia sa a fost coerentă pe parcursul procedurii, inclusiv identificarea reclamantului ca trăgător. În plus, declarația E.M.L. a fost confirmată de alte dovezi, în special de mărturia M.S..

Curtea Supremă a subliniat faptul că apărarea a fost familiarizată cu declarația inițială E.M.L. dată autorităților cehe și, prin urmare, în poziția de a contesta efectiv fiabilitatea și veracitatea mărturiei sale. În opinia Curții Supreme, avocatul reclamantului a folosit această oportunitate la audierea E.M.L. la Haga, unde a pus, printre altele, o serie de întrebări referitoare la fiabilitatea identificării trăgătorului E.M.L.. Prin urmare, deși reclamantul nu a fost prezent în timpul controalului E.M.L., Curtea Supremă a fost convinsă că drepturile sale de apărare nu au fost încălcate. 43. Reclamantul a recurs ulterior în fața Curții Constituționale, care la 6 aprilie 2010 a declarat plângerea sa constituțională inadmisibilă.

5. The applicant was born in 1959 and is currently detained in Dob prison. 6. The applicant was engaged in a business providing online sexual services, which was registered in Všenory in the Czech Republic. He cooperated with certain Dutch and American enterprises. In September 2001 a dispute arose between the applicant and his Dutch partners, one of them being H.C.Z., who wished to discontinue their cooperation. After meeting H.C.Z., together with his bodyguard E.M.L., also a Dutch national, in Prague on 14 September 2001, the applicant connected one of the studios involved in the production to the network of his American partner. 7. On 18 September 2001 the applicant, his brother M.Š. and another Slovenian citizen, A.S., were in a villa in Všenory where the applicant had set up his studio.

The applicant had arranged another meeting with H.C.Z., so in the evening the latter appeared at the villa accompanied by his bodyguard E.M.L. Ms M.S. and another three persons were also present in the villa. The applicant, M.Š., H.C.Z. and E.M.L. then met in the bedroom, where H.C.Z. was shot dead. 8. After the shooting, the applicant, M.Š. and A.S. fled the scene of the crime and eventually returned to Slovenia. Bruised and scared, E.M.L. was later that evening found by police hiding in nearby bushes. 9. During the preliminary investigation, on 19 and 20 September 2001 the Czech authorities questioned E.M.L., who stated that H.C.Z. had been killed by the applicant. E.M.L. provided a detailed description of the applicant and an account of the events at issue.

He stated that he had come to Prague together with his boss H.C.Z. and had made the applicant’s acquaintance a few days before the shooting, adding that at the first meeting the applicant had appeared hostile to him. E.M.L. met the applicant briefly once again before the evening of 18 September. 10. According to E.M.L., on the evening in question, the applicant asked for a meeting with H.C.Z., so he and E.M.L. drove to the villa in Všenory. The door was opened to them by a young man, who was later identified as A.S. A woman whom they had also met before – Ms M.S. – was sitting in the living room. H.C.Z. was called into the bedroom, while E.M.L. waited outside the open bedroom door. The applicant and another man E.M.L.

did not know were standing in the room. E.M.L. described the other man as looking a lot like the applicant, almost his twin, only older. While that man neither spoke nor did anything, the applicant immediately pulled a gun from behind his back, aimed at H.C.Z.’s forehead, and fired at him. After the first shot, E.M.L. turned around and started to run. In the corridor he passed A.S. and ran out through the main door, to the street and into the bushes. E.M.L. stated that he had heard another shot being fired before he escaped from the villa. He then saw the applicant and A.S. follow him, but after a ten-minute search they left, and soon afterwards he heard a car driving away from the villa very fast.

11. The investigators also examined a number of other witnesses involved in the applicant’s business, among whom M.S., who stated that the applicant had a particular interest in firearms. On the day of the shooting, M.S. was in the living room together with the applicant, A.S., and the applicant’s brother M.Š., whom she described as a man looking older than the applicant. When the doorbell rang, A.S. opened the door and two men entered the living room. According to M.S., the applicant and M.Š. were in the bedroom when H.C.Z. and E.M.L. entered the living room. H.C.Z. stepped forward into the bedroom, while E.M.L. stood at the bedroom door. Immediately after H.C.Z. entered the bedroom, M.S. heard four to five shots.

E.M.L. ran away, and the applicant and A.S. followed him. According to M.S., M.Š. also ran after E.M.L., with a gun in his hand. Another two women and a man were present at the house and heard the shots, but did not witness the shooting. They stated that A.S. and the applicant would not allow them to call the police at first, but after the three men left one of the women called the police. 12. In addition to taking statements from the witnesses, the Czech authorities examined and recorded the scene of the crime, and performed a forensic examination of H.C.Z.’s body and a ballistic examination of the bullets and cases found at the scene of the shooting. After the investigation was concluded, the competent prosecutor charged the applicant with the murder of H.C.Z.

The indictment was served on his court-appointed lawyer on 10 October 2001. However, since the applicant was eventually found to have gone back to Slovenia and voluntarily begun serving a prison sentence for an unrelated offence, the Czech authorities contacted the Slovenian authorities, seeking to take over the proceedings against the applicant. 13. In January 2002 jurisdiction over the case was transferred to the Novo Mesto District Court. When questioned by the investigating judge on 2 August 2002, the applicant stated that H.C.Z. and E.M.L. had come to the villa threatening them. E.M.L. was carrying a gun and forced the applicant to lie down on the floor, while H.C.Z. ran into the bedroom.

The applicant heard some commotion and then a few shots were fired. A few moments later E.M.L. left the villa. The applicant followed him out and saw another, unknown man standing outside by the car. The applicant understood that E.M.L. had ordered the other man to bring reinforcements and kill the people in the villa. E.M.L. then went towards the nearby woods. The applicant went back inside and saw H.C.Z.’s dead body in the bedroom. The applicant, M.Š. and A.S. later drove away in their car, but were afraid to go to the police for fear of being killed. 14. In a statement made on 26 June 2002 the applicant’s brother M.Š. confessed to the murder of H.C.Z. He was subsequently questioned by the investigating judge on 21 August 2002 and stated that he had been woken up by the arrival of H.C.Z.

and E.M.L. The day before, he had bought a gun for protection from the applicant’s business competitors, which he had put under the pillow. Hearing the visitors, M.Š. tucked the gun into his belt and got out of bed. The door to the bedroom suddenly opened and H.C.Z. came into the room, while another, dark-skinned man (E.M.L.) stood at the door, holding something in his hand. M.Š. heard someone say “He’s got a gun”, and understood that it was E.M.L. who was holding a gun. M.Š. pulled out his own gun and pointed it at H.C.Z. to show that he would defend himself if attacked. However, H.C.Z. laughed and approached him, so M.Š. fired a warning shot at the floor. H.C.Z. nevertheless came close to him and hit him in the face.

M.Š. then fired a shot at him in self-defence; nevertheless H.C.Z. attacked him and tried to push him to the ground. When M.Š. managed to break free from H.C.Z.’s grip, he fired again, this time hitting H.C.Z. who staggered away and fell to the bed. M.Š. stated that he was holding the gun at waist level, trying at the same time to get free from H.C.Z.’s grip, and that the shots were fired from that position. 15. According to M.Š., he and H.C.Z. were the only two people in the bedroom, the applicant and A.S. having been forced to lie down on the floor by E.M.L. When M.Š. looked in to the other room they were getting up from the floor. The applicant and A.S. told M.Š. that another person was standing in front of the villa.

They were all scared, so they packed their things and drove away. M.Š. added that he had thrown the gun away at their first stop on the motorway, still in the Czech Republic. 16. On 20 September 2002 A.S. was questioned by the investigating judge and stated that he had opened the door when the bell rang. The applicant also came out of the bedroom. H.C.Z. and E.M.L. entered the villa, E.M.L. ordering A.S. and the applicant to lie on the floor in the corridor. E.M.L. was holding a gun. H.C.Z. moved forward into the living room. A.S. then heard two or three shots being fired inside the villa. He waited a few moments and when he lifted his head, E.M.L. was gone. M.Š. came out into the corridor, holding a gun in his hand.

The applicant, A.S. and M.Š. then went into the bedroom to check on H.C.Z., whom they found dead. 17. On 1 October 2002 the district state prosecutor’s office lodged an indictment charging the applicant with murder. At the trial hearing conducted by the Novo Mesto District Court the applicant changed his statement, claiming that when the doorbell had rung he had been in the bedroom collecting some business-related documents, while his brother M.Š. had been lying on the bed. He had heard hissing sounds from the other room, so he went out to check what was happening, but was stopped at the bedroom door by H.C.Z., who grabbed him by the chest with one hand and signalled to E.M.L. with the other.

H.C.Z. dragged the applicant out of the bedroom and across the living room and then he went back into the bedroom. The applicant saw his brother get up from the bed and point his gun at H.C.Z. Meanwhile, E.M.L., who had a gun in his hand, ordered the applicant to lie down on the floor. Kneeling down, the applicant saw H.C.Z. hit M.Š. in the bedroom, and he also saw that M.Š. was holding a gun. Then he heard four shots. After the shooting stopped, E.M.L. ran away, shouting that they were all finished. The applicant, who followed him out, saw a silhouette of another man standing beside a car parked outside. The applicant, M.Š. and A.S. were afraid of retaliation for H.C.Z.’s death, so they quickly escaped.

18. When faced with inconsistencies between his previous statement made during the investigation and the account he gave at the trial, the applicant explained that he had not wished to implicate his brother in H.C.Z.’s death and that he had been in poor health when he had given his previous statement. 19. The applicant’s brother M.Š. again asserted that he had thrown the gun with which he had shot H.C.Z. away once they had reached the motorway and started to feel safer. Moreover, M.Š. stated that he did not think that he could be mistaken for his brother, as the applicant was more strongly built and dressed in a higher-class way. 20. On the basis of the forensic analysis of the crime scene and the case file submitted to the Slovenian authorities by the Czech authorities, a forensic ballistic report was prepared by a ballistic expert, F.S.

He found that H.C.Z. had suffered three gunshot wounds, one to the front of his chest, another to the right side of his stomach and the third to his left arm. The expert found that H.C.Z. had been shot in the stomach at a range of less than 10 cm; however, the gun barrel did not touch his body at the moment of impact. However, the bullets which had hit H.C.Z.’s left arm and chest were fired from more than 50 cm away. Considering that two bullets and three cartridge cases were found at the crime scene, F.S. presumed that one shot hit the wall either directly or after causing a wound to H.C.Z.’s left arm, and that the force of the impact caused the bullet to shatter. Another bullet was found in H.C.Z.’s chest, while the bullet that had entered his stomach had exited his body under the shoulder blade.

According to the expert, at the moment of the shooting H.C.Z. was entering the room, while the shooter was inside the room, firing all three shots while standing. Having regard to these considerations, F. was of the view that the account of the events given by E.M.L. was both possible and likelier than the account given by M.Š., which was not possible at all. No shot had been fired at the floor, and no shot had been fired while the shooter and H.C.Z. were in direct contact as described by M.Š. 21. Furthermore, a medical report establishing the cause of H.C.Z.’s death was prepared, also on the basis of the Czech case file. Medical expert A.Š. found that H.C.Z. had died as a result of internal bleeding which was due to trauma caused by gunshot wounds to his body.

He was hit by two or three bullets, twice from a distance of more than 50 cm and once from a distance of less than 10 cm. Given the direction of the bullets and the angle at which they entered H.C.Z.’s body, A.Š. concluded that the shooter and the victim were standing facing each other and that the victim was approximately 20 cm taller than the shooter. Also, A.Š. confirmed that the injuries to H.C.Z.’s body were consistent with the account given by E.M.L., while M.Š.’s account did not correspond to the forensic conclusions. 22. E.M.L. was summoned to the trial hearing but did not appear. The applicant nevertheless requested the opportunity to cross-examine him in order to clarify the circumstances of the shooting and the exact positions of everyone who was in the bedroom at the material time.

M.S. and two other witnesses did not appear at the trial hearing either. The trial court decided to read out the statements they had given during the investigation. 23. On 17 January 2003 the Novo Mesto District Court found the applicant guilty of murdering H.C.Z. and sentenced him to thirteen years’ imprisonment. 24. Both the district prosecutor and the applicant appealed against the judgment, and on 12 June 2003 the Ljubljana Higher Court granted the prosecutor’s appeal, increasing the applicant’s prison sentence to fifteen years. 25. The applicant lodged a request for the protection of legality (appeal on points of law, an extraordinary legal remedy) before the Supreme Court, which was granted on 19 May 2005. The applicant’s complaint that he should have been given the opportunity to cross-examine E.M.L.

and other foreign witnesses was found to be well grounded, and the case was remitted to the District Court for re-examination with the instruction that the applicant be given the opportunity to cross-examine E.M.L., who was considered the key witness in the case against him. 26. During the re-trial, the Novo Mesto District Court obtained a ballistic report prepared by the Czech experts, which corresponded to the conclusions of the Slovenian expert F.S. about the number of shots fired and the trajectories of the bullets. The applicant, however, who by then had regained his liberty, obtained a report prepared by another ballistic expert, V.M., who criticised on certain points of the report prepared by the expert F.S.

In particular, V.M. took the view that the shots could have been fired from a closer range than that established by F.S., and that the latter’s conclusion that H.C.Z. had been standing at the moment of impact was not supported by the available material evidence. In this light, the applicant requested the District Court to appoint a new ballistic expert and to perform a special 3D reconstruction of the crime scene. 27. The District Court also summoned E.M.L., M.S. and a certain A.B., who had also been involved in the internet services featuring interactive sexual content, to testify at the hearing scheduled for 15 November 2005. However, on that date none of the witnesses appeared before the court, so the District Court requested legal assistance from the Czech and Dutch judicial authorities, asking its foreign counterparts to hear the three witnesses in the applicant’s presence.

28. On 13 January 2006 M.S. was questioned by the Local Court in Hradec Králové, Czech Republic, in the presence of the applicant and his counsel. M.S. again testified that on the evening of the events at issue, H.C.Z. and E.M.L. had come into the living room asking for the applicant. Then H.C.Z. went into the bedroom, while E.M.L. stopped at the door. M.S. did not remember hearing any voices, but immediately after H.C.Z. stepped inside M.S. heard four or five shots being fired in the bedroom. M.S., frightened, went into the corner of the room and saw E.M.L. running through the room, followed by the applicant, A.S. and M.Š., who was holding a gun. However, M.S. pointed out that she could not see into the bedroom and could not say who had fired the shots.

29. On 28 March 2006 the investigating judge of the Regional Court of The Hague, examined E.M.L., who gave essentially the same account of events as during the investigation, reiterating that he was entirely convinced that the person who had shot H.C.Z. was the applicant, while another man very similar to the applicant had also been present in the bedroom where the shooting had taken place. E.M.L. declared that he would not be willing to appear at the trial in Slovenia or in the Czech Republic because he was afraid for his life, adding that he was ready to cooperate, but only in the Netherlands. 30. The investigating judge also heard A.B., who had testified that the applicant had worked for him in the Czech Republic but had then tried to take over his business and had threatened him several times, also with a gun.

Moreover, A.B. stated that he had warned H.C.Z. about the applicant, but the latter would not be intimidated and left for Prague anyway. 31. At the hearing on 12 April 2006 the Novo Mesto District Court established that the applicant and his counsel had not been notified about the questioning of E.M.L. and A.B. due to the urgency of the matter. The court decided to request the Dutch authorities to give the applicant the opportunity to cross-examine those witnesses; however, the investigating judge of the Regional Court of The Hague refused to allow the applicant to attend the examination in person, finding that the witnesses’ safety could be at risk and that they might not be willing to give a statement.

Having been informed about the decision of the Dutch investigating judge, the applicant insisted, at the hearing on 16 June 2006, that he should be given the opportunity to personally confront E.M.L., or else the latter’s statement should be excluded from evidence. 32. The second examination of E.M.L. and A.B. on 4 July 2006 was conducted in the presence of the applicant’s counsel, who asked them a number of questions, some of which had been previously prepared by the applicant. A.B.’s testimony mostly concerned his and the applicant’s role in the business they had been involved in in the Czech Republic. As regards E.M.L.’s testimony regarding the shooting of H.C.Z., it was to a large extent consistent with his previous statements; however, when asked to identify on the floor plan of the bedroom where the shooting had taken place the location of the applicant and that of his brother M.Š., E.M.L.

showed opposite positions to the ones he had shown when questioned by the Czech police in 2001 and by the Dutch investigating judge for the first time. Alerted to the similarity between the applicant and his brother, E.M.L. responded that he had definitely recognised the applicant at the material time. When asked if he could still recognise the applicant and M.Š. and distinguish between them, E.M.L. responded that he had only seen the applicant twice, but thought that he could recognise him, although he could not say so with certainty. However, he acknowledged that as he had only seen the applicant’s brother M.Š. once, and that very briefly, he was not certain he could still tell the difference between them.

Lastly, E.M.L. emphasised again that he was not willing to attend the trial in Slovenia, adding that neither would he consent to being questioned by video link if that meant that the applicant could see him. 33. E.M.L.’s and A.B.’s statements were later read out at the hearing before the Novo Mesto District Court in accordance with the rules of domestic criminal procedure (section 340 § 1 of the Criminal Procedure Act) which provide that a witness’s statement may be read out if he or she lives abroad and fails to appear at a hearing despite being duly summoned. Hearing E.M.L.’s testimony, the applicant commented that E.M.L. had switched the positions of himself and his brother during the shooting, which meant that he had confused the two brothers for one another.

34. Meanwhile, on 24 April 2006 the Šmarje pri Jelšah Traffic Police stopped the applicant and found a gun in his car. The applicant told the officers that the gun had been used in the 2001 murder in the Czech Republic. He further alleged at the trial that his brother M.Š. had told him where he had discarded the gun back in 2001. Returning from the Czech Republic, where he had been at the hearing of M.S., the applicant had gone to find the gun. M.Š. supported the applicant’s account of events by specifying that he had not thrown the gun away, as previously stated. He had in fact hidden it under a concrete plate and had later drawn a map showing the approximate location of the gun, so that the applicant would be able to find it.

Ballistic expert F.S. established that the gun corresponded with the model and the calibre used in the murder of H.C.Z. Moreover, the gun was clean and oiled, with no traces of corrosion or any other imperfections. F.S. thus concluded that the gun could not have been left out in the open for several years. The Czech ballistic experts confirmed that the bullets and cartridge cases submitted to them by the Slovenian authorities matched the bullets and cartridge cases found at the crime scene and in H.C.Z.’s body, and had undoubtedly been fired from the same weapon. 35. Moreover, ballistic expert F.S. and medical expert A.Š. were heard by the Novo Mesto District Court and explained the conclusions of their reports.

The applicant, not persuaded by their statements, reiterated his request for further ballistic analysis and a 3D reconstruction of the crime scene; however, the District Court dismissed his request. 36. On 12 September 2006 the Novo Mesto District Court delivered a judgment finding the applicant guilty of H.C.Z.’s murder and sentenced him to fifteen years in prison. Noting that the applicant could not be present at the examination of E.M.L. and A.B. in the Netherlands because of the decision of the Dutch investigating judge, which fell beyond the jurisdiction of the Slovenian courts, the District Court nonetheless concluded that since the applicant’s counsel was present and moreover had submitted questions written by the applicant to both witnesses, the applicant’s defence rights were not violated.

37. Moreover, the District Court explained that it had refused the applicant’s request for a 3D forensic reconstruction because ballistic expert F.S.’s request for another ballistic expert to be appointed, the District Court pointed out that any doubts raised by the ballistic report prepared by the defence’s expert V.M. had been removed by the questioning of experts F.S. and A.Š. at the hearing. 38. In its conclusion that it was the applicant who had shot H.C.Z., the District Court relied on the testimony given by E.M.L. The court noted that, when cross-examined by the applicant’s counsel, E.M.L. had confused the position of the applicant and M.Š. on the floor plan of the bedroom, but nonetheless found that his statement regarding the identity of the shooter was persuasive, since he had known the applicant and had maintained throughout the proceedings that he had seen him pulling a gun and firing a shot at H.C.Z.

The account given by E.M.L. was further corroborated by forensic evidence and the testimony of M.S. regarding the sequence of events. Moreover, it was noted that M.S. had not seen E.M.L. carry a gun, as had been alleged by the applicant, M.Š. and A.S. 39. As regards the applicant’s motive for shooting H.C.Z., the District Court examined in great detail his role in the business in which he had been involved, and referred to his apparent dispute with the Dutch partners. Finally, the court pointed out numerous discrepancies between the applicant’s statements given during the investigation and at the trial, and the fact that the gun with which H.C.Z. had been killed had been found in the applicant’s possession.

The District Court did not believe the applicant’s and M.Š.’s statement that the gun had been hidden under a concrete plate alongside a Czech motorway and then found years later, intact and oiled, by the applicant. As regards M.Š.’s testimony, the court found it unreliable. In particular, it found that M.Š.’s account of the shooting was not supported by the forensic evidence taken at the scene of the crime or by the entry and exit wounds found on H.C.Z.’s body. 40. The applicant appealed against the judgment, raising, inter alia, the argument that he should have had the opportunity to cross-examine E.M.L. in person, either in the courtroom or by video link. 41. On 1 February 2007 the Ljubljana Higher Court dismissed the applicant’s appeal.

It found that the District Court had properly assessed the evidence, and that the applicant’s defence rights had not been violated on account of his inability to cross-examine E.M.L. in person. It noted that the grounds relied on by the investigating judge in The Hague, who refused to allow the applicant’s presence at the examination, were identical to those provided in section 178 § 4 of the Slovenian Criminal Procedure Act. It concluded that the applicant’s defence rights had been safeguarded by the attendance of his lawyer at E.M.L.’s examination. It further noted that E.M.L. had provided credible and consistent testimony, which had not been refuted by any of the expert reports; in addition, his account of the events leading to the shooting and his escape from the villa was confirmed by M.S.

42. On 24 January 2008 the Supreme Court decided on the applicant’s request for the protection of legality. It rejected the applicant’s complaint of a violation of his defence rights due because he did not have the opportunity to cross-examine the main witness for the prosecution, finding that the applicant had been familiar with E.M.L.’s testimony and had had an adequate and sufficient opportunity to effectively challenge it through the assistance of his counsel. Moreover, in response to the applicant’s assertion that E.M.L. had confused him for his brother, the Supreme Court observed that E.M.L. had been viewed by the lower courts as a reliable and credible witness because his testimony had been consistent throughout the proceedings, including his identification of the applicant as the shooter.

Moreover, E.M.L.’s statement had been corroborated by other evidence, in particular by M.S.’s testimony. The Supreme Court emphasised that the defence had been acquainted with E.M.L.’s initial statement given to the Czech authorities and thus in the position to effectively challenge the reliability and veracity of his testimony. In the Supreme Court’s opinion, the applicant’s counsel had used this opportunity at the hearing of E.M.L. in The Hague, where she had asked, inter alia, a number of questions relating to the reliability of E.M.L.’s identification of the shooter. Therefore, although the applicant had not been present during E.M.L.’s cross-examination, the Supreme Court was convinced that his rights of defence had not been violated.

43. The applicant subsequently appealed to the Constitutional Court, which on 6 April 2010 declared his constitutional complaint inadmissible.