SARI c. TURQUIE

Comunicat la 11 octombrie 2016 Secțiunea a doua Cerere nr. 22134/11 Serpil Sari împotriva Turciei introdusă la 28 July 2010 ÎNCHEIATURA este în comă artificială începând cu 9 septembrie 1995. În calitate de tutore, tatăl reclamantei se plânge de regimul de despăgubire pentru daune care rezultă din fault medical. Noiembrie 1996, reclamanta a introdus în primul rând o acțiune civilă pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciile materiale și morale ale acesteia și a solicitat, în acest titlu, 109 142 TRY pentru prejudiciul material și 1 000 TRY pentru prejudiciul moral. noiembrie 2005 cu scopul de a determina amploarea daunelor suferite, Comisia și-a actualizat cererea de despăgubire (42 114 TRY).

Aceste cereri au fost primite de instanța judecătorească în litigiu printr-o hotărâre din 12 iulie 2006. Cu toate acestea, printr-o hotărâre din 19 aprilie 2007, Curtea de Casație infirmă parțial hotărârea din 12 iulie 2006, întrucât cererea de actualizare a fost prezentată în afara termenului de prescripție (perioada de prescripție de 5 ani începe să curgă începând cu 6 mai 1996, data la care recurenta a părăsit spitalul). Ulterior, cererile inițiale ale recurentei au fost primite fără ca aceasta să-și poată actualiza pretențiile. Invocând articolele 6 și 8 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge în special că a fost privat de dreptul său la un proces echitabil și la un acces efectiv la o instanță pe motiv că Curtea de Casație și-a respins cererea suplimentară de prescripție.

6 (acces la o instanță judecătorească), 8 (în viața privată) din convenție, precum și prin art. 1 din Protocolul nr 1 (dreptul de proprietate) (a se vedea, mutatis mutandis Eșim c. Turcia, nr 59601/09, §§ 16-27, 17 septembrie 2013 și Yabansu și alții c. Turcia, n 43903/09, 12 noiembrie 2013).

Communiquée le 11 octobre 2016

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 22134/11 Serpil SARI contre la Turquie introduite le 28 July 2010

OBJET DE L’AFFAIRE

La requérante est dans le coma artificiel depuis le 9 septembre 1995. En qualité de son tuteur, le père de la requérante se plaint du régime d’indemnisation de dommages résultant d’une faute médicale. Le 26 novembre 1996, la requérante a tout d’abord introduit une action civile pour obtenir réparation de ses préjudices matériel et moral. Elle réclama à ce titre 109 142 TRY pour son dommage matériel et 1 000 TRY pour son dommage moral. Ensuite, sur la base d’une expertise réalisée le 8 novembre 2005 dans le but de déterminer l’ampleur de ses dommages, elle a actualisé sa demande d’indemnité matérielle (242 114 TRY).

Ces demandes furent accueillies par le tribunal d’instance par un jugement du 12 juillet 2006. Toutefois, par un arrêt du 19 avril 2007, la Cour de cassation infirma partiellement le jugement du 12 juillet 2006, considérant que la demande d’actualisation a été présentée en dehors du délai de prescription (le délai de prescription de 5 ans commence à courir à compter du 6 mai 1996, date à laquelle la requérante a quitté l’hôpital). Par la suite, les demandes initiales de la requérante furent accueillies sans qu’elle puisse actualiser ses prétentions. Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, ainsi que l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint notamment d’avoir été privé de son droit à un procès équitable et à un accès effectif à un tribunal au motif que la Cour de cassation a rejeté sa demande complémentaire d’indemnité pour prescription.

QUESTIONS AUX PARTIES

Le rejet pour prescription de la demande complémentaire d’indemnité a ‑ t ‑ il porté atteinte aux droits de la requérante garantis par les articles 6 (accès à un tribunal), 8 (vie privée) de la Convention, ainsi que par l’article 1 du Protocole n o 1 (droit de propriété) ? (voir, mutatis mutandis , Eșim c. Turquie , n o 59601/09, §§ 16-27, 17 septembre 2013, et Yabansu et autres c. Turquie , n o 43903/09, 12 novembre 2013.)