CASE OF DRAGOMIR AND OTHERS v. ROMANIA

CAUTERA SECȚIUNE CAUZĂ DE DRAGOMIR ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 23864/06 și altele 5 – a se vedea lista anexată JUDITUL Strasburg 6 octombrie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Dragomir și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, Președintele, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având deliberat în privat la 15 septembrie 2016, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Cerințele au fost comunicate Guvernului României („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurii penale. În unele dintre cererile, reclamanții au formulat, de asemenea, plângeri în temeiul altor dispoziții ale Convenției. HOTĂRÂREA DE DECLARAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. II.

ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUIUI ALEGED 6 § 1 A CONVENȚIEI Reclamanții s-au plâns în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerința de „tempă rezonabilă” care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care citește după cum urmează: "În determinarea de a ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ... " Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000 VII).

În principalul caz Vlad și alții c. România (n. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, 26 noiembrie 2013), Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiunile similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. III.

RECONTROLAREA COMPLAINTE 11. Unii solicitanți au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul diferitelor articole ale Convenției. 12. Curtea a examinat cererile enumerate în tabelul adăugat și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, aceste plângeri nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. §§ 3 și 4 din Convenție. IV.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea Vlad și alții c. România) , citat mai sus, §§ 166-173, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

plângerile privind durata excesivă a procedurii penale, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibile și restul cererilor inadmisibile; declară că aceste cereri declară o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii penale; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2016, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele Adjunct Registrul APENDIX Lista cererilor care pun plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri totale de jurisdicție Valoarea acordată pentru prejudiciu moral per reclamant (în euro) [1] 23864/06 05/06/2006 Dragoș DRAGOMIR 09/12/1972 Sergiu Andon București 24/07/1998 08/12/2005 7 ani și 4 luni 3 niveluri de jurisdicție 900 80668/13/12/2013 Maria-Mirona FARCAȘI 15/01/1981 Mihaela -Cristina Mîțu București 02/06/2004 14/06/2013 9 ani 3 niveluri de jurisdicție 1.200 1879/14 24/12/2013 Ileana-Andreea HUI 21/08/1973 Gheorghe Dinu Târgoviște București 21/02/2007 26/06/2013 6 ani și 4 luni 3 nivele de jurisdicție 500 35028/14 08/05/2014 Lazăr Dorin MAIOR 04/03/1960 Gheorghița Mateuț Arad 27/12/2006 11/11/2013 6 ani și 10 luni 2 nivele de jurisdicție 1.200 40579/14 23/05/2014 Elvis ION 26/03/1982 Stan Daniel Lungu București 09/03/2006 03/12/2013 7 ani și 8 luni 3 nivele de jurisdicție 900 53647/14 25/07/2014 Camelia MARINOUI 03/01/1967 Gheorghiță Mateuț Arad 11/05/2005 31/01/2014 8 ani și 8 luni 2 niveluri de jurisdicție 1.800 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamanților.

FOURTH SECTION

CASE OF DRAGOMIR AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 23864/06 and 5 others – see appended list ) JUDGMENT STRASBOURG 6 October 2016 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Dragomir and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 15 September 2016, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 OF THE CONVENTION

6. The applicants complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. They relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

REMAINING COMPLAINTS

11. Some applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”