Militaru și alții împotriva României

CAUZA DE CAUZĂ A CUZULUI MILITARU ȘI ALE ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nos. 7005/21 și 4 altele – a se vedea lista anexată) JUDITUL STRASBOURG 13 ianuarie 2026 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Militaru și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Ana Maria Guerra Martins , Președintele Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judecători și Valentin Nicolescu, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere: cererile împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”), la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța cererile către Guvernul României („Guvernul”), reprezentată de agentul lor, dna O.F.

Ezer, a Ministerului Afacerilor Externe; observațiile părților; după deliberarea în particular la 2 decembrie 2025, emite următoarea hotărâre, adoptată la acea dată: Faptele, prezentate de părți, sunt similare cu cele din cadrul Asociației “21 decembrie 1989” și alții c. România (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 12-41, 24 mai 2011), Lupu și alții c. România (n. 3107/19 și alții 16 §§§ 3-7, 17 ianuarie 2023 și Mariana Popa și alții c. România (n. 42163/18 și alții 4, §§§ 3-10, 8 iulie 2025). 15010/21 (Dl Butucan) a fost împușcat în fața în noaptea de 23-24 decembrie la București și a fost spitalizat până la 12 ianuarie 1990. Celelalte solicitanți sunt rudele victimelor care au fost ucise de împușcare în timpul demonstrațiilor de la Brașov, care a avut loc în decembrie 1989 și au condus la căderea regimului comunist.

În 1990, procurorul militar atașat Curții Înalte de Cassare și Justiție a deschis anchete ale propunerii sale privind prejudiciul dlui Butucan și moartea rudelor apropiate ale celorlalte solicitanți și a altor participanți la evenimentele din decembrie 1989. Principala anchetă penală a fost înregistrată în dosarul nr. 97/P/1990 (în prezent nr. 11/P/2014). Reclamanții au participat la anchetă în calitate de părți rănite și au aderat ulterior la reclamații civile în cadrul procedurii. Între 1990 și 2007 procurorul a decis, în diferite seturi de proceduri cu privire la reclamanții sau rudele lor, să nu deschidă o anchetă, să înceteze procedura sau să se alăture la ancheta penală principală. Toate cazurile lor au fost examinate în cadrul anchetei penale principale și reclamanții au formulat cereri civile.

Pasele procedurale relevante luate în cadrul principalei anchete penale au fost descrise în Asociația “21 decembrie 1989” și alții (citate mai sus, §§ 12-41) și în Mariana Popa și alții (citate mai sus, §§ 3-10). La 5 aprilie 2019 biroul procurorului militar a inculpat mai multe persoane (de exemplu un fost președinte român, un fost prim-ministru român și un fost comandant al forței aeriene române) pentru crime împotriva umanității și a întrerupt ancheta cu privire la diferite alte persoane pentru o serie de motive care au împiedicat continuarea procedurilor penale. La 9 octombrie 2020, Camera preliminară a Curții Înalte de Cassare și Justiție a ordonat returnarea dosarului în biroul procurorului militar din cauza neregulilor în acuzarea.

La 4 februarie 2021, procurorul militar a reînceput procedurile după corectarea acuzării. La 14 iunie 2024, Camera preliminară a Curții Înalte de Cassare și Justiție a acordat plângeri depuse de unele părți, și anume acuzate și anumite părți civile, împotriva acuzării și a ordonat biroului procurorului să remedieze deficiențele care au afectat legalitatea sa. La 20 septembrie 2024 aceeași instanță a stabilit, prin o decizie finală, că deficiențele nu au fost remediate și a ordonat returnarea dosarului la biroul procurorului. Potrivit celor mai recente informații disponibile Curții la 4 octombrie 2024, se pare că cazul este în așteptare înaintea biroului procurorului militar atașat la Curtea Înaltă de Cassare și Justiție.

Dispozițiile juridice relevante pentru procedurile penale instituite în legătură cu evenimentele din decembrie 1989 sunt stabilite în Asociația “21 decembrie 1989” și alții (citate mai sus, §§ 95-100). 12. În baza articolului 2 din Convenție, toate reclamanții s-au plâns de lipsa unei anchete penale eficace de către autoritățile capabile să conducă la identificarea și pedeapsa celor răspunzători pentru rănile lor sau moartea rudelor lor în timpul evenimentelor din decembrie 1989 la București și Brașov. De asemenea, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, acestea se plângeau cu privire la durata procedurii penale deschise după evenimentele din decembrie 1989, deoarece ancheta în care reclamanții au participat a fost deschisă de biroul procurorului cu propria moțiune în 1990 și este încă în curs de desfășurare.

Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Guvernul a susținut obiecția preliminară de lipsa statutului de victimă în ceea ce privește cererea nr. 15010/21, deoarece reclamantul, în ciuda aderării la procedura internă în calitate de partidă civilă, nu a indicat cantitatea de cereri civile solicitate. 15. Curtea reiterează că o decizie sau o măsură favorabilă unei reclamante nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul său de „victima”, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi a oferit o reparație pentru încălcarea Convenției (a se vedea Scordino v. Italia (nr. 1) [GC], nr. 36813/97, § 180, CEDH 2006-V).

În plus, Curtea reiterează că, în cazurile în care art. 2 din Convenția a fost invocat în legătură cu moartea sau dispariția rudelor apropiate în circumstanțe care presupun că sunt implicate în responsabilitatea statului, a recunoscut că a fost în starea următoarei persoane a victimei să depună o cerere chiar dacă următoarea persoană nu a fost implicată în procedura internă (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, §§ 98-100, CEDH 2014). 16. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea constată că nu există dovezi care să îndice o recunoaștere a încălcării reclamantului – ineficacitate a anchetei penale din cauza duratei sale și a incapacității autorităților de a le implica în proceduri – sau a oricărui recurs acordat de autoritățile interne în acest sens.

În plus, deoarece ancheta a fost deschisă de către autoritățile din proprie inițiativă (a se vedea punctul 3 de mai sus), o cerere a reclamanților de aderare la ancheta principală nu ar fi trebuit să aibă niciun efect asupra poziției reclamanților (a se vedea Ecaterina Mirea și alții c. România , nr. 43626/13 și 69 altele §§§§/13 , Prin urmare, Curtea respinge obiecția preliminară a Guvernului. 18. Curtea remarcă, în continuare, că plângerile nu sunt manifestement bolnave. întemeiat în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibil pe niciun alt motiv. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile.

19. Principiile generale privind eficacitatea unei anchete privind decesurile violente au fost rezumate în cadrul Asociației “21 decembrie 1989” și alții (n. 33810/07 și 18817/08, §§ 133-35, 24 mai 2011), Mocanu și alții c. România ([GC], nr. 10865/09 și altele 2, § 322, CEDO 2014) și Mariana Popa și alții (n. 42163/18 și alții 4, § 14, 8 iulie 2025). Curtea a deținut, de asemenea, în ceea ce privește prejudiciile corporale infligée de agenți ai statului care nu s-au încheiat în moartea victimei, că gradul și tipul de forță utilizat și intenția sau scopul în spatele utilizării forței au fost relevante pentru a evalua dacă, într-un caz specific, acțiunile agenților de stat în ceea ce privește infligerea prejudiciului în afara morții au fost astfel încât să aducă faptele în domeniul de aplicare al salvgardamentului prevăzut de art. 2 din Convenție (a se vedea Makaratzis c. Grecia [GC], nr. 50385/99, §§ 49-55, CEDH 2004-XI).

În circumstanțele prezentului caz în ceea ce privește reclamantul rănit de împușcare, agenții de stat au folosit arme de foc pentru a suprima demonstrațiile anticomuniste și reclamantul a fost o victimă de conduită care, din natura sa, a pus viața în pericol grav, chiar dacă, în acest caz, a supraviețuit (a se vedea Șandru și alții c. România , nr. 22465/03 §§ 51-54, 8 decembrie 2009 . Prin urmare, art. 2 din convenție este aplicabil și se aplică aceleași principii privind eficacitatea anchetei. 20. În cazul în cauză, Curtea constată că, la scurt timp după evenimentele din decembrie 1989, a fost deschisă o anchetă penală a prejudiciului reclamantului sau a decesului rudelor lor apropiate de focuri de armă.

21. Având în vedere jurisdicția sa ratione temporis Curtea constată că ancheta din acest caz a fost deschisă în urmă cu 35 de ani și este încă în curs, mai mult de 31 de ani după ratificarea României la 20 iunie 1994. 22. Prin urmare, Curtea nu poate depărta de concluziile sale anterioare cu privire la deficiența identificată în Asociația “21 decembrie 1989” și alții (citată mai sus, §§ 133 45) și Alecu și alții c. România (nus. 56838/08 și 80 altele, § 39, 27 ianuarie 2015) și concluzionează că ancheta penală în acest caz nu a îndeplinit standardele necesare, în special deoarece nu a fost efectuată cu expediția rezonabilă solicitată de Convenția (a se vedea punctele 3-10 de mai sus). Considerentele de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că reclamanții au fost privați de o investigație eficace în cazul lor.

În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură. VIOLAȚII ALEGATE A ARTICOLUL 6 § 1 DE CONVENȚIE 25. Reclamanții se plângea că procedurile penale referitoare la evenimentele din decembrie 1989 au fost excesiv de lungi și au invocat în acest sens art. 6 § 1 din Convenție. 26. Având în vedere concluziile sale în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea punctul 24 de mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (a se vedea, printre altele, Asociația “21 decembrie 1989” și altele, menționate mai sus, § 181). Reclamanții au solicitat sumele prevăzute în apendice în ceea ce privește prejudiciile morale și în ceea ce privește costurile și cheltuielile pentru taxele avocaților suportate în fața Curții.

28. Guvernul a contestat sumele ca fiind nefondate. 29. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că încălcarea articolului 2 din Convenție în temeiul membrului său de procedură a cauzat reclamanților daune substanțiale morale, cum ar fi suferința și frustrarea, decizând într-un mod echitabil, fiecare dintre acestea acordă sumele prevăzute în apendice, plus orice impozit care poate fi imputabil (a se vedea, în scopuri ilustrative, Râmic și alții v. Croația [Comitetul] nr. 24501/19, § 24, 25 iunie 2024). 30. Curtea consideră, de asemenea, că este rezonabil atribuirea reclamanților care au formulat o cerere de rambursare a costurilor prevăzute în apendice în ceea ce privește taxele avocaților pentru acțiunea dinaintea Curții.

Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; Declarații plângerile referitoare la art. 2 din Convenție admisibile; declară că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în cadrul membrului său de procedură; depune că nu este necesar să examineze admisibilitatea și meritul plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre solicitanți, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, precum și orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale și sumele indicate în tabelul adăugat în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților, care urmează să fie convertit în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele respective la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.

Adoptat în limba engleză, și notificat în scris la 13 ianuarie 2026, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Valentin Nicolescu Ana Maria Guerra Martins Președintele adjunct al grefierului interimar APENDIX Lista cererilor Nu. Logat pe numele reclamantului, anul nașterii, locul de reședință reprezentat de circumstanțe speciale ale cererii Sumele solicitate în temeiul articolului 41 din Convenția Suma care urmează să fie plătită de Statul pârât în temeiul articolului 41 din Convenția 7005/21 13/04/2021 Ileana MILITARU 1957 Somartin, județul Sibiu Sorin George PAȘALICĂ Mamă a unei victime ucise prin focuri de armă în noaptea 22 23 decembrie 1989 la Brașov. 23,000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR pentru taxele avocatului.

23 000 EUR (20-trei mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 15010/21 06/03/2021 Nicolae BUTUCAN 1969 Bucșani, Dâmbovița județ Sorin George PAȘALICĂ Injuriat de focuri de armă în noaptea 23 24 decembrie 1989 la București. 23 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 600 EUR pentru taxele avocatului. 23 000 EUR (20-trei mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 20912/21 09/04/2021 Alin-Ionuț PĂLĂDOIU 1983 Amaru, Buzău județ Sorin George PAȘALICĂ Fiul unei victime ucise de focuri de armă la 23 decembrie 1989 în Brașov.

23 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 600 EUR pentru taxele avocatului. 23 000 EUR (20-trei mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 20915/21 09/04/2021 Mihaela-Elena PĂLĂDOIU 1987 București Sorin George PAȘALICĂ Fiica unei victime ucise de focuri de armă la Brașov la 23 decembrie 1989. 23 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 600 EUR pentru taxele avocatului. 23 000 EUR (20-trei mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 209222/21 09/04/2021 Lidia-Camelia PĂLĂDOIU 1982 București Sorin George PAȘALICĂ Fiica unei victime ucise de focuri de armă la 23 decembrie 1989 în Brașov.

23 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale; 600 EUR pentru taxele avocatului. 23 000 EUR (20-3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale; 500 EUR (5 sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile.

FOURTH SECTION

CASE OF MILITARU AND OTHERS v. ROMANIA (Applications nos. 7005/21 and 4 others – see appended list) JUDGMENT STRASBOURG 13 January 2026 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Militaru and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Ana Maria Guerra Martins , President , Anne Louise Bormann, Sebastian Rădulețu , judges , and Valentin Nicolescu, Acting Deputy Section Registrar, Having regard to: the applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table, (“the applicants”), on the various dates indicated therein; the decision to give notice of the applications to the Romanian Government (“the Government”), represented by their Agent, Ms O.F.

Ezer, of the Ministry of Foreign Affairs; the parties’ observations; Having deliberated in private on 2 December 2025, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1. The facts, as submitted by the parties, are similar to those in Association “21 December 1989” and Others v. Romania (nos. 33810/07 and 18817/08, §§ 12-41, 24 May 2011), Lupu and Others v. Romania ([Committee], nos. 3107/19 and 16 others, §§ 3-7, 17 January 2023 and Mariana Popa and Others v. Romania ([Committee] nos. 42163/18 and 4 others, §§ 3-10, 8 July 2025). 2 . The applicant in application no. 15010/21 (Mr Butucan) was shot in the face on the night of 23-24 December in Bucharest and he was hospitalised until 12 January 1990. The other applicants are relatives of victims who were killed by gunshot during the demonstrations in Brașov, which took place in December 1989 and led to the fall of the communist regime.

3 . In 1990 the military prosecutor’s office attached to the High Court of Cassation and Justice opened investigations of its own motion into the injury of Mr Butucan and the deaths of the other applicants’ close relatives and of other participants in the events of December 1989. The main criminal investigation was registered under file no. 97/P/1990 (currently no. 11/P/2014). The applicants participated in the investigation as injured parties and subsequently joined civil claims to the proceedings. 4 . Between 1990 and 2007 the prosecutor decided, in different sets of proceedings concerning the applicants or their relatives, not to open an investigation, to discontinue the proceedings or to join them to the main criminal investigation.

Their cases were all examined in the main criminal investigation and the applicants brought civil claims.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

13. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 OF THE CONVENTION

14. The Government raised the preliminary objection of lack of victim status in relation to application no. 15010/21 because the applicant, despite joining the domestic proceedings as a civil party, had not indicated the amount of civil claims requested.

ALLEGED VIOLATIONS OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION

25. The applicants complained that the criminal proceedings concerning the events of December 1989 had been excessively lengthy. They relied in that connection on Article 6 § 1 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

27. The applicants claimed the amounts set out in the appendix in respect of non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses for lawyers’ fees incurred before the Court.