AFFAIRE TURHAN ATAY ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

26.06.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE TURHAN ATAY ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL TURHAN ATAY ȘI ALTELE c. TURCIA (solicitarea nr. 56493/00) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 iunie 2007 DEFINITIVF 26/09/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cazul Turhan Atay și al altor c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dl Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze Zagrebelsky Mularoni, dl Popović, judecători și dl F. E Lens-Passos, asistentă de secțiune, după ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iunie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 56493/00) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care patru resortisanți ai acestui stat, dnii Turhan Atay, Hasan Akp Reclamanții sunt reprezentați de domnul Erdal Erkan, avocat la Afyon. În prezenta cauză, guvernul turc ( 1 din Convenție, reclamanții se plângeau de întârzierea acordată de stat în plata indemnizațiilor suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. La 12 septembrie 2002, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 23 mai și 17 octombrie 2006, Curtea a decis să elimine cauza rolului și să o reinsereze, în conformitate cu art. 37 alineatul (2) din Convenție. CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII ÎN 1996, Ministerul Amenajării Teritoriului (inclusiv Administrația) a solicitat exproprierea terenurilor reclamanților din Dinar. În dezacord cu sumele plătite de administrație, reclamanții au introdus acțiuni în creștere de expropriere la tribunalul de mari instanțe din Dinar ( Instanța le-a acordat compensații suplimentare, însoțite de interese moratorii simple, pentru a calcula de la data introducerii acțiunilor în creștere; aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive; administrația a inversat indemnizațiile suplimentare în două etape, fie în aprilie, fie în iulie 1999. 10. Detaliile faptice ale acestora sunt prezentate în tabelul următor, în care sunt prezentate datele de la data la care s-a acordat taxa suplimentară (în lire turce - TRL) la data la care Curtea de Casație a acordat taxa Turhan Atay 02.06.1997 392 000 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 364 100 000 488 280 000 Hasan Akpćnar 28.04.1997 198 000 10.09.1997 20.04.1999 19.07.1999 194 600 000 225 390 000 Emin Dönmez 16.06.1997 615 512 667 05.11.1997 20.04.1999 19.07.1999 603 162 667 643 614 155 Turhan Y Rec., 1997 IV, p. 1305-1306, § 13-16), și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). Reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza întârzierii administrației în plata indemnizațiilor suplimentare, însoțită de dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia și se declară victime ale unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Cu privire la admisibilitatea în ceea ce-l privește pe reclamantul Turhan Y Erkan nu a fost în măsură până în prezent să își susțină teza cu privire la acest reclamant (punctul 10 de mai sus) în timp ce a fost invitat să facă acest lucru printr-o scrisoare recomandată de care fusese confirmată primită la 24 februarie 2006. Curtea constată că aceasta a rămas fără răspuns, la fel ca și ultima scrisoare de redresare trimisă la 30 februarie 2006. În ianuarie 2007, deși i s-a precizat că acest lucru ar duce la eliminarea cererii de rol, în ceea ce privește reclamantul în cauză. 14. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. , Curtea consideră că nicio circumstanță specială care afectează respectarea drepturilor garantate de Convenție și a protocoalelor sale nu impune continuarea examinării cererii. 15. Curtea decide, prin urmare, să șteargă cererea de a avea un rol pentru reclamantul Turhan Y Guvernul invită Curtea, în primul rând, să respingă cererea de nerespectare a termenului de șase luni, în temeiul articolului 35 din convenție. Dies a quo din termenul respectiv ar fi 19 aprilie 1999, data la care o parte din sumele datorate a fost plătită reclamanților. Or, reclamanții au sesizat Curtea la 22 decembrie 1999, adică la mai mult de șase luni de la data respectivă. 17. Curtea ia notă mai întâi de faptul că data depunerii cererii a fost modificată și este acum 17 ianuarie 2000, astfel cum este indicat în deciziile din 23 mai și 17 octombrie 2006 menționate la alineatul (5). În plus, Comisia subliniază că motivul pe care îl prezintă se referă în principal la întârzierea pe care administrația o acordă pentru a plăti indemnizațiile suplimentare de expropriere și la prejudiciul care ar fi rezultat pentru reclamanți. Or, un astfel de motiv nu putea fi invocat de aceștia decât după expirarea unui anumit termen rezonabil pe care Curtea l-a admis până în prezent ca fiind de trei luni de la hotărârea Curții de Casație (a se vedea în special Akkuș, Cu toate acestea, cauza trebuia, în orice caz, să fie prezentată organelor convenției în termen de șase luni de la plata sumei acordate de instanțele interne, act care a pus capăt situației constitutive a unei încălcări. 18. În cazul de față, Curtea consideră că data care trebuie reținută ca dies a quo Prin urmare, termenul de șase luni este cel al plății integrale a sumei datorate de către administrație, și anume 19 iulie 1999; rezultă că, prin introducerea Curții la 17 ianuarie 2000, reclamanții au îndeplinit cerința articolului 35 din convenție și, prin urmare, trebuie respinsă excepția guvernului 19. Guvernul susține, de asemenea, că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne, astfel cum se prevede la art. 35 din convenție, din cauza faptului că nu au exercitat în mod corect acțiunea pusă la dispoziția acestora prin art. 105 din Codul obligațiilor. 20. Curtea amintește că a respins o excepție similară în cauza Aka (citată, p. 2678). 2679, § 34-37). Ea nu percepe niciun motiv de a se depărta de la concluzia sa anterioară. 21. Prin urmare, Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și ținând seama de ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că, în ceea ce privește reclamanții Turhan Atay, Hasan Akp Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317, punctul 31, și Aka, citată anterior, p. 2682§ 50-51). 23. Curtea a examinat circumstanțele cazului și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne este imputabilă administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere, dublată de durata efectivă totală a procedurii în cauză, determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul just care trebuie să domnească între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor lor. 24. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 25. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se elimine numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă. Pagube materiale și morale 26. Reclamanții Turhan Atay, Hasan Akpćnar și Em Dönmez susțin că trebuie să fie despăgubiți pentru un prejudiciu material pe care îl estimează la 4000, 1 000 și, respectiv, 2 000 de cărți turce noi (YTL) și solicită, de asemenea, repararea unei daune morale pe care o evaluează la 15 000 YTL [1] în total. 27. În ceea ce privește prejudiciile materiale, începând cu metoda de calcul adoptată în Hotărârea Akkuș (citată anterior, p. 1311, § 35-36 și 39) și având în vedere datele economice relevante, Curtea acordă părților interesate următoarele sume 242 EUR (două mii două sute patruzeci și două de euro) domnului Turhan Atay 561 EUR (cinci sute șaizeci și unu de euro) pentru domnul Hasan Akpćnar 121 EUR (o mie o sută douăzeci și unu de euro) pentru domnul Emin Dönmez. 29. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea consideră că, în circumstanțele cazului de față, constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă. Costuri și cheltuieli de judecată 30. Reclamanții solicită 7 500 de YTL [2] pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 31. În opinia guvernului, această cerere nu este justificată. 32. Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din Convenție, aceasta rambursează numai cheltuielile de care s-a stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt rezonabile (a se vedea, printre altele, Nikolova c. Bulgaria [GC], nr 31195/96, § 79, CEDO 1999-II). 33. Deși cererea reclamanților nu este documentată, având în vedere elementele aflate în posesia sa și jurisprudența sa în acest domeniu, Curtea consideră rezonabilă acordarea în comun a sumei de 500 EUR în acest sens. Interese moratoriu 34. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cererea în numele reclamantului Turhan Yld că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr în ceea ce le-a spus că prezenta hotărâre constituie prin sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral A declarat că statul pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care poate fi datorată pentru taxele exigibile în momentul plății, care trebuie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului pentru daune materiale 242 EUR (două mii două sute patruzeci și două de euro) domnului Turhan Atay 561 EUR (cinci sute șaizeci și unu de euro) domnului Hasan Akpnar 121 EUR (o mie o sută douăzeci și unu de euro) pentru domnul Emin Dönmez ii. pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, o sumă globală de 500 EUR (cinci sute de euro) pentru acești solicitanți în comun de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 26 iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. F. E Lens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte [1] Suma echivalentă cu aproximativ 8 188 EUR. [2] Suma echivalentă cu aproximativ 4 094 EUR.