Smajgl împotriva Sloveniei

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 29187/10 Rudolf ŠMAJGL împotriva Sloveniei depusă la 6 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Rudolf Šmajgl, este un național sloven, născut în 1959 și trăiește în Mirna. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost implicat într-o afacere care furnizează servicii de internet cu conținut sexual, care a avut sediul în Všenory în Republica Cehă. El a cooperat cu anumite întreprinderi din Țările de Jos, precum și în Statele Unite ale Americii. Se pare că în 2001 a existat o anumită dispută privind dacă reclamantul a continuat cooperarea cu partenerii olandezi, unul dintre ei fiind dl B. Înainte de a se întâlni cu B. în septembrie 2001, reclamantul a conectat studioul său la rețeaua partenerilor săi din Statele Unite.

La 18 septembrie 2001, reclamantul, fratele său M. și un alt cetățean sloven A. Era într-o anumită vilă din Všenory. și bodyguardul său L., de asemenea un național olandez, a venit la vilă pentru a se întâlni cu reclamantul. Dna S. a fost, de asemenea, prezentă în vilă, mai exact în camera de zi prin care au intrat. Reclamantul, M., B. și L., apoi s-a întâlnit într-un dormitor, unde B. a fost împușcat până la moarte. După ce a auzit focurile de armă, S. l-a văzut pe L. în afara vilei, urmată de A., reclamantul și M. care au purtat o armă.

În urma procedurilor de investigare preliminare desfășurate de autoritățile cehe, care au inclus examinarea și înregistrarea video a scenei, autopsia B., examinarea balistică și examinarea martorilor, reclamantul a fost acuzat de uciderea B. Acuzarea a fost servită pe ex officio său A desemnat avocat la 10 octombrie 2001. În ianuarie 2002, autoritățile slovene au preluat cazul și procesul a fost desfășurat în fața Curții de District Novo Mesto. Expertul medical Š. și expertul balistic forense F. au fost invitate să pregătească rapoarte în acest caz. În cursul procedurii, reclamantul s-a apărat că a fost fratele său care a împușcat B. și că L. Trebuie să-l fi confundat pentru fratele său care arăta aproape asemănător.

El a cerut să închidă L. în persoană și că L. să fie confruntat atât cu el, cât și M., pentru a recunoaște trăgătorul. După obținerea unui raport de la un expert în domeniul balistic legist care locuiește în Croația, care a criticat în anumite puncte raportul elaborat de către expertul F., reclamantul a solicitat instanței să numească un nou expert în domeniul balistic. El a solicitat, de asemenea, ca o reconstrucție specială în 3D a situației crimei să fie efectuată. În cursul procedurii, Curtea de district Novo Mesto a solicitat autorităților judiciare din Haga (Țările de Jos) să examineze L. și un anumit A.B. Examinarea lor a fost efectuată în primul rând fără ca reclamantul sau avocatul său să fie informat, motiv pentru care Curtea Supremă slovenă, la 19 mai 2005, a remis procesul în judecată de districtă pentru reexaminare cu o instruire de a acorda reclamantului posibilitatea de a examina L., care a fost considerat martor-cheie în acest caz.

Cu toate acestea, judecătorul de investigare de la instanța respectivă de la Haga a refuzat să permită reclamantului să participe la examinare, constatând că L. nu ar fi fost dispus să depună mărturie în prezența sa. Prin urmare, a doua examinare a L. a fost efectuată numai în prezența avocatului reclamantului. El a fost în măsură să pună întrebări pregătite anterior de către solicitant. La această examinare, L. a declarat că el nu va fi dispus să fie examinat de către reclamant prin intermediul unei conferințe video. La audierea de proces, Curtea a auzit M., A., expert balistic F. și expert medical Š. Acesta a citit declarațiile S., care au fost prezentate în cadrul examinării anterioare, la care reclamantul a fost prezent, și declarațiile prezentate de doi martori, al căror locație a fost mai târziu necunoscută instanței și care au depus mărturie asupra rolului reclamantului în activitatea în cauză.

De asemenea, a citit declarațiile furnizate de L. și A.B. în timpul examinării lor la Haga. M. a depus mărturie în cadrul procedurii că l-a împușcat pe B. în autoapărare și că mai târziu a aruncat arma pe care a folosit-o. La 12 septembrie 2006, Curtea de District Novo Mesto a pronunțat o hotărâre prin care a constatat reclamantul vinovat de crimă și l-a condamnat la 15 ani de închisoare. Curtea s-a bazat pe mărturia acordată de L., la care se referia ca martor-cheie în acest caz și care a susținut că a văzut reclamantul trage la B. De asemenea, se bazează pe mărturia S., care a descris că, imediat după ce a auzit împușcarea, cei trei oameni au fugit din dormitor. De asemenea, s-a referit la indicațiile rolului reclamantului în afacerea în cauză și la litigiul său aparent cu partenerii olandezi.

În ceea ce privește mărturia M., instanța a considerat nesigur. În special, a constatat că M. nu avea motive să omoare B. și că arma, prin care B. a fost împușcată și pentru care M. a spus că l-a aruncat pe fugă, a fost găsită în 2006 perfect conservat în posesia reclamantului. Curtea a remarcat că, atunci când a cerut să facă un schiț al scenei, a confundat poziția reclamantului și M. Totuși a constatat declarația sa că reclamantul, pe care îl cunoștea, a fost cel care a împușcat B., convingător. Curtea a explicat că a refuzat cererea reclamantului de o reconstrucție forense în 3D, deoarece expertul balistic F. a explicat că această metodă nu ar fi fost fiabilă în circumstanțele cazului. În plus, instanța a refuzat să numească un alt expert balistic care constată că orice îndoieli susținute de raportul balistic elaborat de un expert angajat de apărare au fost eliminate prin interogarea F. la audiere.

La 1 februarie 2007, Curtea Superioră Ljubljana a respins apelul reclamantului. Acesta a constatat că instanța de district a evaluat în mod corespunzător dovezile și că drepturile de apărare ale reclamantului nu au fost încălcate din cauza incapacității sale de a participa la examinarea L. Acesta a remarcat că motivele invocate de judecătorul investigator de la Haga, care a refuzat să permită prezența reclamantului la examinarea, sunt identice cu cele prevăzute la art. 178 § 4 din Legea privind procedura penală slovenă. Acesta a concluzionat că drepturile reclamantului de apărare au fost garantate de participarea avocatului său la examinarea L... a furnizat o mărturie credibilă și consecventă, care nu a fost respinsă de niciunul dintre rapoartele de experți.

La 24 ianuarie 2008, Curtea Supremă a hotărât cu privire la apelul reclamantului asupra punctelor de drept. A respins plângerea reclamantului de încălcare a drepturilor sale de apărare din cauza incapacității de a examina principalul martor, constatand că L. a fost coerent în mărturia sa pe parcursul procedurii și că reclamantul a fost familiarizat cu mărturia și, prin urmare, a fost în măsură să-l provoace în mod eficient prin ajutorul avocatului său. De asemenea, a remarcat că mărturia lui L. a fost confirmată de alte dovezi, în special de mărturia lui S... Reclamantul a recurs ulterior la Curtea Constituțională, care a respins recursul ca nefondat la 6 aprilie 2010. Secțiunea 178 din Legea de procedură penală (Zcazon o kazenskem postopku, versiunea consolidată oficială ZKP-UPB4, Gazette Oficial nr. 32/2007) a citit, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „... (4) Procurorul, acuzatul și avocatul apărării pot participa la examinarea unui martor.

Judecătorul de investiții poate ordona ca acuzatul să fie eliminat din sala de examinare, dacă martorul nu vrea să depună mărturie în prezența sa, dacă circumstanțele indică că martorul nu ar spune adevărul în prezența persoanei acuzate sau în scopul de a efectua identificarea martorilor. Acuzatul nu ar trebui să fie prezent la examinarea unui martor care este mai mic de 15 ani și a fost victimă de una dintre infracțiunile penale menționate în secțiunea 65 al treilea paragraf (agresare sexuală, neglijarea unui minor și traficul de ființe umane) ...” COMPLAINTS Invocând art. 6 § 3 litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge că nu a putut examina martorul principal al urmăririi penale L., fie direct, fie prin intermediul unei conferințe vide.

El se plânge, de asemenea, că având în vedere acuzațiile sale că L. a fost înșelat în identificarea acuzatului, autoritățile ar fi trebuit să fi efectuat o identificare video sau de confruntare care ar fi dovedit nevinovăția sa. În acest sens, reclamantul susține că există suficiente dovezi care pun la îndoială identificarea sa ca suspect, cum ar fi faptul că el și fratele său au fost de similară aspect, că L. a confundat poziția lui și a fratelui său pe desenul scenei și că S. a recunoscut că a văzut doar fratele reclamantului cu arma. Reclamantul susține că nu există motive legitime pentru protejarea L. de la o examinare directă. În plus, reclamantul plânge că instanța a refuzat injust să permită o reconstrucție 3D a scenei și cererea sa de a numi un nou expert balistic.

El plânge, de asemenea, că art. 6 din Convenția a fost încălcat din cauza lipsei de raționare a deciziei Curții Constituționale. 3 (d) din cauza refuzului de a permite reclamantului să examineze L. în persoană sau prin intermediul unei conferințe video sau cu privire la concedierea cererii sale de a efectua o identificare video sau confruntare de către L.?

FIFTH SECTION

Application no. 29187/10 Rudolf ŠMAJGL against Slovenia lodged on 6 May 2010

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Rudolf Šmajgl, is a Slovenian national, who was born in 1959 and lives in Mirna. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant was engaged in a business providing internet services with sexual content, which had its seat in Všenory in the Czech Republic. He cooperated with certain enterprises in the Netherlands as well as in the United States of America. It appears that in 2001 there existed a certain dispute as to whether the applicant was to continue cooperation with the Dutch partners, one of them being Mr B. Before meeting B. in September 2001, the applicant connected his studio to the network of his partners in the United States.

On 18 September 2001, the applicant, his brother M. and another Slovenian citizen A. were in a certain villa in Všenory. B. and his bodyguard L., also a Dutch national, came to the villa to meet with the applicant. Ms S. was also present in the villa, more specifically she was in the living room through which they entered. The applicant, M., B. and L. then met in a bedroom, where B. was shot to death. After hearing the gun shots, S. saw L. running out of the villa, followed by A., the applicant and M. who carried a gun.

Following preliminary investigating proceedings conducted by the Czech authorities, which included examination and video recording of the scene, autopsy of B., ballistic examination and examination of witnesses, the applicant was charged with murder of B. The indictment was served on his ex officio appointed lawyer on 10 October 2001. In January 2002 the Slovenian authorities took over the case and the trial was conducted before the Novo Mesto District Court. Medical expert Š. and forensic ballistic expert F. were asked to prepare reports in the case. In the course of the proceedings the applicant defended himself alleging that it was his brother who shot B. and that L. must have confused him for his brother who looked almost alike.

He requested to cross-examine L. in person and that L. be confronted with both him and M., in order to recognise the shooter. After obtaining a report from a forensic ballistic expert residing in Croatia who had criticised in certain points the report prepared by expert F., the applicant requested the court to appoint a new ballistic expert. He also requested that a special 3D reconstruction of the crime scene be carried out. During the proceedings, the Novo Mesto District Court requested the judicial authorities in the Hague (the Netherlands) to examine L. and a certain A.B. Their examination was first carried out without the applicant or his lawyer being informed, for which reason the Slovenian Supreme Court on 19 May 2005 remitted the case to the district court for re-examination with an instruction that the applicant be given an opportunity to examine L., who was considered the key witness in the case.

However, the investigative judge at the respective court in the Hague refused to allow the applicant to attend the examination, finding that L. would not have been willing to testify in his presence. The second examination of L. was therefore carried out in the presence of the applicant’s lawyer only. He was able to put questions previously prepared by the applicant. L. replied to them. At this examination, L. said that he would not be willing to be examined by the applicant through a video conference. At the trial hearing, the court heard M., A., ballistic expert F. and medical expert Š. It read out statements of S., which had been given during her pre-trial examination, at which the applicant had been present, and statements given by two witnesses, whose whereabouts were later unknown to the court and who had testified on the role of the applicant in the business in question.

It also read out statements given by L. and A.B. during their examination in the Hague. M. testified in the proceedings that he had shot B. in self-defence and that he had later thrown away the gun he had used. On 12 September 2006 the Novo Mesto District Court delivered a judgment finding the applicant guilty of murder and sentenced him to fifteen years in prison. The court relied predominately on the testimony given by L., to whom it referred as the key witness in the case and who had maintained that he had seen the applicant shooting at B. It also relied on the testimony of S., who had described that, immediately after she had heard the shooting, the three men had run out of the bedroom. It also referred to the indications of the applicant’s role in the business in question and his apparent dispute with the Dutch partners.

As regards M.’s testimony, the court found it unreliable. In particular, it found that M. had no motive to kill B. and that the gun, by which B. had been shot and for which M. had said to have thrown it away on the run, had been found in 2006 perfectly preserved in the possession of the applicant. The court noted that L., when asked to make a sketch of the scene, had confused the position of the applicant and M. It nevertheless found his statement that the applicant, whom he had known, had been the one who had shot B., persuasive. The court explained that it had refused the applicant’s request for a 3D forensic reconstruction because ballistic expert F. had explained that this method would have not been reliable in the circumstances of the case.

The court moreover refused to appoint another ballistic expert finding that any doubts raised by the ballistic report prepared by an expert hired by the defence had been removed by questioning of F. at the hearing. On 1 February 2007 the Ljubljana Higher Court rejected the applicant’s appeal. It found that the district court had properly assessed the evidence and that the applicant’s defence rights had not been violated on account of his inability to participate at the examination of L. It noted that the grounds relied on by the investigating judge in the Hague, who refused to allow the applicant’s presence at the examination, were identical to those provided in section 178 § 4 of the Slovenian Criminal Procedure Act.

It concluded that the applicant’s defence rights had been safeguarded by the attendance of his lawyer at L.’s examination. It further noted that L. had provided a credible and consistent testimony which had not been refuted by any of the expert reports. On 24 January 2008 the Supreme Court decided on the applicant’s appeal on points of law. It rejected the applicant’s complaint of a violation of his defence rights due to the inability of examining the main witness, finding that L. had been consistent in his testimony throughout the proceedings and that the applicant had been familiar with the testimony and had therefore been able to effectively challenge it through the assistance of his lawyer.

It further noted that L.’s testimony had been corroborated by other evidence, in particular by S.’s testimony. The applicant subsequently appealed to the Constitutional Court, which dismissed the appeal as unfounded on 6 April 2010. B. Relevant domestic law Section 178 of the Criminal Procedure Act ( Zakon o kazenskem postopku , official consolidated version ZKP-UPB4, Official Gazette no. 32/2007) read, in so far as relevant, as follows: “... (4) The prosecutor, the accused and the defence counsel may attend the examination of a witness. The investing judge may order that the accused be removed from the examination room, if the witness does not want to testify in his presence, if the circumstances indicate that the witness would not tell the truth in the accused person’s presence or for the purposes of conducting eyewitness identification.

The accused should not be present at the examination of a witness who is younger than 15 years and was a victim of one the criminal offences mentioned in the third paragraph of section 65 (sexual assault, neglect of a minor and trafficking in human beings) ...” COMPLAINTS Invoking Article 6 § 3 (d) of the Convention, the applicant complains that he was unable to examine the key prosecution witness L., either directly or through a vide-conference. He also complains that in view of his allegations that L. was mistaken in his identification of the defendant, the authorities should have performed video or confrontation identification which would have proven his innocence.

In this connection, the applicant argues that there was sufficient evidence calling into question his identification as the suspect, such as the fact that he and his brother were of a similar appearance, that L. had confused the position of him and his brother on the drawing of the scene and that S. had admitted to have seen only the applicant’s brother with the gun. The applicant submits that there were no legitimate grounds for protecting L. from a direct examination. In addition, the applicant complains that the court unfairly refused to allow a 3D reconstruction of the scene and his request to appoint a new ballistic expert. He also complains that Article 6 of the Convention was violated on account of the lack of reasoning of the Constitutional Court’s decision.

QUESTION TO THE PARTIES

Has there been a violation of Article 6 § 1 alone or in conjunction with § 3 (d) on account of the refusal to allow the applicant to examine L. in person or through a video conference or with respect to the dismissal of his request that a video or confrontation identification by L. be carried out?