SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 56493/00 prezentată de Turhan ATAY și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 octombrie 2006 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka Türmen Ugrekhelidze mes Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și domnii S. Naismith, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 17 ianuarie 2000, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, având în vedere decizia Curții din 23 mai 2006 de a elimina cauza din rol, Având în vedere scrisoarea din 12 iunie 2006 a reclamanților prin care solicită reincluderea cererii la rolul Curții, După ce a deliberat, face următoarea decizie FĂRĂ ATAY, dnii Turhan Akpenar, Emin Dönmez și Turhan Y În 1996, Ministerul Amenajării Teritoriului a făcut obiectul exproprierii terenului care aparținea reclamanților și care aparținea lui Dinar. Indemnizațiile stabilite de minister au fost plătite reclamanților la data transferului proprietăților. Curtea le-a acordat despăgubiri suplimentare, însoțite de dobânzi simple, la o rată legală de 30 % laan, pentru a calcula începând cu data la care au fost introduse acțiunile în creștere. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ministerul a plătit reclamanților indemnizațiile suplimentare la aproximativ doi ani după hotărârile judecătorești definitive. Detaliile faptice aferente acestora sunt prezentate în tabelul următor: DENUMIRILE REQUERANȚELOR DUPĂ JUDECĂTORUL L 1 392 000 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 1 364 100 000 1 488 280 000 Hasan Akpnar 28.04.1997 198 000 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 194 600 000 225 390 000 Emin Dönmez 16.06.1997 615 512 667 05.11.1997 20.04.1999 19.07.1999 603 162 667 643 614 155 Turhan Y 1 la Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare, însoțite de dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata inflației foarte ridicată din Turcia. Curtea ia notă de faptul că printr-o decizie din 23 mai 2006, a ajuns la concluzia că instanțele naionale intenționau să își mențină pledoaria în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție și că la data la care a anulat rolul, în special în ceea ce privește faptul că reclamanții au omis să prezinte observațiile lor ca răspuns la cele ale guvernului. Cu toate acestea, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) din art. 37, Curtea poate decide reinscrierea la rolul unei incizii în cazul în care consideră că circumstanțele justifică acest lucru. În speță, Curtea ia notă de faptul că printr-o scrisoare trimisă la 2 martie 2006 ștampile care sunt autentice - și care au ajuns la Curte la data de 31 mai următoare, adică la aproape trei luni după aceea, reclamanții și-au trimis observațiile ca răspuns la observațiile guvernului. La 12 iunie 2006, după primirea deciziei de radiere care a avut loc între timp, reclamanții au solicitat reinscrierea cererii lor la rol. Având în vedere jurisprudența sa relevantă în această privință (a se vedea, de exemplu, Rosenauer c. Austria (dec.), n 38897/97, 21 februarie 2002), Curtea consideră că circumstanțele din speță sunt de natură să justifice reincluderea cererii. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să reinsereze cererea la rolul Amine reincluse în decizia de inițiere a procedurii de investigare a imputanților. Naismith J.-P. Costa corpier adjunct Președintele
Requête n
o
56493/00
présentée par Turhan ATAY et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 17 octobre 2006 en une chambre composée de
:
MM.
J.-P.
Costa
,
président
,
A.B.
Baka
,
R.
Türmen
,
M.
Ugrekhelidze
,
M
mes
E.
Fura-Sandström
,
D.
Jočienė,
M.
D.
Popović,
juges
,
et de M. S.
Naismith,
greffier adjoint de section
.
Vu la requête susmentionnée introduite le 17 janvier 2000,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants,
Vu la décision de la Cour du 23 mai 2006 de rayer l’affaire du rôle,
Vu la lettre du 12 juin 2006 des requérants par laquelle ils sollicitent la réinscription de la requête au rôle de la Cour,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, MM. Turhan Atay, Hasan Akpınar, Emin Dönmez et Turhan Yıldırım, sont des ressortissants turcs résidant à Dinar. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
Erdal Erkan, avocat au barreau d’Afyon.
En 1996, le ministère de l’aménagement du territoire procéda à l’expropriation des terrains appartenant aux requérants et sis à Dinar.
Les indemnités fixées par le ministère furent versées aux requérants à la date du transfert des propriétés. Les requérants, en désaccord avec les montants payés, introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Dinar («
le tribunal
») des recours en augmentation des indemnités versées.
Le tribunal leur accorda des indemnités complémentaires, assorties d’intérêts moratoires simples au taux légal de 30 % l’an, à calculer à partir de la date d’introduction des recours en augmentation. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.
Le ministère versa aux requérants les indemnités complémentaires deux ans environ après les décisions judiciaires définitives.
Les détails factuels y afférents figurent dans le tableau suivant :
(en lires turques -TRL)
Turhan Atay
02.06.1997
1 392 000 000
10.09.1997
20.04.1999
et
19.07.1999
1 364 100 000
et
1 488 280 000
Hasan Akpınar
28.04.1997
198 000 000
10.09.1997
20.04.1999
et
19.07.1999
194 600 000
et
225 390 000
Emin Dönmez
16.06.1997
615 512 667
05.11.1997
20.04.1999
et
19.07.1999
603 162 667
et
643 614 155
Turhan Yıldırım
02.06.1997
383 991 000
10.09.1997
19.04.1999
et
19.07.1999
376 291 000
et
416 970 408
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’administration dans le paiement des indemnités complémentaires, assorties d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.
La Cour note que par une décision du 23 mai 2006, elle a conclu que les requérants n’entendaient plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 §
1 a) de la Convention et l’a rayée du rôle. Elle a notamment tenu compte de ce que les requérants avaient omis de soumettre leurs observations en réponse à celles du Gouvernement.
Cependant, aux termes du paragraphe 2 de l’article 37,
la Cour peut décider la réinscription au rôle d’une requête lorsqu’elle estime que les circonstances le justifient.
En l’espèce, la Cour note que par une lettre postée le 2 mars 2006
‑
cachet faisant foi - et parvenue à la Cour le 31 mai suivant, soit presque trois mois après, les requérants ont envoyé leurs observations en réponse à celles du Gouvernement. Le 12 juin 2006, après la réception de la décision de radiation intervenue dans l’intervalle, les requérants demandèrent la réinscription de leur requête au rôle.
Eu égard à sa jurisprudence pertinente en la matière (voir par exemple
Rosenauer c. Autriche
(déc.), n
o
38897/97, 21 février 2002), la Cour estime que les circonstances de l’espèce sont de nature à justifier la réinscription de la requête.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de réinscrire la requête au rôle
;
Ajourne
l’examen du grief des requérants.
S.
Naismith
J.-P.
Costa
Greffier adjoint
Président