Akhmetov împotriva Rusiei și încă o cerere

Comunicat la 7 noiembrie 2016 THIRD SECTION Cerere nr. 30923/15 Andrey Ravilievich AKHMETOV împotriva Rusiei și a unei alte cereri (a se vedea lista adăugată) DECLARAȚII DE FACTE Reclamanții sunt resortisanți ruși. Numele și data nașterii sunt prezentate în apendice. Circumstanțele cazurilor Cauzele, astfel cum sunt prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Akhmetov c. Rusia, cerere nr. 30923/15 Cererea a fost depusă la 22 iunie 2015. La 1 aprilie 2010, reclamantul a fost numit la poziția de director adjunct la o sucursală afiliată a unei întreprinderi de stat. Într-o dată neespecificată a fost instituită o procedură penală împotriva reclamantului în acuzarea de abuz de autoritate.

El a fost acuzat de acordarea de reduceri mai mari decât cele permise în reglementările interne relevante societăților gestionate de persoanele aflate sub controlul său. Cazul a fost trimis pentru proces la 14 octombrie 2013. La 22 aprilie 2014, instanța de judecată a ordonat un audit legal cuprinzător ( La 27 septembrie a fost efectuată de un expert, dna M., un audit criminalistic, nu este clar dacă reclamantul a avut posibilitatea de a pune la îndoială experții care desfășoară auditul criminalistic. 2014. Expertul a calculat suma totală a reducerilor acordate în încălcarea reglementărilor interne în termeni monetari. Cu toate acestea, ea a concluzionat că nu a fost posibil să se calculeze valoarea profitului pierdut ca urmare a acordării acestor reduceri, deoarece contul de profit și pierdere al organizației lipsese din dosar.

Reclamantul a cerut de două ori instanței de judecată să convoace expertul. În special, el a subliniat că nu era clar din raportul său dacă, în absența unui calcul al profitului pierdut, a fost posibil să se egaleze suma agregată a reducerilor acordate în încălcarea reglementărilor interne (în termeni monetari) cu suma daunelor cauzate organizației. Curtea de judecată și-a respins cererile, declarând că raportul expertului este suficient de detaliat și clar. Reclamantul a cerut, de asemenea, instanței de judecată să-i acorde suficient timp pentru a găsi un „especialist” care să furnizeze explicații cu privire la această chestiune. Această cerere a fost respinsă din aceleași motive. La 16 octombrie 2014, Curtea Orașului Zarechenskiy din regiunea Penza a condamnat reclamantul de abuz de autoritate.

La 30 octombrie 2014, reclamantul a depus un recurs plângând, printre altele, despre refuzul instanței de primă instanță de a convoca expertul. Prin hotărârea din 14 ianuarie 2015, Curtea Regională Penza a susținut verdictul instanței de jos, declarând că auditul forense a fost ordonat și efectuat în conformitate cu legea și că principiile egalității armelor și procedurilor adversare au fost respectate. Agliullin c. Rusia, cererea nr. 43772/15 Cererea a fost depusă la 18 august 2015. La 4 februarie 2014, reclamantul a fost implicat într-un accident de trafic în timpul conducerii. Un pasager în a doua mașină implicată în accident a murit ca urmare a acestuia. La 13 februarie 2014 au fost instituite proceduri penale pentru încălcarea normelor de siguranță rutieră împotriva „persoanelor neidentificate”.

În aceeași dată, investigatorul a ordonat o reconstrucție a accidentului ( судеьнаש автотениьескаש Оксפертиפа A fost efectuat un examen expert de către dl M. la 7 martie 2014. Expertul a concluzionat că mașina reclamantului a fost coliziune cu o altă mașină în traficul care urmează. Prin urmare, reclamantul a fost în rulă greșită. La 25 martie 2014, reclamantul a fost acuzat de încălcarea normelor privind siguranța traficului. La 9 aprilie 2014, avocatul reclamantului a solicitat investigatorului să ordone o nouă reconstrucție a accidentului rutier („овторнаש судеана автотетениьеска”. ) și a prezentat o listă de întrebări experților. Cererea a fost respinsă în aceeași dată. Potrivit investigatorului, raportul expert din 7 martie 2014 a furnizat răspunsuri majorității întrebărilor apărării, iar restul întrebărilor ar putea fi răspunse în cursul procesului.

Procesul a început la 3 iunie 2014. La prima audiere, apărarea a cerut instanței să ordone o nouă reconstrucție a accidentelor rutiere, a solicitat ca examinarea expertului să fie încredințată unei instituții de experți diferite și a prezentat o listă de întrebări experților. Cererea a fost respinsă; motivele de concediere sunt neclare din dosarele instanței. La 9 octombrie 2014, apărarea a adus un specialist (un fizician) la audiere, iar instanța de judecată i-a permis să fie interogat. Mai târziu, la aceeași audiere apărarea, bazată pe concluziile specialistului, pentru a doua oară a cerut instanței de judecată să ordone o nouă reconstrucție a accidentelor rutiere. Cererea a fost din nou respinsă; motivele de concediere nu sunt clare din dosarele tribunalului.

Apărarea apoi a cerut instanței de judecată să cheme expertul pentru urmărire penală, dl M. Ei au susținut că expertul și-a elaborat raportul în absența anumitor elemente-cheie de probă și au pus îndoieli cu privire la calificările sale. Instanța de judecată a respins cererea, declarând că raportul expertului este suficient de detaliat și clar și că o evaluare a calificărilor expertului este în afara competenței instanței. La 12 decembrie 2014, Curtea de district Sarapul a Republicii Udmurt a condamnat reclamantul pentru încălcarea normelor privind siguranța traficului care implică moartea unei persoane. Reclamantul a depus un recurs plângând, printre altele, despre refuzul instanței de primă instanță de a convoca expertul și de a ordona o nouă reconstrucție a accidentului rutier.

Prin hotărârea din 26 februarie 2015, Curtea Supremă a Republicii Udmurt a respins recursul, declarând că raportul inițial al expertului a fost suficient de detaliat și clar. Reclamantul a repetat plângerile sale într-un recurs de cassare. La 17 aprilie 2015 Curtea Supremă a Republicii Udmurt a respins recursul de cassare, făcând trimitere la concluziile instanței de prima instanță. Legea și practicile interne relevante Statutul experților și „specialiști” în procedurile penale Codul de procedură penală al Federației Ruse din 2001 („CCRP”) diferă între două tipuri de martori experți: „experti” proprio sensu și „specialiști” (articolele 57 și 58 din CCRP). Rolul lor în cadrul procedurii este uneori similar, deși nu identic.

În conformitate cu art. 57 din CCrP, dreptul de a ordona o „examinare expertă” aparține anchetatorului sau instanței de judecată. În schimb, apărarea poate implica numai serviciile unui specialist (art. 53 § 3 și art. 58). În timp ce experții sunt adesea implicați în efectuarea unor examene criminalistice complexe înainte de proces, un specialist este convocat să ajute procurorul sau instanța în manipularea echipamentelor tehnice, să examineze un element de probă materială, să înțeleagă rezultatele examinărilor de experți, să evalueze metodele utilizate de experți, calificările lor, etc. În temeiul articolului 74 din CCrP, rapoartele și mărturia atât a experților, cât și a specialiștilor pot fi utilizate ca probe într-un proces penal.

În temeiul articolului 80 din CCrP, atât experții, cât și specialiștii pot prezenta rapoarte scrise instanței și/sau mărturie în persoană. La 21 decembrie 2010, Plenum al Curții Supreme a Federației Ruse a emis Hotărârea nr. În această hotărâre, Curtea Supremă a clarificat că în cazul în care au fost necesare cunoștințe științifice, tehnice, artistice sau de altă natură specială, instanțele de judecată trebuie să solicite o „examinare expertă”. Specialiștii pot fi angajati pentru a asista instanța în interpretarea unui raport scris de experți sau pentru a interoga expertul. Curtea Supremă a reiterat că avizele specialiștilor și experților ar putea fi utilizate ca dovadă, dar a subliniat, de asemenea, că un specialist nu ar putea „conduce o examinare directă a probelor fizice” sau „concluzii formulate, dar nu ar putea exprima un aviz asupra întrebărilor adresate de părți”.

art. 195 § 3 din CCP prevede că investigatorul trebuie să notifice inculpatului cu privire la orice decizie de ordonare a unei examinări de experți. În conformitate cu art. 198 § 1 din CCRP, acuzatul are dreptul de a contesta expertul, de a solicita ca examinarea să fie încredințată unei alte instituții de experți, de a cere anchetatorului să pună întrebări suplimentare expertului și, cu aprobarea investigatorului, de a participa la examinarea și de a da observații expertului implicat. art. 205 din CCrP prevede că investigatorul poate, de propunere sau la cererea inculpatului criminal sau a avocatului său, să cheme expertul și să-l interogheze pentru a clarifica raportul expertului. În conformitate cu art. 206 din CCRP, investigatorul trebuie să prezinte raportul expert la inculpat și să-i explice dreptul de a solicita o examinare suplimentară sau nouă.

art. 207 din CCrP prevede că dacă raportul de experți pare insuficient sau neclar, sau dacă au apărut noi întrebări, se poate ordona un examen suplimentar de experți. În cazul în care raportul de experți conține concluzii contradictorii, se poate ordona un nou examen de experți. art. 282 § 1 din CCR prevede că, la cererea unei părți sau a unei propuneri proprii, instanța de judecată poate convoca expertul care a furnizat un raport de experți în etapa preliminară a procesului, pentru a explica sau a extinde concluziile pe care le-a formulat. În conformitate cu art. 283 § 1 din CCP, instanța de judecată poate ordona o examinare expertă la cererea unei părți sau pe propunerea sa. Partidele trebuie invitate să prezinte întrebări expertului în scris.

art. 283 § 4 din CCP prevede că, la cererea unei părți sau pe propunerea sa, tribunalul de judecată poate ordona un examen suplimentar sau un nou expert. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al treilea lit. (d) din Convenție că nu au putut examina experții ale căror rapoarte au servit de probă împotriva lor. Reclamanții au avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva acestora, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, reclamanții au fost în măsură să examineze experții ale căror rapoarte au servit de probă pentru urmărire penală, conform articolului 6 §§ 3 litera (d) din Convenție? De ce a refuzat Curtea să cheme experți pentru urmărire penală?

Dacă erau de fapt convocați, care au fost motivele pentru absența lor de la proces? Condamnările reclamanților au fost bazate numai sau într-un grad decisiv pe rapoartele de experți? Reclamanții au fost în măsură să pună întrebări experților pentru urmărire penală și/sau să concureze în mod eficient rapoartele experților în conformitate cu principiile egalității armelor și procedurilor adversare? Mai ales, au fost garanții procedurale puternice disponibile reclamanților, contrazicând incapacitatea lor de a examina experții pentru urmărire penală în instanță deschisă? În abordarea acestei chestiuni, părțile sunt invitate să abordeze fiecare dintre următoarele întrebări: (a) Reclamanții au fost informați cu privire la deciziile de a ordona examene de experți?

Dacă da, atunci când au fost informate? Reclamanții au fost în măsură să pună întrebări experților înainte de examene de experți? (b) Reclamanții au cerut anchetelor sau instanțelor de judecată să ordone examene de experți suplimentare sau noi ( доפолнителинаש или δовторна (c) Reclamanții au prezentat probe de experți alternative în instanță? Dacă este cazul, aceste probe au fost examinate de instanțe de judecată? „specialiști” ai căror servicii au fost implicate de către reclamanții examinați în instanță deschisă? Apendice nr. Cerere nr. Lodgedd on Solicitant name date of naștere de reședință Notes Expert indisponibil pentru examinarea 30923/15 22/06/2015 Andrey Ravilievich AKHMETOV 15/03/1966 Curtea Regională Penza Penza, 14 ianuarie 2015 expertă dna M. 43772/15 18/08/2015 Ayrat Vagizovich AGLIULLIN 25/07/1989 Izhevsk Curtea Supremă a Republicii Udmurt, 17 aprilie 2015 expert dl M.

Communicated on 7 November 2016

THIRD SECTION

Application no. 30923/15 Andrey Ravilyevich AKHMETOV against Russia and 1 other application (see list appended)

STATEMENT OF FACTS

The applicants are Russian nationals. Their names and dates of birth are set out in the appendix. A. The circumstances of the cases The facts of the cases, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. 1. Akhmetov v. Russia, application no. 30923/15 The application was lodged on 22 June 2015. On 1 April 2010 the applicant was appointed to the position of deputy director to an affiliated branch of a State enterprise. On an unspecified date criminal proceedings were instituted against the applicant on a charge of abuse of authority. He was accused of granting discounts bigger than those permitted in the relevant internal regulations to companies managed by persons under his control.

The case was sent for trial on 14 October 2013. On 22 April 2014 the trial court ordered a comprehensive forensic audit ( комплексная судебная финансово-экономическая и бухгалтерская экспертиза ). It is unclear from the case file whether the applicant was afforded an opportunity to question the experts carrying out the forensic audit. The forensic audit was carried out by an expert, Ms M., on 27 September 2014. The expert calculated the aggregate amount of the discounts granted in breach of the internal regulations in monetary terms. However, she concluded that it was not possible to calculate the amount of profit lost as a result of granting those discounts, since the organisation’s profit-and-loss account was missing from the file.

The applicant twice asked the trial court to summon the expert. In particular, he pointed out that it was not clear from her report whether, in the absence of a calculation of lost profit, it was possible to equate the aggregate amount of the discounts granted in breach of the internal regulations (in monetary terms) to the amount of damages caused to the organisation. The trial court dismissed his requests, stating that the expert’s report was sufficiently detailed and clear. The applicant also asked the trial court to grant him sufficient time to find a “specialist” who would provide explanations on the issue. This request was dismissed on the same grounds. On 16 October 2014 the Zarechenskiy City Court of the Penza Region convicted the applicant of abuse of authority.

On 30 October 2014 the applicant lodged an appeal complaining, among other things, about the first-instance court’s refusal to summon the expert. By a judgment of 14 January 2015 the Penza Regional Court upheld the lower court’s verdict, stating that the forensic audit had been ordered and carried out in accordance with the law and that the principles of equality of arms and adversarial proceedings had been respected. 2. Agliullin v. Russia, application no. 43772/15 The application was lodged on 18 August 2015. On 4 February 2014 the applicant was involved in a traffic accident while driving. A passenger in the second car involved in the accident died as a result of it. On 13 February 2014 criminal proceedings on a charge of violation of road safety rules were instituted against “unidentified persons”.

On the same date the investigator ordered a reconstruction of the accident ( судебная автотехническая экспертиза ). An expert examination was carried out by Mr M. on 7 March 2014. The expert concluded that the applicant’s car had collided with another car in the oncoming traffic. Hence the applicant had been in the wrong lane. On 25 March 2014 the applicant was charged with violation of traffic ‑ safety rules. On 9 April 2014 the applicant’s legal counsel asked the investigator to order a new road accident reconstruction ( повторная судебная автотехническая экспертиза ) and presented a list of questions to the experts. The request was dismissed on the same date. According to the investigator, the expert report of 7 March 2014 provided answers to the majority of the defence’s questions, and the rest of the questions could be answered in the course of the trial.

The trial started on 3 June 2014. At the first hearing the defence asked the court to order a new road accident reconstruction, requested that the expert examination be entrusted to a different expert institution and presented a list of questions to the experts. The request was dismissed; the grounds for its dismissal are unclear from the court records. On 9 October 2014 the defence brought a specialist (a physicist) to the hearing, and the trial court allowed him to be questioned. The specialist provided calculations to the effect that it was the second car involved in the accident that had driven in the wrong lane. Later at the same hearing the defence, relying on the specialist’s conclusions, for the second time asked the trial court to order a new road accident reconstruction.

The request was again dismissed; the grounds for its dismissal are unclear from the court records. The defence then asked the trial court to summon the expert for the prosecution, Mr M. They claimed that the expert had drawn up his report in the absence of several key pieces of evidence and raised doubts as to his qualifications. The trial court dismissed the request, stating that the expert report was sufficiently detailed and clear, and that an assessment of the expert’s qualifications was outside the court’s jurisdiction. On 12 December 2014 the Sarapul District Court of the Udmurt Republic convicted the applicant of violation of traffic-safety rules entailing the death of a person. The applicant lodged an appeal complaining, among other things, about the first-instance court’s refusal to summon the expert and to order a new road accident reconstruction.

By a judgment of 26 February 2015 the Supreme Court of the Udmurt Republic dismissed the appeal, stating that the initial expert report was sufficiently detailed and clear. The applicant repeated his complaints in a cassation appeal. On 17 April 2015 the Supreme Court of the Udmurt Republic dismissed the cassation appeal, making reference to the first-instance court’s findings. B. Relevant domestic law and practice 1. Status of experts and “specialists” in criminal proceedings The Code of Criminal Procedure of the Russian Federation of 2001 (“the CCrP”) distinguishes between two types of expert witnesses: “experts” proprio sensu and “specialists” (Articles 57 and 58 of CCrP). Their role in the proceedings is sometimes similar, albeit not identical.

Under Article 57 of the CCrP the right to order an “expert examination” belongs to the investigator or the trial court. In contrast, the defence may only engage the services of a specialist (Article 53 § 3 and Article 58). Whereas experts are often engaged to carry out complex forensic examinations prior to the trial, a specialist is summoned to help the prosecution or court in handling technical equipment, examining an item of material evidence, understanding the results of expert examinations, assessing the methods employed by the experts, their qualifications, and so on. Under Article 74 of the CCrP, the reports and testimony of both experts and specialists can be used as evidence in a criminal trial.

Under Article 80 of the CCrP, both experts and specialists can submit written reports to the court and/or testify in person. On 21 December 2010 the Plenum of the Supreme Court of the Russian Federation issued Ruling no. 28 “on court expert examinations in criminal proceedings”. In that ruling, the Supreme Court clarified that where special scientific, technical, artistic or other knowledge was needed, trial courts must seek an “expert examination”. Specialists may be employed to assist the court in interpreting a written expert report or questioning the expert. The Supreme Court reiterated that the opinions of specialists and experts could be used as evidence, but also emphasised that a specialist could not “conduct a direct examination of physical evidence” or “formulate conclusions but only express an opinion on the questions put to him by the parties”.

2. Handling of expert evidence at the pre-trial stage Article 195 § 3 of the CCrP stipulates that the investigator must notify the criminal defendant about any decision to order an expert examination. Pursuant to Article 198 § 1 of the CCrP, the defendant has the right to challenge the expert, request that the examination be entrusted to another expert institution, ask the investigator to put additional questions to the expert, and, with the approval of the investigator, participate in the examination and provide comments to the expert involved. Article 205 of the CCrP provides that the investigator may, on his own motion or at the request of the criminal defendant or his or her counsel, summon the expert and question him for clarification of the expert report.

Pursuant to Article 206 of the CCrP, the investigator must submit the expert report to the criminal defendant and explain to him or her the right to request an additional or a new expert examination. Article 207 of the CCrP provides that if the expert report appears insufficient or unclear, or if new questions have arisen, an additional expert examination may be ordered. Should the expert report contain conflicting conclusions, a new expert examination may be ordered. 3. Handling of expert evidence in court proceedings Article 282 § 1 of the CCrP provides that at the request of one of the parties or on its own motion, the trial court may summon the expert who has provided an expert report at the pre-trial stage, in order for him to explain or extend the conclusions he has made.

Under Article 283 § 1 of the CCrP the trial court may order an expert examination at the request of one of the parties or on its own motion. Parties must be invited to submit questions to the expert in writing. Article 283 § 4 of the CCrP provides that at the request of one of the parties or on its own motion the trial court may order an additional or a new expert examination. COMPLAINTS The applicants complain under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention that they were unable to examine the experts whose reports had served as prosecution evidence against them.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicants have a fair hearing in the determination of the criminal charges against them, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? Specifically, were the applicants able to examine the experts whose reports served as evidence for the prosecution, as required by Article 6 § 3 (d) of the Convention? 2. Why did the court refuse to summon experts for the prosecution? If they were in fact summoned, what were the reasons for their absence from the trial? 3. Were the applicants’ convictions based solely or to a decisive degree on expert reports? 4. Were the applicants able to put questions to the experts for the prosecution and/or to effectively contest the experts’ reports in accordance with the principles of equality of arms and adversarial proceedings?

Specifically, were strong procedural safeguards available to the applicants, counterbalancing their inability to examine the experts for the prosecution in open court? In addressing this issue, the parties are invited to address each of the following questions: (a) Were the applicants informed about the decisions to order expert examinations? If so, when were they informed? Were the applicants able to put questions to the experts prior to expert examinations? (b) Did the applicants ask the investigators or the trial courts to order additional or new expert examinations ( дополнительная или повторная экспертиза )? If so, were their requests granted? (c) Did the applicants produce alternative expert evidence in court?

If so, was this evidence examined by the trial courts? Were the “specialists” whose services had been engaged by the applicants examined in open court? APPENDIX No. Application no. Lodged on Applicant name date of birth place of residence Notes Expert unavailable for examination 30923/15 22/06/2015 Andrey Ravilyevich AKHMETOV 15/03/1966 Penza Penza Regional Court, 14 January 2015 expert Ms M. 43772/15 18/08/2015 Ayrat Vagizovich AGLIULLIN 25/07/1989 Izhevsk Supreme Court of the Udmurt Republic, 17 April 2015 expert Mr M.