SECȚIUNEA DECIZIE Cererea nr. 4653/06 și 20131/06 Hasan OKUR și Hüseyin OKUR împotriva Turciei și Sıdıka KOCAKUȘAK și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința la 8 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererile depuse la 25 ianuarie 2006 și, respectiv, 30 martie 2006, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE O listă a reclamanților este prezentată în apendice. Ele au fost reprezentate de dl O. Evren, un avocat practicant în Antalya. Guvernul turc (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor. Unul dintre reclamanții, dl Hasan Okur, a murit la 24 decembrie 2006, după ce a prezentat prezenta cerere. În urma comunicării cauzei, moștenitorii săi, și anume dna Esma Nevin Okur, dl Asım Okur și dna Aslı Okur Kuru au informat Curtea că doresc să urmărească cererile în locul său. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează: mai multe parcele de terenuri aparținând reclamanților au fost expropriate de către administrație. Reclamanții au inițiat ulterior o procedură în fața Curții Civile Antalya care solicită compensare suplimentară pentru expropriare. Instanțele interne au stabilit suma compensațiilor și aceste hotărâri au fost ulterior susținute de Curtea de Casație. Reclamanții au primit sumele corespunzătoare la 8 martie 2007 și, respectiv, 18 mai 2006. Detaliile cererilor pot fi găsite în apendice. O descriere a dreptului și practicii interne în ceea ce privește Comisia de compensare menționată mai jos (punctele 8-12) se poate găsi în Turgut și alții c. Turcia (dec.), nr. 4860/09, 26 martie 2013; Demiroğlu c. Turcia (dec.), nr. 56125/10, 4 iunie 2013; și Yıldız și Yanak c. Turcia (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014. COMPLAINT Reclamanții se plângea că întârzierea excesivă a plății aferente indemnizațiilor suplimentare, însoțită de ratele scăzute ale dobânzii, le-a cauzat pierderi financiare substanțiale. În acest sens, acestea se bazează pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la plata întârziere a acordurilor suplimentare de compensare. Guvernul a remarcat că în temeiul Legii nr. 6384 a fost înființată o nouă comisie de compensare pentru a aborda cererile privind durata procedurilor și neexecuția hotărârilor. În plus, au remarcat că competența Comisiei de compensare a fost ulterior extinsă printr-un decret adoptat la 16 martie 2014 pentru examinarea plângerilor referitoare, printre altele, la presupusa pierdere a valorii compensației expropriate din cauza efectelor inflației și a lungii procedurii. În consecință, acestea au susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece nu au formulat nici o cerere Comisiei de Compensare. 10. Curtea observă că, după cum a subliniat guvernul, în Turcia a fost instituit un nou remediu intern în urma aplicării procedurii de hotărâre pilot în cazul Ümmühan Kaplan c. Turcia (nu. 24240/07, 20 martie 2012). Ulterior, în decizia sa în cazul Yıldız și Yanak (dec.), nr. 44013/07, 27 mai 2014), Curtea a declarat o cerere inadmisibilă din cauza faptului că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, adică noua soluție. În acest sens, Curtea a considerat în special că acest nou remediu a fost a priori accesibil și capabil de a oferi o perspectivă rezonabilă de remediere a plângerilor privind deprecierea atribuițiilor în cazurile de expropriare. 11. Curtea constată că, în decizia sa în cazul Ümmühan Kaplan (citată mai sus, § 77), acesta ar putea, totuși, examina, în cadrul procedurii sale normale, cereri de acest tip care au fost deja comunicate guvernului. 12. Cu toate acestea, având în vedere obiecția Guvernului cu privire la neutilizarea noului remediu intern instituit prin Legea nr. 6384, Curtea își reiterează concluzia în cazul Turgut și alții (dec.), nr. 4860/09, §§ 47-59, 26 martie 2013), Çakır și alții c. Turcia (dec.), nr. 51274/07, § 6, 25 iunie 2013), Yöyler și alții c. Turcia (dec.), nr. 10783/07, § 11-13, 16 decembrie 2014) și Yıldız și Yanak (citate mai sus, §§ 29-38). 13. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că cererea ar trebui respinsă în temeiul articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție pentru neepuizare a căilor de recurs interne. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se alăture cererilor; declara cererea inadmisibilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Ksenija Președintele adjunct al Registrului Turković Apendicele Apendicele Număr și data introducerii Reclamantului Data nașterii Locul de reședință Data și numărul hotărârilor de primă instanță 4653/06 Prezentat la 25/01/2006 Hüseyin Okur 1951, Antalya Hasan Okur (Născută în 1945 și a murit la 24 decembrie 2006) Moștenitorii săi: Esma Nevin Okur 1952, Istanbul Asım Okur 1977, Istanbul Aslı Okur Kuru 1985, Istanbul Hotărârea Curții Civile de Jurisdicție Generală din Antalya 26 mai 2005 (2005/33 E, 2005/175K) 20131/06 Prezentat la 30/03/2006 Sıdıka Kocakușak 1942, Antalya Hüseyin Okur 1951, Antalya Hasan Okur (Nascut în 1945 și a murit la 24 decembrie 2006) Heredarii săi: Esma Nevin Okur 1952 , Istanbul Asım Okur 1977, Istanbul Okur 1977, Istanbul Aslı Okur Kuru 1985, Decizia Istanbul a Curții Civile de Jurisdicție Generală de la Antalya 30 septembrie 2005 (2005/350 E 2005/342 K)
Applications nos. 4653/06 and 20131/06
Hasan OKUR and Hüseyin OKUR against Turkey
and Sıdıka KOCAKUȘAK and others against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8
November 2016 as a Committee composed of:
Ksenija Turković,
President,
Jon Fridrik Kjølbro,
Georges Ravarani,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above applications lodged on 25 January 2006 and 30
March 2006 respectively,
Having deliberated, decides as follows:
1.
A list of the applicants is set out in the appendix. They were represented by Mr O. Evren, a lawyer practicing in Antalya. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
2.
One of the applicants, Mr Hasan Okur, died on 24 December 2006, after lodging the present applications. Following the communication of the case, his heirs, namely Ms Esma Nevin Okur, Mr Asım Okur and Ms
Aslı
Okur Kuru informed the Court that they wished to pursue the applications in his stead.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
Several plots of land belonging to the applicants were expropriated by the administration. The applicants subsequently initiated proceedings before the Antalya Civil Court seeking additional expropriation compensation for expropriation. The domestic courts established the amount of compensations and these judgments were subsequently upheld by the Court of Cassation. The applicants received the due amounts on 8 March 2007 and 18
May 2006 respectively. The details of the applications may be found in the appendix.
B.
Relevant domestic law
5.
A description of the domestic law and practice with respect to the Compensation Commission mentioned below (paragraphs 8-12) may be found in
Turgut and Others v. Turkey
(dec.), no. 4860/09, 26 March 2013;
Demiroğlu v. Turkey
(dec.), no. 56125/10, 4 June 2013; and
Yıldız and Yanak v. Turkey
(dec.), no. 44013/07, 27 May 2014.
6.
The applicants complained that the excessive delay in the payment of the additional compensation awards, coupled with the low interest rates, had caused them substantial financial loss. In this respect, they relied on Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention.
7.
Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.
8.
The applicants complained under Article 1 of Protocol No. 1 about the late payment of the additional compensation awards.
9.
The Government noted that pursuant to Law no. 6384 a new Compensation Commission had been established to deal with applications concerning the length of proceedings and the non-execution of judgments. They further noted that the competence of the Compensation Commission was subsequently enlarged by a decree adopted on 16 March 2014 to examine complaints relating to, among other things, the alleged loss of value of the amount of the expropriation compensation due to the effects of inflation and the length of the proceedings. Accordingly, they maintained that the applicants had not exhausted domestic remedies, as they had not made any application to the Compensation Commission.
10.
The Court observes that, as pointed out by the Government, a new domestic remedy has been established in Turkey following the application of the pilot judgment procedure in the case of
Ümmühan Kaplan v.
Turkey
(no.
24240/07, 20 March 2012). Subsequently, in its decision in the case of
Yıldız and Yanak
((dec.), no. 44013/07, 27 May 2014), the Court declared an application inadmissible on the ground that the applicants had failed to exhaust domestic remedies, that is to say the new remedy. In so doing, the Court considered in particular that this new remedy was
a priori
accessible and capable of offering a reasonable prospect of redress for complaints concerning the depreciation of awards in expropriation cases.
11.
The Court notes that in its decision in the case of
Ümmühan Kaplan
(cited above, § 77), it stressed that it could nevertheless examine, under its normal procedure, applications of that type which had already been communicated to the Government.
12.
However, taking into account the Government’s objection with regard to the applicants’ failure to make use of the new domestic remedy established by Law no. 6384, the Court reiterates its conclusion in the cases of
Turgut and Others
((dec.), no. 4860/09, §§ 47-59, 26 March 2013),
Çakır
and Others v. Turkey
((dec.), no. 51274/07, § 6, 25 June 2013),
Yöyler and Others v. Turkey
((dec.), no. 10783/07, §§ 11-13, 16 December 2014), and
Yıldız and Yanak
(cited above, §§ 29-38).
13.
In view of the above, the Court concludes that the application should be rejected under Article 35 §§ 1 and 4 of the Convention for non
‑
exhaustion of domestic remedies.
For these reasons, the Court, unanimously,
Decides
to join the applications;
Declares
the applications inadmissible.
Done in English and notified in writing on 1 December 2016.
Hasan Bakırcı
Ksenija Turković
Deputy Registrar
President
Appendix
No
Application No and date of introduction
Applicant
Date of birth
Place of residence
Date and number of first instance court decisions
4653/06
Introduced on 25/01/2006
Hüseyin Okur
1951, Antalya
Hasan Okur
(Born in 1945 and died on 24
December 2006)
His heirs:
Esma Nevin Okur
1952, Istanbul
Asım Okur
1977, Istanbul
Aslı Okur Kuru
1985, Istanbul
Decision of Antalya Civil Court of General Jurisdiction
26 May 2005 (2005/33 E, 2005/175K)
20131/06
Introduced on 30/03/2006
Sıdıka Kocakușak
1942, Antalya
Hüseyin Okur
1951, Antalya
Hasan Okur
(Born in 1945 and died on 24
December 2006)
His heirs:
Esma Nevin Okur
1952 , Istanbul
Asım Okur
1977, Istanbul
Aslı Okur Kuru
1985, Istanbul
Decision of Antalya Civil Court of General Jurisdiction
30 September 2005 (2005/350 E