CtEDO 13.10.2016 Auto

NAMAZLI v. AZERBAIJAN

RESPONDENT
AZE
HOTĂRÂRE
13.10.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
NAMAZLI v. AZERBAIJAN (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 13 octombrie 2016 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 28203/10 Fariz NAMAZLI împotriva Azerbaidjanului depusă la 4 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Fariz Mubariz oglu Namazli, este un național azerian, născut în 1982 și locuiește în Baku. El este reprezentat în fața Curții de către dl R. Hajili, un avocat practicant în Baku. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a lucrat în calitate de avocat la Institutul pentru Drepturile Media, o organizație neguvernamentală (ONG) care se ocupă de diferite proiecte referitoare la libertatea de informare și libertatea de exprimare. La 28 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat directorului Autorității Executive din District Binagadi („BDEA”) informații privind bugetul anual al Districtului Binagadi pentru 2008, suma fondurilor primite de BDEA în prima jumătate a anului 2008, precum și copiile documentelor referitoare la cheltuielile BDEA din buget și alte fonduri din prima jumătate a anului 2008. Potrivit reclamantului, cererea sa a făcut parte din cercetarea pe care o desfășoară în conformitate cu obligația autorităților executive locale de a asigura accesul public la informațiile referitoare la formularea și executarea bugetelor lor respective. Prin scrisoarea din 17 decembrie 2008, directorul adjunct al BDEA a răspuns că nu era în competența BDEA să furnizeze tipul de informații solicitate oricărei persoane, organizații sau societăți. Reclamantul a depus o acțiune la Curtea de District Binagadi. Constituția și Legea privind accesul la informații, el solicită instanței să ordone BDEA să furnizeze informațiile solicitate. Prin hotărârea din 25 februarie 2009 Curtea de District Binagadi a respins cererea reclamantului, declarând că informațiile solicitate de reclamant nu erau de tipul în care titularii de informații au fost obligați să dezvăluie în temeiul Legii privind accesul la informații. Reclamantul a apelat, subliniind că, în temeiul articolelor 29.1.6 și 29.1.13 din Legea privind accesul la informații, titularii de informații au fost obligați să divulge rapoarte privind activitățile autorităților de stat și ale municipalităților, precum și declarații privind executarea bugetului de stat și a bugetelor rulante. Prin hotărârea din 5 iunie 2009, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului. Fără a răspunde la argumentul său, a constatat că, în contravenție cu Legea privind accesul la informații, reclamantul nu a putut specifica scopul pentru care a solicitat informațiile în cauză. Reclamantul a apelat din nou, susținând că a specificat scopul cererii și că, în orice caz, Legea privind accesul la informații nu a solicitat să facă acest lucru. În plus față de diferitele dispoziții ale dreptului intern, el s-a bazat pe articolele 6 și 10 din Convenție, susținând că dreptul său la o hotărâre motivată și dreptul său de a primi informații a fost încălcat de către BDEA și de instanțele inferioare. Prin decizia din 4 noiembrie 2009, Curtea Supremă a respins apelul reclamantului, susținând raționamentul și concluzia Curții de Apel ale Baku. Legea internă relevantă Partele relevante din Legea privind accesul la informațiile din 2005 prevăd: art. 29. Obligația titularului informațiilor de a divulga informațiile „29.1. Pentru a îndeplini interesele publice mai ușor și mai eficient și pentru a reduce numărul ridicat de cereri de informații, titularul informațiilor trebuie să divulge următoarele informații disponibile, sau să fie produse sau achiziționate de aceasta ca urmare a îndeplinirii sarcinilor publice: ... 29.1.6 rapoarte privind activitățile autorităților de stat și ale municipalităților; ... 29.1.13. declarații privind executarea bugetului de stat și a bugetului rulant; ...” COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng, în temeiul art. 10 din Convenție, că refuzul BDEA de a divulga informațiile solicitate constituie o încălcare a dreptului său la acces la informații de interes public. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că hotărârile instanțelor interne nu au fost motivate în mod corespunzător, deoarece instanțele nu au efectuat o evaluare juridică adecvată a argumentelor sale, în conformitate cu legislația internă. A existat vreo interferență cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special cu dreptul său de a primi și divulga informații, în sensul art. 10 § 1 din Convenție? Dacă este așa, a fost această interferență prevăzută de lege și necesară în conformitate cu art. 10 § 2? A fost aplicabilă art. 6 § 1 din Convenție în cazul în care conducerea civilă a acestuia în acest caz? În cazul în care este cazul, reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, a fost respectat dreptul reclamantului la o decizie motivată, având în vedere modul în care instanța internă a examinat argumentele sale invocând dispozițiile specifice aplicabile ale legislației interne?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă